Publicul rock şi şutitorii de cultură

Publicul Bucovina Rock Castle şi, sus, pe platou, şutitorii de cultură

*

În condiţiile în care această ediţie de festival “Bucovina Rock Castle” avea acoperite financiar doar 3 cincimi din necesar, singura mea speranţă rămânea publicul rock. Adică oamenii cu demnitate, care nu se zgârcesc la 5 lei (tinerii) sau la 15 lei pe seară (maturii).

*

Tinerii mi-au întrecut speranţele: au venit demn, onest şi s-au bucurat dumnezeieşte de spectacole. O parte dintre maturii Sucevei şi numai ai Sucevei, au ţinut să-şi afişeze jigodismul anticultural clasic, fie prin agresivitatea cu care şi-au asigurat dobândirea de invitaţii sau de legitimaţii de intrare gratuită, fie prin şutirea de cultură, halind hoţeşte şi pe moca hălci întregi din concerte, de acolo, de pe platoul Cetăţii. De ei îmi este atât de silă, încât o să-mi pun mintea la lucru, ca să nu mai poată şuti, suficienţi şi parşivi, nimic din ediţia care va veni.

*

Ediţia care va veni, pentru că va veni chiar mai spectaculoasă decât cea din anul acesta, dar fără nici o legitimaţie de acces, în afară de cele ale artiştilor şi voluntarilor, va avea cu un gard al Jandarmeiriei, pe platou, care să-i ţină departe de minunăţiile scenei pe cei care au furat Bucovina Rock Castle ediţie după ediţie. Ăştia, pleşcarii, nu merită nimic şi nu-i vreau niciodată prin preajma noastră.

*

În seara în care un artist de talia lui Jan Akkerman a ţinut să-mi mulţumească personal pentru publicul tânăr de rock pe care l-am crescut (omul ştie ce spune!), ediţie cu ediţiţie, am dat din nou cu ochii de pâlcurile de prădători ai culturii de pe platou (tocmai pozam împreună cu Jan Akkerman), şi m-a durut sufletul. Cu o seară înainte, veselul Almir, de la Dubioza Kolektiv, căruia îi povestisem despre scursurile acelea pseudointelectuale, i-a invitat ironic în şanţul Cetăţii, dar de obrajii lor cât tovalul nu s-a prins nimic.

*

În acest material, pe care îl postez, biruindu-mi oboseala după cele două festivaluri, pe care le-am organizat şi coordonat în ultima decadă, vreau să mă plec în faţa tinerilor din şanţul Cetăţii şi să-i asigur de dragostea şi de respectul pe care li-l port. Îi iubesc pe toţi oamenii serioşi care ne-au fost alături, dar tineretul, şi sucevean, şi din toate regiunile ţării, mă face să înţeleg că bătălia pentru “Bucovina Rock Castle” nu am dus-o niciodată în zadar şi că nu trebuie să dezarmez niciodată.

*

Publicul şi Bogdan, de la Grimus

Ei au completat bugetul Bucovina Rock Castle

Şi ei au completat bugetul Bucovina Rock Castle

Şi ei au completat bugetul Bucovina Rock Castle

Publicul care l-a făcut fericit pe Jan Akkerman

Publicul care l-a făcut fericit pe Jan Akkerman

Publicul care l-a făcut fericit pe Jan Akkerman

Publicul care l-a făcut fericit pe Jan Akkerman

Publicul care l-a făcut fericit pe Jan Akkerman

Publicul care l-a făcut fericit pe Jan Akkerman

*

Mihnea Blidariu sau Singurătatea artistului

Mihnea Blidariu sau Singurătatea artistului

*

Poet, dramaturg şi, mai ales, romancier şi muzician de primă mână, Mihnea Blidariu, care de vreo zece zile slujeşte cultura bucovineană de talie europeană, inclusiv “Naţiunea Poeţilor”, a găsit o singură clipită, în timpul concertelor Bucovina Rock Castle, în care sufletului i s-a mutat departe, lângă cele două prinţese ale lui, Nora şi Sofia-Maria.

Răzvan Ristea, ascultând “Roşu aprins”

Răzvan Ristea, ascultând “Roşu aprins”

*

Toboşarii trupelor rock apar rar în fotografii, datorită poziţionării, dar pe Răzvan Ristea, de la “Luna Amară”, am izbutit să-l portretizez destul de inspirat, pe când asculta minunatul cântec “Roşu aprins”, al lui Nick Făgădar, în ciuda aparatului meu de fotografiat aproape preistoric, dar de nădejde.

Dubioza kolektiv, copiii mei din Bosnia

“Dubioşii” Almir şi Drăguşanul

*

După o săptămână minunată, petrecută cu poeţi evrei, am avut şi o seară… musulmană, cei mai mulţi dintre băieţii mei bosniaci fiind muslini. Dar cultura, când îşi găseşte făgaşul firesc, uneşte sufletele, le îngemănează aproape de Dumnezeu, deasupra etniilor şi a eresurilor religioase.

*

Nu am întâlnit, printre muzicieni, oameni mai spirituali decât deci de la “Dubioza”. Ambii solişti îmi sunt prieteni de durată (Petar e fiul meu, pentru că taică-său e sosia mea: se speriase, acum doi ani, când a dat cu ochii de mine, surprins de faptul că-l găsea, aici, pe tatăl de acasă), dar Almir, fire năvalnică şi generoasă, un alt descheiat la suflet (pe lângă Florin Piersic) e bucuria mea, la fiecare reîntâlnire, copleşindu-mă cu ghiduşii, pe care aparatul de fotografiat rar le ratează:

*

* 

BUCOVINA ROCK CASTLE: Vineri, spectacolul

Dodo Popovici, prezentând trupele BUCOVINA ROCK CASTLE 2015

*

Visul continuă. Suceava are, în Bucovina Rock Castle, un mare eveniment cultural, iar dacă, pe viitor, autorităţile judeţene şi locale s-ar şi implica în modernizarea locaţiei festivalului şi în investiţii de proiect rezonabile (cu 3/5 din bugetul anului trecut duc pe umeri acest festival), încă am mai putea creşte calitativ an după an. Ceea ce facem (o văd şi cei care au orbul găinilor), încă de când eu şi fiul meu, Andi, am întemeiat acest festival, atrăgând asupra noastră atâta invidie, încât mi se face greaţă.

*

Vineri, seara, au evoluat pe scena Bucovina Rock Castle 2015, în ordinea intrării în scenă:

*

Toy Machines – Cluj-Napoca (izgoniţi de lipsa de viitor din Suceava)

Basska – din Bucureşti

Luna Amară – din capitala rockului românesc: Cluj-Napoca

Zdob şi Zdub – din Chişinău

Dubioza kolektiv – din Bucovina Balcanilor, Bosnia

*