Dragusanul - Blog - Part 1162

Străbunii neamului Ciolpan din Bucovina

Sala Tronului din Suceava

Sala Tronului din Suceava

*

Doamna Claudia Moisei, Doctor în Ştiinţele Comunicării şi Informării la Paris, mi-a scris, rugându-mă să-i spun dacă am „relaţii despre familia Ciolpan din Corlata” sau măcar să-i sugerez de unde le-ar putea obţine. Domnia sa avea să-mi comunice, ulterior, că deţine doar informaţia despre o fată de boier din Corlata, pe nume Paraschiva Ciolpan, care s-ar fi căsătorit, „fără voia părinţilor, cu un anume Ilie Trifan”, fugind din sat la Hârteşti, în judeţul Neamţ.

*

Ilie Trifan este descendentul unuia dintre cei doi emigranţi transilvăneni, Andrei Trifan, din Chiochiş, de lângă Năsăud, sau Lupu Trifan, din Şieuţ, din fostul comitat al Clujului, stabiliţi la Corlata, în anul 1784, conform consignaţiunilor lui Enzenberg. E posibil ca în evidenţele bisericii din Corlata, aflată la Arhivele Statului din Suceava, să se găsească informaţii despre acest neam (Arhiva, mutată recent, e greu de consultat), dar nu şi despre familia Ciolpan, în Corlata existând, cu numeroşi descendenţi, doar familia Cioltan.

*

Mult mai probabil este ca Ciolpanii din sudul Bucovinei să se fi aflat la Soloneţ sau la Ilişeşti (cu moşii inclusiv în Corlata), „grefaţi” pe structurile obşteşti ale neamului Tăutul, cu care avea să se înrudească, din 1783, familia Ciolpan.

*

În trecutul îndepărtat, există, totuşi, mărturii mult mai multe despre neamul Cioltan, care se trage din Oană, fost vornic de Suceava şi, ulterior, avansat vornic de Tulova (Vornicenii de astăzi), prin fata lui Oană, Ana, cea care avea să dea numele unei moşii, Frumoasa (astăzi, sat), un frate al ei dând numele moşiei Frumosu, de lângă Moldoviţa.

*

Conform surselor documentare, o genealogie a neamului Cioltan (nefiind genealogist, nici istoric, ci doar un pârlit de scriitoraş român, aş fi recunoscător tuturor doritorilor dacă nu mi-ar mai cere astfel de informaţii) începe cu moşii (strămoşii sunt anteriori străbunilor, legătura dintre strămoşi şi străbuni fiind făcută, în acest caz, de Ciolpan pârcălab, care, în fond, este moşul Cioltanilor:

*

1. Oană vornic

2. Ana, fata lui Oană vornic de Tulova

3. Şandru, fiul Anei

4. Ciolpan pârcălab, fiul lui Şandru, “moşul” Ciolpanilor

5. Gheorghe Ciolpan diac şi Drăgan Ciolpan

* 

În sursele documentare, se regăsesc, de-a lungul veacurilor, informaţiile:

* 

Şandru, fiul lui şi al Anei (fata lui Lazăr, fiul lui Oană vornic de Tulova şi, anterior, de Suceava, ctitorul mănăstirii Humor – în sfatul domnesc între anii 1397 – 1425), cumnat cu Hărman pârcălab, tatăl lui Ciolpan: comis (1486, 14 septembrie – 1492, martie 30), pârcălab de Roman (1492, 10 octombrie – 1510, 7 februarie),menţionat în sfatul domnesc până în 1520, 6 octombrie. Fiul său, Ciolpan, a avut doi fii, pe Gheorghe Ciolpan diac şi Drăgan Ciolpan, din Ciolpan trăgându-se şi neamul Rugină şi, prin femei, neamul Başotă (Stoicescu, N., Dicţionar al marilor dregători din Ţara Românească şi Moldova – sec. XIV-XVII, Bucureşti, 1971, p. 286).

