Dragusanul - Blog - Part 1128

Între Londra şi mănăstirile Bucovinei

Închinarea mănăstirii Humorului

Închinarea mănăstirii Humorului

*

Pe un frig cumplit, năruit peste primăvară cu sloată şi cu vânt tăios, îl urmez pe Victor T. Rusu pe la mănăstirile Bucovinei pentru a căuta elemente totemice ale simbolismului ancestral, care supravieţuiesc şi în cultura tradiţională, pe ouă încondeiate, pe cusături, pe ţesături şi în ciopliturile în lemn. Intenţionăm o expoziţie pentru ziua atestării documentare a Bucovinei ca regiune geografică (30 martie 1392), pentru că intenţionăm să omagiem, pentru prima dată în istoria românilor, această sărbătoare a memoriei, pe care o putem, în sfârşit, proba, cu argumente din cronicile polone şi din relatările călătorilor străini. Vom spulbera o ieftină exaltare patriotardă, dar vom îndepărta colbul uitării de pe adevăruri greu de descifrat în sărăcăciosul patrimoniu de memorie naţional (pe cronicarii poloni şi unguri din vremea lui Ştefan cel Mare i-au tradus englezii, dar nu şi românii, care îşi pot afla, în acele pagini latine, trecutul lor inconfundabil).

*

Între timp, mă simt golit de mine şi, privind atent fiecare frescă în parte, cu ochii văd doar îndepărtata Londra, acolo unde fiul meu se redescoperă. A mai umblat prin lume (la 13 ani, era cel mai tânăr concurent din lume la Olimpiada Mondială de Astronomie de la Stockholm, a fost şi prin Belgia şi prin Turcia), dar acum pare să fie un eveniment crucial pentru existenţa lui, cel al deplinei regăsiri.

*

Trei suceveni din Cluj, la Londra

Trei suceveni din Cluj, la Londra

*

Am mare noroc cu fotografiile pe care, din când în când, le mai postează Bianca Biank şi din care pot descifra pe chipul lui Andi o deplină împăcare cu sine. Numai că misia mea profesională mă îmbrânceşte friguros în realitatea zilei, în care călugăriţe trufaşe (su o singură splendidă excepţie, la Humor) s-au făcut arendaşe ale patrimoniului naţional românesc, în numele “Înaltului”, fără de aprobarea căruia, scrisă, pecetluită şi binecuvântată, nu prea poţi avea acces spre dumnezeire, dar şi eu, şi Victor ne-am cam obişnuit cu jihadismul ortodox, aşa că facem faţă agresiunilor duşmănoase, plătind mult ca să nu avem acces la nimic.

*

În vecinătatea jihadismului ortodox de la Voroneţ

În vecinătatea jihadismului ortodox de la Voroneţ

*

Vedeţi, la temelia Voroneţului, pătratele sugerând, prin culoare, piramidele (muntele, primul altar al omenirii), pe care le putaţi descifra şi în toate ornamentaţiile populare ale tuturor naţiunilor lumii? Acolo e o adevărată istorie a religiilor, pătratul (pământul, paradisul terestru, muntele, cetatea fiind “mama tuturor zeilor”, precum Fecioara Maria, în “Ave Maria”, imn în care s-au păstrat integral atributele “Mamei Glia”, deşi Sfânta Fecioară nu este, precum în “Ave Maria”, “mama tuturor zeilor”, ci doar a Domnului Nostru, Iisus Hristos). Pătratele acestea, prin felul cum sunt desenate şi colorate, vorbesc despre începuturile omului religios, în debutul civilizaţiei totemice, atunci când limbajul monosilabic îl numea pe Dumnezeu Om (cu invocaţia Oi, iniţiatul în dumnezeire fiind Io) şi când muntele, ca templu al Soarelui, se numea Ra (iar iniţiatul, Ar – de unde şi numele Rarau şi Ararat). Iar semnul lui Dumnezeu, pe care îl regăsim, la Moldoviţa, în dreapta altarului, suprapune crucea dreaptă (Cerul) peste crucea oblică (Pământul), într-o logodnă cosmică din care s-au născut toate.

*

Semnul lui Dumnezeu, la Moldoviţa

Semnul lui Dumnezeu, la Moldoviţa

*

Perimetrele acestor două cruci, rombul (iniţial, Soarele, apoi dubla natură a sfinţeniei, apoi inima lui Iiisus, deci Sfântul Graal) şi pătratul (lumea cunoscută, “Mama Glie”), suprapuse şi, de regulă, încadrate de un cerc, de două sau de trei, a devenit simbolul veşniciei, dar şi altar al străbunilor, dar şi sacralitate desăvârşită, fiind prezent, în aceeaşi redare, şi pe oul încondeiat dar şi în cupolele tuturor bisericilor creştine din lume.

