Cântec cu fructe: Ramonei Medeleanu

*

Rostogolisem cerul pe cămaşă,

apoi îl înnodasem cu migală

mizând pe fructe, când o uriaşă

orbire-n univers a dat năvală

nimicitoare, lacomă, ostilă,

acoperind în negură lumini,

*

Muşcând din măr şi fremătând de milă

eu doar ţineam o muşcătură-n mâini;

dorind să văd deasupra, iarăşi, stele

eternizând speranţe pământeşti

luam în pumni doar fructele rebele

ecou să zvârl pe bolţile cereşti,

apoi priveam cum fructele înclină

aceeaşi creangă cosmică pe cer,

noapte de noapte aşteptam lumină

uitând că sunt ursit numai să sper.