* 

1598, 20 martie: Toader şi Drăgan Ciolpan, pârcălabi de Novograd, membri în sfatul domnesc (Balan, Documente bucovinene, I, 1507-1653, Cernăuţi, 1933, p. 125), pârcălabi de Roman, din 1599, 30 martie (Balan, Teodor, Documente bucovinene, I, 1507-1653, Cernăuţi, 1933, p. 132)

*

1599, 30 martie, Toader şi Drăgan Ciolpan, pârcălabi de Roman, membri în sfatul domnesc(DGAS, Din tezaurul documentar sucevean, Bucureşti, 1983, doc. 131, pp. 81, 82)

*

1601, 2 iunie: Drăgan Ciolpan şi Ionaşco Ciolpan, de la vistierie, se plâng pentru o încălcare de moşie în Negoieşti, din partea rudei lor Ileaina  (Iorga, Nicolae, Documente, IV, p. 181)

*

Drăgan, fiul lui Ciolpan, nepotul lui Şandru pârcălab şi al Nastasiei (fiica lui Dan hatman, nepoata lui Cozma Şarpe). Menţionat: diac, în 1579, 28 octombrie; fără titlu, 1582, 10 martie şi în 1586, 13 mai; fost urednic de Hârlău, 1585, 9 octombrie; fost vornic, 1586, 20 februarie; fără titlu, 1586, 13 mai; pârcălab de Novograd, 1587-1597; pârcălab de Roman, 1598-1599. Fii: Dumitru Ciolpan şi Grigore sau Gligorcea, cum i se mai spune în documente. Băiatul fetei lui Dumitru Ciolpan a fost Pătraşco Başotă, întemeietorul acestui neam.

*

În aceeaşi perioadă, au mai fost menţionate probabilele rubedenii ale lui Drăgan Ciolpan, Trifan Ciolpan, solul boierilor moldoveni la sultanul Soliman I (1538, conform letopiseţului lui Ureche, p. 156), Miron Ciolpan, fiul lui Grigore şi al unei fete a lui Barnovschi (Stoicescu, N., Dicţionar al marilor dregători din Ţara Românească şi Moldova – sec. XIV-XVII, Bucureşti, 1971, pp. 298, 299).

*

1614, octombrie 18: Gligorcea Ciolpan, comis, şi Ionaşco Ghenghea, mare logofăt, în sfatul domnesc (DGAS, Din tezaurul documentar sucevean, 1393-1849, Bucureşti, 1983, doc. 165, p. 93)

*

1615, octombrie 25: Gligorie Ciolpan, hatman, şi Ionaşco Ghenghe, mare logofăt, se aflau în sfatul domnesc, la vânzarea satului Botoşana (Balan, Documente bucovinene, I, 1507-1653, Cernăuţi, 1933, p. 165)

*

1618, Gligorie Ciolpan, spătar, şi socrul său, Ionaşco Ghenghe, mare logofăt, pentru un uric al Dragomirnei (DGAS, Din tezaurul documentar sucevean, 1393-1849, Bucureşti, 1983, doc. 194, p. 103). Ionaşco Ghenghea era fiul lui Grigore Ghenghea (vornic, în 1576, şi hatman, în 1578) şi nepotul lui Cozma Ghenghea pârcălab (Stoicescu, p. 306). Cozma Ghenghea era frate cu Andreica Şeptilici (strămoşul neamului Semaca, ivit prin traducerea numelui Şeptilici, în epoca austriacă a Bucovinei), numele lui Andreica venind de la cei şapte feciori pe care i-a avut. Sora lui Cozma Ghenghea şi a lui Andreico Şeptilici, Anghelina, a fost soţia marelui vornic Ioan Moţoc (Stoicescu, 305).

*

1620, 13 aprilie: Grigorie Ciolpan este menţionat, într-o mărturie pentru moşiile Dragomirnei, „fost hatman” (DGAS, Suceava – File de istorie, 1388-1918, Bucureşti, 1989, doc. 101, p. 239).

