ZICĂLAŞII, o fonotecă a vechiului cântec românesc

Profesorul Petru Oloieru, starostele ZICĂLAŞILOR

*

Deşi încercăm, prin câteva reprezentaţii, să atenţionăm asupra frumuseţii muzicii româneşti vechi, cea mărturisită între anii 1531-1848, pe care eu am numit-o muzică medievală, pentru că a fost creată, cântată şi răspândită de către breslele de lăutari târgoveţi, scopul întrupării ZICĂLAŞILOR nu este altul decât constituirea unei fonoteci a muzicii româneşti vechi, care nu a existat, nu există şi nu înţeleg de ce, deşi specialiştii în folclor se calcă pe ţurloaie mai aglomerat decât cântăcioşii de nunţi. Şi cum poţi interpreta evoluţia/involuţia muzicii româneşti de folosinţă obştească, dacă nu ai auzit, vreodată, şipotele de sunete care tămăduiau, prin vremuri, aleanurile străbunilor?

*

Doi violonişti înnăscuţi: Adrian Pulpă şi Narcis Rotaru

*

Prin urmare, albumul audio, pe care îl vom lansa în 30 mai – dacă nu va ploua, odată cu un nou concert, cuprinzând alte 30 de vechi cântece româneşti, înseamnă, de fapt, prima componentă a acelei necesare fonoteci. Iniţial, doream să facem concertul în 29 mai (în ziua naşterii lui Petrică Oloieru), dar concertul trupei lui Vali Boghean (alt basarabean de excepţie) merită şi deplinul nostru respect (manifestat prin participare ca spectatori), aşa că nu de noi, ci de povestea firească a spiritului va depinde, în viitor, şi demersul nostru teuzarizator.

*

Năierul Gabriel Hurjui

Zicălaş şi cobzar: profesorul Constantin Irimia

*

Fără îndoială, ZICĂLAŞII nu vor refuza nici o invitaţie de evoluţie în spectacole, dar ţinta pe care eu am premeditat-o şi pe care ne-am asumat-o cu toţii, este ca, în 3-4 ani, să realizăm o fonotecă a vechiului cântec românesc, toate piesele (peste 300) urmând să fie cântate şi înregistrate exact aşa cum le-au păstrat portativele şi cu formula de taraf de curte voievodală mărturisită de călătorii străini, de-a lungul veacurilor.

*

Profesorul Răzvan Mitoceanu (contra) şi Ionuţ Chitic (gordună)

*

Un prieten, aflând că vrem să facem, în acest an, 3 premiere, cu câte 30 de piese diferite, m-a întrebat dacă am găsit, pe potecile vremurilor vechi, atât de multe cântece: “Chiar ai 90 de cântece vechi?”.

*

Încă nu. Abia dacă am adunat vreo 300, dar mai caut!, i-am promis, fără să mai aştept să văd dacă a şi priceput ce i-am zis.

ZICĂLAŞII repetă. Duminică, vor cânta la Bucşoaia

Zicălaşii, la repetiţia din 14 mai 2015

*

Duminică, 17 mai 2015, după ora 11 , ZICĂLAŞII lui Petrică Oloieru vor cânta la “Hora Bucovinei” de la Bucoşoaia, în deschiderea manifestării. Prin urmare, astăzi, 14 mai, au avut loc repetiţii, pe care le-am pozat, spre aducere aminte.

*

*

“Bărbuncul”, un dans militar maghiar?

“Verbungos”, în “An Introduction to the Study of National Music”

*

Şi Carl Engel (An Introduction to the Study of National Music, London 1866) reproducea varianta lăutarilor ţigani din Ungaria şi din Transilvania a dansului militar maghiar “Werbunkos” (“Verbungos”) care avea să devină, în scurt timp, un important şi novator dans românesc.

*

În mare, Engel preia informaţiile din publicaţia muzicală europeană la care am făcut referire în materialul anterior (Allgemeine musikalische Zeitung, Leipzig, 1814), deşi el privea folclorul naţiunilor din perspectiva evoluţiilor instrumentale şi de exprimare muzicală.

*

“Bărbuncul” este, în ciuda rădăcinilor sale (maghiare sau austriece – ne vom dumiri, la sfârşit de mai, cu ocazia celei de-a doua premiere cu cântece vechi a ZICĂLAŞILOR profesorului Petru Oloieru), un dans românesc, iar istoricul lui, care avea să determine şi apariţia jocurilor de doi, de patru şi de şase, vi l-am prezentat. Este românesc pentru că românii, aşa cum susţinea Lucian Blaga nu au adoptat nimic, de-a lungul mileniilor, fără adaptare la matricea lor stilistică, la scenariile mitice ancestrale, care, după cum observa Mircea Eliade, spun mai multe despre fiinţa unui popor decât o întreagă înşiruire de întâmplări istorice.

*

Nu mă grăbesc să interpretez, din perspectiva a ceea ce ştiu deja, cântecele medievale ale românilor, preferând să aştept, montare cu montare, “inventarierea” interpretativă a celor vreo 300 de cântece vechi care s-au păstrat, interpretare pe care o vor face ZICĂLAŞII profesorului Petru Oloieru, şi-abia după aceea voi îndrăzni un studiu, mai mult ca să-i scot din răbdări pe stahanoviştii etnologi şi doctorologi ai imbecilei teorii “folclorice”, care doar prin răsăritul european mai face ravagii (vesticii s-au trezit de mult). Continuarea “Bărbuncului”, în paginile lui Engel:

*

*