*

Sacralitatea Desăvârşită, la Humor

Sacralitatea Desăvârşită, la Humor

Sacralitatea Desăvârşită la Moldoviţa

Sacralitatea Desăvârşită la Moldoviţa

*

Victor fotografiază, iar acolo unde zăreşte doar rombul rămâne uşor derutat, deşi, prin vremea lui Rareş, iconarii bizantini considerau că Iisus Hristos are doar o natură cerească, pe care o zugrăveau ca atare, drept romb, “dubla natură” fiind introdusă doar la “Fecioara şi Pruncul”.

*

Natura pământească

Natura cerească, la Moldoviţa

*

Încadrările în cercuri delimitează doar orizonturile cunoscute ale lumii date, o lume în care existau trei ceruri astrale şi două ceruri pământeşti. În pictura religioasă, apar doar cerurile astrale, locul miturilor stelare fiind luat de miturile sfinţeniei.

*

La Suceviţa, reîntâlnim mitul târziu al Româncei (din Marginea), care, timp de trei decenii, a tot adus piatră şi lemn pentru zidirea Sfintei Mănăstiri, Dumnezeu apreciindu-i sacrificiul şi contribuind la zidirea unui lăcaş până atunci imposibil. Mitul vine din secolul al XIX-lea, dar chipul cioplit în piatră al Româncei, aflat pe muchia turnului de vest, este zărit de puţină lume (dacă nu cunoşti mitul şi nu cauţi chipul, nu-l poţi zări – îl confunzi cu un capăt de grindă).

*

Românca datorită căreia există Suceviţa

Românca datorită căreia există Suceviţa

*

E atât de frig încât, fără voie, mă gândesc la felul în care îndură Andi, departe de ţară, această urgie. Seara, când ajung acasă, aflu că el simte, în Londra, o căldură atât de benefică, încât clima nici că mai contează. O să încerc azi, când voi ajunge la vernisajul expoziţiei lui Ioan Bodnar, să mă încarc de aceeaşi căldură.

*

Andrei Popa şi Andi Drăguşanul, la un concert underground în Londra

Andrei Popa şi Andi Drăguşanul, la un concert underground în Londra


LONDRA: Nu contează aşa mult de ce naţionalitate eşti

Andi Drăguşanul, Dragoş Alexandru şi Andrei Popa, în St. Paul's Cathedral

Andi Drăguşanul, Dragoş Alexandru şi Andrei Popa, în St. Paul’s Cathedral

*

Până acum a fost extraordinar. Am fost pe la National History Museum, mi-am făcut poze cu dinozauri, am fost şi la RAF (Royal Airforce Museum), am văzut Palatul Parlamentului, Westminster Abbey, Catedrala Sfântului Pavel, statuia onorifică în cinstea Prinţului Albert (Albert’s Hall) şi multe altele. Oamenii sunt foarte entuziasmaţi că ne-au văzut.

*

Royal Airforce Museum

Royal Airforce Museum

*

Am fost, de ziua mea, la un concert underground, aici, la o trupă mică, dar foarte simpatică, şi am primit cadou o enciclopedie ilustrată a muzicii rock.

Practic, până acum, a fost superb, şi urmează multe zile asemenea. Mă bucur mult că am venit şi am apucat să mă întâlnesc cu atâţi prieteni şi să văd atâtea chestii. Lumea e foarte ok cu faptul ca suntem români, adevărat fiind faptul că nu contează aşa mult de ce naţionalitate eşti, atâta timp cât te porţi cum trebuie.

*

Andi Drăguşanul, în mediul clujean

Andi Drăguşanul, în mediul clujean

*

Ce e important de luat in considerare e că sunt foarte bine şi relaxat (Andi Drăguşanul).


Soacra, în… epigramă!

 B 80

*

Diviziunea muncii

*

La noi domneşte-n casă armonia

Căci toate sarcinile-s împărţite:

La vase şi la cratiţe – soţia,

Iar eu cu mama-soacră… la cuţite!

Gheorghe SUCIU, Braşov

*

Vizita soacrei

*

Când se-apropie scadenţa

Să-mi perturbe ambianţa,

De la uşă-i simt prezenţa

După cum deschide clanţa!

George PETRONE, Iaşi

*

Obicei

*

Deşi-i departe, e firesc

C-am fost, de Paşti, cu Adelina

La soacră-mia, ca s-o stropesc:

Chiar… cu maşina!

Radu PĂCURAR, Cluj-Napoca

*

B 56

Consens

 *

Azi, cu soacra-s gând la gând

Către culmea bucuriei:

Am nedreptăţit-o când

S-a opus căsătoriei!…

Dumitru GAVRELIUC, Milişăuţi, Suceava

 *

Soacra

*

N-avea simţ autocritic

Şi, de două săptămâni,

A cerut azil politic

La… azilul de bătrâni.

