„Că destul am tot sperat / De la neamţul lăudat”
*
„Gura satului”, revista de umor, dar şi de „cântări” a lui Iosif Vulcan, cu apariţii din 1862, scrisă în limbajul „latinist” deja îndătinat în imperiul austriac, care avea să fixeze nişte particularităţi fonetice în lumea satului transilvan, beneficia de cea mai inspirată caricatură a vremii, extrem de actuală în toate timpurile… româneşti.
*
*
Dintre producţiile literar-umoristice, greu de transcris într-un limbaj accesibil astăzi, voi alege, totuşi, câteva, în intenţia de a sublinia savoarea umorului ardelenesc.
*
*
Cântece corteşeşti
*
Frunză verde de secară,
Se apropie claca iară
Ca să-alegem bărbăteşte
Deputaţi la Buda-Peşte.
*
Colo, colo-n depărtare,
Pregătirea-i foarte mare
În districtul lăudat,
Canaanul cel bogat.
*
Un preut cu barba sură,
În sat mare, bun de gură,
Şi cu câţiva dregători,
Români buni, după cuptori,
*
Ziua, noaptea, se trudesc
Pe popor îl sfătuiesc:
Fiţi voi, fraţilor, cu minte,
Cum aţi fost şi mai-nainte.
*
Arătaţi-vă loiali
Cum au fost românii mari;
Nu ascultaţi de naţiune
Că v-aduce-n periţiune!
*
Când regimul porunceşte,
S-alergăm la Buda-Peşte!
Ce ne pasă de naţiune,
Când avem constituţiune?
*
Constituţia ungurească
Şi-n sat limba românească?
Avem munţi, avem parale,
Avem fonduri colosale
*
Şi-nteresul nost’ pofteşte
S-alergăm la Buda-Peşte!
Lucre naţia cum îi place,
Noi ştim bine ce vom face.
*
Interese generale,
La schimbări cu speciale,
Pentru naţia română
Nu ne-om da bunul din mână.
*
Că destul am tot sperat
De la neamţul lăudat,
Dar nimica nu ni-a dat,
Dacă nu l-am ascultat.
*
Ne-a purtat cu mere, pere,
Însă nu ne-a dat avere,
Dar stăpânii de maghiari
Sunt mai buni, mai liberali.
*
Ne promit câte oftăm,
Numai noi să-i ascultăm,
Deci cu toţii vă-mpulpaţi
Şi s-alegem deputaţi!
*
Deputaţi la Buda-Peşte,
Că-nteresu-ne pofteşte;
Nu aşteaptă naţiunea
Să ne schimbăm profesiunea,
*
Că decât cu ea la rele,
E mai bine cu avere.
Nu e cu sfat a ne opune
La regim, la ce impune,
*
Deci s-alegem bărbăteşte
Deputaţi la Buda-Peşte!
*
(Gura satului, Anul VII 1869, nr. 8, p. 29)
*
*
*
Nemeşul românesc
*
Frunză verde lemn domnesc,
Eu sunt nemeş românesc
Şi de unguri m-alipesc,
Căci sunt nemeş românesc.
*
Când e vorba de-a alege
Deputat, să facă lege,
Eu cu Pişta mă-nsoţesc,
Căci sunt nemeş românesc.
*
Când mă-mbie cu-un post bun,
Las poporul meu străbun
Şi cu Pişta mă-nfrăţesc,
Căci sunt nemeş românesc.
*
Când îmi vine să mă-nsor,
De românce nu mi-i dor,
Iau din neamul unguresc,
Căci sunt nemeş românesc.
*
Şi apoi, la mine-n casă,
Toată lumea conversează
În limbajul unguresc,
Căci sunt nemeş românesc.
*
Eu jurnale româneşti
Nu citesc, căci sunt prosteşti,
Ci tot ungureşti citesc,
Căci sunt nemeş românesc.
*
Eu-s românul cel mai mare,
Strig, propun în adunare
Când îmi cer un post domnesc,
Căci sunt nemeş românesc.
*
(Gura satului, Anul VII 1869, nr. 13, p. 49)
*
