Sărbătorirea pictorului pictor Ioan Bodnar
*
Străjuit de frumuseţea celor patru antotimpuri, mereu tinere şi pure, pictorul pictor Ioan Bodnar a fost sărbătorit, joi, 19 martie 2015 (când nu întâmplător împlinea câte… 70 de anotimpuri) de o elită culturală bucovineană, română şi ucraineană, care nu putea rata remarcabilul eveniment cultural al Rădăuţilor, vernisarea expoziţiei “Anotimpuri… 70“, de Ioan Bodnar.
*
S-a vorbit şi cântat bilingv la Rădăuţi, dar dintr-o singură inimă, delegaţia ucraineană din nordul Bucovinei exprimând, prin intermediul directorului teatrului din Kolomeea, ideea că un vecin bun îţi este mai apropiat de suflet decât o rudă de sânge. S-au adus şi daruri (toate artistice), unele poznaşe (bastonul lui Toader Ignătescu, de pildă), altele pioase (icoane, pupate încrâncenat, de câte trei ori), şi s-a vorbit cu risipă de entuziasme şi de citate celebre, care ţin unora loc de minte (astăzi nu se mai citeşte, ci se citează!), s-au întrupat şi trăiri, mai ales din exprimări simple şi sincere s-au întrupat, iar Ioan Bodnar era atât de descheiat la suflet încât începuse să semene cu Florin Piersic.
*
Frumos, emoţionant, remarcabil eveniment cultural şi uman, exprimat firesc în decorul dumnezeiesc al unei expoziţii de excepţie, pe care sper să o poată admira, în curând, şi sucevenii. Au lipsit, absolut motivat, doar Radu Bercea – cel mai apropiat prieten al pictorului rădăuţean, ţintuit la pat de o afurisită de gripă, şi Mihai Pânzaru-PIM, care prezenta, pe ecranul “Intermedia”, o superbă “Primăvară a poeţilor”, alta decât făcătura înşfăcată de la franţuji de nu mai (vreau să) ştiu care ţaţe liricoide de prin Suceava. Dar PIM, prin diploma personalizată, oferită artistului de către Centrul Cultural “Bucovina”, deşi a lipsit, a fost întru totul prezent, aşezat, frumos, lângă Radu Bercea, şi în inima mea, şi în inimile multora dintre cei de faţă.
*
*
A urmat o lansare de carte, semnată de genialul prozator Constantin Arcu şi prezentată de eminentul erudit academicesc Mircea A. Deaconu. N-am reţinut nimic, nici măcar titlul cărţii, pentru că nivelul elevaţiei celor doi magnifici cărturari bucovineni de importanţă planetară, din Flămânzi şi, respectiv, Neamţ, mă depăşeşte şi (sic!) este peste puterea mea de înţelegere. Dar aparatul de fotografiat a înregistrat evenimentul de importanţă globală (adjectivul ăsta vine de la substantivul glob sau de la gloabă?), drept mărturie iconografică pentru istoria înţelepciunii cosmice şi universale din Suceava sesebismului planetar:
*