*

Gligore sau Grigore Ciolpan, căsătorit cu Nastasia, sora lui Nicoară Prăjescu vistiernic, apoi cu Antimia, fata Ionaşco Ghenghe mare logofăt. Comis în 1609, hatman din 1615, pârcălab din 1616, menţionat până în 1625, credincios al lui Tomşa Vodă. Copii: Dumitru şi Ion Ciolpan, mari dregători (Stoicescu, N., Dicţionar al marilor dregători din Ţara Românească şi Moldova – sec. XIV-XVII, Bucureşti, 1971, pp. 376, 377)

*

1636, 13 iulie: Ion Ciolpan vindea „Ternauca, din Codru, care este în ţinutul Cernăuţi” (DRH, vol. 23, doc. 460, pp. 521, 522), în întăritura domnească din 14 iulie 1636 (doc. 461, pp. 522, 523), menţionându-se că Ion Ciolpan este fiul Antimiei, nepotul lui Gheanghia logofăt”.

 *

1639, 12 aprilie: Dumitraşco Ciolpan, mare vornic de ţara de jos, martor, în sfatul domnesc, pentru nişte moşii bucovinene (Balan, Documente bucovinene, II, 1519-1662, Cernăuţi, 1934, p. 106). Fiul lui Dumitraşco Ciolpan a fost Iuraşco Ciolpan, menţionat în 1646, 20 februarie, când vinde o ţigancă, bunicul lui Dumitraşco fiind Lupe Huru (DRH, vol. 28, Bucureşti, 2006, doc. 296, p. 236).

 *

1643, 30 martie: Ion Ciolpan vânduse părţi din Lucaviţa lui Isac Mironescul (Balan, Documente bucovinene, IV, 1720-1745, Cernăuţi, 1938, p. 164). Ion Ciolpan, îl avea bunic pe Ghenghe logofăt (Balan, Documente bucovinene, III, 1573-720, Cernăuţi, 1937, p. 103). Ion Ciolpan era cumnat cu Lupul Prăjecul, însurat cu sora lui, Safta, unchii lui fiind Lupul Ghenghe şi Dumitraş Ghenghe. Avea moşii în: Lucoviţa (1/2), Ternauca, Dobrinăuţi şi, ca zălog, în Boian (Balan, Documente bucovinene, III, 1573-720, Cernăuţi, 1937, p. 115)

*

1646, 10 iunie: Pătraşco Ciolpan, jitnicerul, martor la Suceava (DRH, vol. 28, Bucureşti, 2006, doc. 390, p. 333)

*

1696, 1 mai: Ştefan Ciolpan, martor, care scrie uricul, la Crasna (Balan, Documente bucovinene, III, 1573-720, Cernăuţi, 1937, p. 88).

*

1730, 15 ianuarie: Ştefan Ciolpan, martor la o vânzare în Crasna. Balan, Documente bucovinene, IV, 1720-1745, Cernăuţi, 1938, p. 88

* 

1776, 26 octombrie: Constantin Ciolpan cercetează o pricină la Vilaucea, din ordinul locotenentului major Schmidebauer (DGAS, Din tezaurul documentar sucevean, Bucureşti, 1983, doc. 1281, p. 426)

 *

1783, 25 aprilie: Iordachi Ciolpan, însurat cu fata lui Costin Tăutul (fiul lui Ion Tăutul, nepotul lui Pătrăşcan Tăutul – frate cu Velicico Tăutul, frate cu Miron, cumnat, după soţii, Vasile Lenţa, fiul lui Gheorghe Lenţa şi al Mariei Tăutul, şi Panaite Stroescul), proprietar în Bănila Rusească (1/8), în Ispas, Lehăceni, în Soloneţ, Bălăceana, Comăneşti – (Balan, Documente bucovinene, V, 1745-1760, Cernăuţi, 1939, p. 38).

*

1796, 4 februare: Ion Ciolpan este martor la o hotarnică în Piedecăuţi (Balan, Documente bucovinene, VIII-IX, 1741-1899, Iaşi, 2006, doc. 176, p. 163).