Nicolae DĂRĂBANŢ, Braşov

*

Afaceri

 *

– Încotro mergi pe alee?

– La talcioc, cu soacră-mea.

– Măi, să fie o idee!

Şi cât vrei să ceri pe ea?

Corneliu ENESCU, Bucureşti

*

Excursie

*

Cu autocaru-n apă

Toate soacrele-au căzut,

Dintre ele – una scapă:

A mea! Bleaga!… L-a pierdut!

Marian POPESCU, Cluj-Napoca

*

A 02

Mustrare

*

Când soacra tu ţi-ai aruncat

De la etajul opt în stradă,

Nu te-ai gândit că o să cadă

În cap la vreun nevinovat?

Eugen ALBU, Cluj-Napoca

*

Îngrijorare

 *

Eu ţin uşa încuiată

Că mi-e teamă, oameni buni,

Soacră-mea e îngropată,

Dar s-au mai văzut minuni!

Iulius-Radu IVAN, Bistriţa

*

Comoara

 *

La o casă orice soacră

E tezaur, lucru sfânt,

Dar orice comoară sacră

Se păstrează… în pământ!

Alexandru IGNAT, Călăraşi

*

Nechibzuinţă

 *

De când pe soacră-mea o ştiu,

De ziua ei îi duc lalele,

Şi-n timp am dat la bani pe ele

C-aş fi putut să-i iau sicriu!

Eugen ALBU, Cluj-Napoca

*

Incident

*

Strig, mă zbucium. Istovit

Faţa mi se schimbă:

Soacră-mea s-a otrăvit,

S-a muşcat de limbă!

Iulius-Radu IVAN, Bistriţa

 *

B 26

*

Reciproca

*

Soacra m-a iertat mereu,

Faptele sunt certe,

Şi aştept să zic şi eu

„Dumnezeu s-o ierte!”.

Constantin TONE, Braşov

*

Prevedere

*

Pentru cei ce-mi calcă pragul,

Eu pe poartă-am scris aşa:

Pregătiţi-vă ciomagul,

Câine bun, dar soacră rea!

Alexandru MISIUGA, Bistriţa

*

Dialog soacră-ginere

 *

– Eu am să plec de-aici chiar mâine

Că eşti mai rău decât un câine…

– Ba du-te azi, în goana mare,

Că am simtome de… turbare!

C. POPESCU-FĂGET, Braşov

*

Alegere

 *

De-o vreme, soacră-mea m-alese

Să-i fac injecţii. Mă pricep!

Mi-e silă s-o palpez pe fese,

Dar ce plăcere-i s-o înţep!

Constantin TONE, Braşov

 *

B 25

*

Recunoştinţă

 *

Am avut o soacră bună,

Dar a strâns-o Dumnezeu

Înainte cu o lună

… Ca s-o strâng de gât şi eu!

Alexandru MISIUGA, Bistriţa

 *

Soacrei

 *

De când mi-a venit în casă

De nimic nu îmi mai pasă,

Sunt voios şi-mi merge bine

Că şi dânsa… bea cu mine!

C. POPESCU-FĂGET, Braşov

*

Încercarea ciupercilor

*

Cum sunt un ginere cuminte,

Întâi fac soacrei un sufleu

Şi-n funcţie de cum se simte

A doua zi mănânc şi eu!

Ionel IACOB-BENCEI, Timişoara

*

Soacră, soacră…

 *

O noră, fire şugubeaţă

Îşi lăuda soacra iubită:

– A mea nu-i acră, e dulceaţă

Puţin… zaharisită!

*

B 81

Ginerele, despre soacră

*

Soacră-mea-i femeie blândă

Şi cu dânsa eu mă-mpac,

Aş putea să spun că-i sfântă,

De n-ar fi născut un… drac!

Bogdan CHIRIŢESCU, Piatra-Neamţ

*

Fricosul

 *

Când un vecin s-a spânzurat,

Eu, cam fricos, am leşinat,

Dar soacra-mi zice: „Eşti mişel,

Să iei exemplu de la el!”.

C. POPESCU-FĂGET, Braşov


Faină Londra, dar nu cât româncuţele!

Andi, la Londra, cu un grup de prieteni

Andi, la Londra, cu un grup de prieteni

*

Datorită unor prieteni de-ai lui Andi (Bianca Biank şi Dragoş Alexandru, care au postat pe site-ul lui Andi, de unde am piratat aceste imagini), aflu şi eu, în sfârşit, câteva veşti despre fiul meu. În imaginea de sus, împreună cu suceveanul-clujean Andrei Popa, Andi încadrează trei românce superbe, una dintre ele fiind Maria Gavrilă – după cum am dedus din explicaţii.