Cântecul vremilor vremuitoare: lui Cristian Doboş

*

Cetatea veche cu cântări sublime

râvnea să-şi facă ziduri senzuale,

iar dinspre târg vin frunzele mulţime

să se închine zidurilor sale,

târziu de tot doar sunetul persistă,

iar zidurile ei împart cenuşă

avertizând că nici nu mai există,

năluca ei s-a închegat pe uşă

Doar prin ninsori în aspră căutare

orbecăind prin nopţile urbane:

barbar încă se-aude în ninsoare

osânda unui cântec sub icoane

şi sub năluci de vremi vremuitoare!


Cântecul popasului în poeme: Cameliei Ignat

*

Chemarea primăverii mă-mpresoară:

arzându-mă cu-o aripă subţire

mesteacănul a început să-mi ceară

eu să-l trezesc în somnul unui mire

la ceasul potrivit pentru o nuntă

imaginată doar de înviere,

apoi copacii toţi vin şi se-ncruntă

*

Imenşi ciopliţi în pietrele tăcerii:

gata, le zic, puneţi-vă veşmântul

nechibzuit al trecerii prin vreme!,

apoi şi eu îmi potrivesc cuvântul

târziu pentru popasul în poeme.


Cântecul rostogolirii zarului: lui Mihai Ţînţar-Tandru

*

Mi-am rostogolit amintirile pe masă

imaginându-mi că am avut de trăit şi-am trăit:

hotărăşte-mă tu, cântăreşte-mă, iarnă nervoasă!,

am strigat spre ninsori, de ninsori răzvrătit,

iar ninsorile-n dans nebunatic au râs

*

Ţintuindu-mă-n cuiele îngheţului clare,

îmi pipăiam sufletul ca să aflu de îs

nălucire zvârlită înspre zări de ninsoare:

ţine-mă strâns!, am strigat mai apoi

ameţit de risipa frumuseţii totale

regăsind amintiri, bucurii şi nevoi

*

Tot pe masa aceea, masa filelor goale

adunate în timp de risipă şi viaţă

nescrisele cântece condamnându-le iar,

dar ninsoarea de-afară şi cu albul mă-nvaţă

rostogol aruncându-mă doar ca cifră pe zar:

undeva, din uitare, steaua mea mă îngheaţă.


Numele din “cântecele despovărării”

*

Pentru că nu aş vrea să omit pe nimeni dintre oamenii faţă de care, de-a lungul vieţii, am avut măcar o vremelnică afecţiune, postez lista cu numele care beneficiază de dedicări în acrostih şi titlurile poemelor care le-au fost dedicate. Cum abia luni intră cartea în tehnoredactare, aştept încă sugestii de nume care merită un astfel de omagiu, convins fiind că, dacă am uitat pe cineva, apoi acela nu poate fi decât un apropiat al sufletului meu (I. D.):

*

Achiţei Costache – Cântecul cireşilor

Adomnicăi Mirela – Cântecul conturului

Aelenei Viorel – Cântecul imensităţii clipei

Agafiţei Constantin – Cântecul vieţii

Agoutin Carmen – Cântecul prăbuşirii verbului

Ailincăi Cătălin – Cântec cu păsări călătoare

Alexe Aurel – Cântecul îngemănării

Alexandru Rodica – Cântecul risipelor dintâi

Amurăriţei Nicu – Cântecul zborului

Apopei Geta – Cântecul pietrei

Atănăsoaie Bogdan – Cântecul lumii

Avram Clara Demetra – Cântecul înfăşurării

Avram Dinuţa – Cântecul umbrei

Avram Florin – Cântecul împătimirii

Avram Sorin Marius – Cântecul aproapelui

Avram Tiberiu – Cântecul timpului

Bălan Ioan – Cântecul indiferenţilor

Băişanu Ştefan Alexandru – Cântec brutal

Băiţan Ion – Cântecul înserării

Barbă Nicolae – Cântecul vremelniciei

Bejinariu Mihai – Cântecul sufletului

Beldiman Mihaela – Cântec târziu

Bercea Radu – Cântecul amurgului

Blidariu Mihnea – Cântec boem

Bocancea Adrian – Cântecul desprinderii poeziei

Bodnar Ioan – Cântecul risipei întru mine

Boicu Cornel – Cântecul drumului

Borş Vincent Lică – Cântecul şansei ancestrale

Brăteanu Călin – Cântecul edecarului de umbre

Burduja Mihai – Cântec melacolic

Burgheaua Dănuţ – Cântecul libertăţii

Calinciuc Alin – Cântecul jariştii de foc

Cantea Maria – Cântec fără umbră

Cantea Marcel – Cântecul memoriei

Cărăbuş Gabriel – Cântecul pierzaniei

Catargiu Doina – Cântecul tăcerii

Chaşoschi Irina Laura – Cântecul infernului

Clement Dorin Liviu – Cântecul trufiei demnităţii

Codorean Violeta – Cântecul cutumelor

Cojocaru Mihaela Cătălina – Cântec de lume

Cosovan Tiberiu – Cântec provincial

Costiniuc Romică – Cântec pe calea înrobirii

Cramariuc Florin – Cântecul dimineţii

Crăciun Dana Elena – Cântecul copacului înflorit

Creţeanu Mihai – Cântecul mestecenilor

Croitor David – Cântecul înrădăcinării

Csibi Lucian Francisc – Cântec cu cai

Cuşnir Elena-Maria – Cântecul fructului interzis

David Cristina – Cântecul statorniciei

David Elena Manuela – Cântecul ninsorilor din cer

David Gheorghe – Cântecul frunzelor

Mircea Diaconu – Cântecul revoltei

Doboş Cristian – Cântecul vremilor vremuitoare

Dobromir Nicolae – Cântecul închinării

Donţu Ovidiu – Cântec de alean

Dominte Eugen – Cântecul ecoului

Dominte Luminiţa – Cântecul burgului vechi

Dominte Nistor  – Cântec de mir

Dominte Rodica – Cântecul speranţei

Drăguşanul Viorica – Cântecul logodnei veşnice

Dranca Rodica – Cântecul stâncii

Făgădar Nicolae – Cântecul lunii

Filipiuc Archip – Cântecul învierii cobzarului

Finiş Olga – Cântec în amurg

Finiş Zaharia – Cântec neînceput

Flutur Gheorghe – Cântecul umbrei

Fodor Mihaela Tatiana – Cântecul păşirii hotarelor

Galan Vasile – Cântec de pradă

Gavrilaş Dana – Cântecul desferecării

Georgescu Carmel – Cântec în văzul învierii

Gheorghe Marin Constantin – Cântecul efemeridei

Giurcă Maria – Cântecul de dincolo de vămi

Giurcă Raluca – Cântecul îndungării

Gîză Brânduşa Maria – Cântec în satul naşterii

Gîză Mihai – Cântecul clipei

Groza Nicolae – Cântecul pribegilor pe drum

Havriliuc Alexandru – Cântec la ospăţul iluziei

Havriliuc Emil – Cântecul imaculatei ursiri

Havriliuc Gabriela  – Cântec frivol

Hognogi Ramona – Cântecul cununii de spini

Horbovanu Constantin – Cântecul oraşului

Horodincă Marcel – Cântecul hotarului

Horvat Petre – Cântecul ademenirii umbrei

Hrehor Constantin – Cântec de piatră

Huluţă Traian – Cântecul ţintuirii luminii

Iftode Andreea – Cântecul lespezilor

Iftode Gheorghe – Cântecul întîmplării

Iftode Ionică – Cântecul cuţitelor

Iftode Vasile – Cântecul singurătăţii