*

În altă fotografie, făcută de Dragoş Alexandru, Andi zâmbeşte, ostenit, după zborul până la Londra, alături de Andreea Savin (probabil fosta lui colegă de la Sociologie).

*

Andi şi Andreea Savin

Andi şi Andreea Savin

Andi şi Andrei Popa

Andi şi Andrei Popa

*

E bine. Mă bucur teribil să îl văd pe fiul meu, şi la Londra, înconjurat de prieteni. Pentru că şi fetele din fotografii tot prieteni-prieteni sunt, adică oameni lângă care e frumos să trăieşti. Din celelalte postări, toate cu prieteni, am ales doar două fotografii, făcute de Bianca, cu instantanee londoneze. Aştept, desigur, şi fotografii de la Andi, dar, până nu se întoarce, nu-mi prea fac speranţe. Şi nici nu trebuie. El e fericit, are ce vedea, are cu cine se vedea. Nu pot cere nimic în plus de la viaţă.

*

Turnul Londrei

Turnul Londrei

Pod peste Tamisa

Pod peste Tamisa

 


Festivalul mezinilor de la Cluj-Napoca: CARINA 1

Ioana-Carina, la un an de viaţă

Ioana-Carina, la un an de viaţă

*

Deşi nu ne-am mai văzut din august 2014, nepoata mea, Ioana-Carina, m-a întâmpinat cu bucurie – dovadă că sângele apă nu se face. Ce-i drept, o şi escrocasem eu sentimental, înmânându-i darurile de la PIM, un portret, un pomelo şi un plic voluminos cu bani (artistul, tot artist!), iar tabloul i-a plăcut peste măsură (fructul doar a contrariat-o, iar banii au dezinteresat-o total).

*

Portretul de PIM

Portretul de PIM

Ioana-Carina, admirând portretul făcut de PIM

Ioana-Carina, admirând portretul făcut de PIM

Ioana-Carina şi fructul trimis de PIM

Ioana-Carina şi fructul trimis de PIM

*

Blondă, cu ochi luminoşi, albaştri, veşnic surâzând şi pusă pe poante (s-o fi văzut dumneavoastră cum mă certa pentru că nu am păr pe cap, arătând cu degeţelul spre ţeasta mea tunsă scurt!), Carina înseamnă totul pentru nepoţelul meu, Darius-Andrei, care nu o scapă din ochi o clipă.

*

Darius-Andrei, fotografiindu-şi surioara

Darius-Andrei, fotografiindu-şi surioara

Ioana-Carina şi tatăl ei, Mihai-Octavian

Ioana-Carina şi tatăl ei, Mihai-Octavian

*

Din sărbătoare, Carina nu a înţeles mare lucru. A primit o puzderie de daruri (cele trimise de doamna doctor Olga Finiş au fost, ca şi ale lui PIM, pe placul ei), a avut casa plină de copii şi i s-a acordat o ciudată atenţie, sporindu-i şi mai mult bucuria înnăscută.

*

Naşa Andreea Todoran, tăindu-i moţul

Naşa Andreea Todoran, tăindu-i moţul

Cu naşul ei, Dinu Todoran

Cu naşul ei, Dinu Todoran

*

Când a fost pusă să aleagă, Ioana-Carina a vrut, mai întâi, să ia cartea bunicului ei (v-am spus, doar, că mă simpatizează, deşi nu mai am păr pe cap), dar asistenţa i-a rotit, alarmată, tava, aşa că a luat, în cele din urmă, fleacuri mult mai utile decât cartea: o forfecuţă, o esenţă de vanilie şi un telefon mobil.

*

Ioana-Carina şi cartea bunicului ei

Ioana-Carina şi cartea bunicului ei

*

Apoi, a venit tortul cu lumânare aprinsă, o adevărată operă de artă, realizată de naşa părinţilor ei, Lori Vălean, dar Carina, adăpostită în braţele naşilor ei, l-a privit intrigată, refuzând să sufle în lumânare.

*

Tortul Ioanei-Carina

Tortul Ioanei-Carina

După aprinderea luminii

După aprinderea luminii

*

După aceea, petrecere. Noi, adică eu şi Carina, ne-am tot plimblat printre oameni, cercetând totul cu atenţie. În camera copiilor, fusese amplasat un castel din carton, la care trudisem şi eu, trudise şi nevastă-mea, deşi moftul era al Cozminei. Despre castel, altădată.

*

Ioana-Carina

Ioana-Carina

Carina, încercând să-mi ia aparatul de fotografiat

Carina, încercând să-mi ia aparatul de fotografiat

Ioana-Carina şi aparatul de fotografiat

Ioana-Carina şi aparatul de fotografiat

*

De curând, la Cluj-Napoca, în depărtarea în care s-au stabilit toţi ai mei, timp de o săptămână am existat. Apoi m-am întors în mocirloasa Suceavă…