Ignat Alina – Cântecul de dincolo de nume

Ignat Ana Cozmina – Cântecul cântecului

Ignat Camelia – Cântecul popasului în poeme

Ignat Mihai Octavian  – Cântecul mării

Ilie Vasile – Cântecul luminilor pripite

Irimia Constantin – Cântec totemic

Istrati Roman: Cântecul primelor ninsori

Jipa Alexandru Ioan – Cântecul cenuşilor

Juravle Dragoş: Cântecul trecutului prezent

Leizeriuc Asica – Cântecul paşilor pierduţi

Lungu Dănuţ Gelucu – Cântecul întregului

Lungu Elena – Cântecul umbrei zeilor

Manole Ioan – Cântecul cosmicei furişări

Marcean Carmen – Cântec păgân

Marcean Ioan – Cântecul împovărării

Medeleanu Ramona – Cântec cu fructe

Mezofi Bogdan – Cântecul întâmpinării bardului

Mîrza Gavril – Cântecul celor şapte zile

Muha Victor – Cântecul slobozirii chemărilor

Muha Viorel – Cântecul ninsorii

Muha Ana – Cântec damnat

Nechifor Ioan Cătălin – Cântecul şi risipa

Nedelea Ion – Cântecul celor nouă întrupări

Nemeş Ioan – Cântec eşecului umbrei

Niţă Ilie – Cântecul împovărării ierbii

Novogreblevschi Vladimir – Cântecul împovărării cu viaţă

Oloieru Petrică – Cântecul demitizării

Oniu Zamfir – Cântecul urcării în amintiri

Pânzaru-Pim Mihai – Cântecul mărturie

Paranici Ileana – Cântecul naşterii prin cuvinte

Paranici Ion – Cântecul stelelor care nu-s

Parascan Gheorghe – Cântecul ningerii iernii

Pascal Florin – Cântecul lămpii

Pînzar Alexandru – Cântecul de a doua zi

Pintilie Valerică – Cântecul edecarului de copaci

Plăcintă Constantin  – Cântecul sensului

Popescu Mihaela – Cântecul mâinilor care cântă

Preutesi Nicolae – Cântecul Lebedei

Rîpan Grigore – Cântecul aşteptării veştilor

Rusu Victor Traian – Cântec de vânătoare

Sauciuc George – Cântecul stelei polare

Saviuc Loghin – Cântec la marginea veşniciei

Savu Dimitrie – Cântecul întoarcerii

Sîngeorzan Puiu – Cântecul umbrei nisipului

Schachter Edgar – Cântec frenetic

Scîntei Corina – Cântec în destrămare

Scutaru Viorel – Cântecul răstignirii pe cale

Senciuc Gheorghe – Cântecul sinelui

Severin Constantin – Cântecul de apoi

Sfichi Mircea – Cântecul fragilităţii pripei

Silaghi Horaţiu – Cântec pe hotarul tăcerii

Sinescu Florin – Cântec pământesc

Sârbu-Botezat Oana-Maria – Cântecul zorilor

Socol Paul – Cântecul încununărilor

Sofronie Doru – Cântecul poverii de lumini

Straton Cezar – Cântec despre trupul cărţii

Sulugiuc Gabriela – Cântecul secundei

Ştirbu Petrică – Cântecul cămăşii de trecere

Şutac Victor – Cântecul vânării strămoşilor

Tabarcea Adrian – Cântecul plutirii pe cer

Tănase Daniel – Cântecul ţipăt

Tapalagă Georgeta – Cântecul vremii cu cai

Teişanu Gabriela – Cântecul întrupării omătului

Teodorescu Dumitru – Cântecul risipelor de spaime

Todiruţ Cezar – Cântecul apelor curgătoare

Todiruţ Florin – Cântecul arborelui cosmic

Todiruţ Oana – Cântecul risipelor pământeşti

Todoran Andreea – Cântecul căderii în ispită

Todoran Dinu – Cântecul revoltei robilor

Ţînţar-Tandru Mihai – Cântecul rostogolirii zarului

Ursu Anisia – Cântec idolatru

Ursu Emil-Constantin – Cântecul sfinţeniei

Ursu Laura – Cântecul ultimului cântec

Vălean Călin – Cântecul încireşării

Varvaroi Viorel – Cântec oropsit

Vasilciuc Irina – Cântecul drumului fără sfârşit

Vintilă Alexandru Ovidiu – Cântecul nescris

Vinţilă Dumitru – Cântecul revoltei umbrei

Viţega Amedeia – Cântec de îmblânzit cerbii

Ciornea Edi – Eşuarea în anotimp

Drăguşanul Andi – La temelia cântecelor

Hanu Florin – Chemarea fântânilor

Parascan Buzu – Plecarea barzilor

Teişanu Teiu – Totem mi-i timpul

Nepoţilor mei, Carina şi Darius – Crucificarea cântecului