Dragusanul - Blog - Part 1091

Dimitrie BOLINTINEANU: Fata de la Prut

Dimitrie Bolintineanu, Familia, nr. 2/1865

Dimitrie Bolintineanu, Familia, nr. 2/1865

*

Bogdan întâlneşte în dumbrava lată,

Rătăcind sub arbori, un bătrân cu-o fată,

Cel bătrân pe capu-i poartă păr de-argint,

Sub trei răni deschise calcă suferind.

Fata pare-n doru-i ca o sărbătoare

Ce străluce-n umbra grijii trecătoare:

Valuri dulci de purpur îneacă-ai fetei crini,

Ochii de durere şi de plâns sunt plini,

Părul ei cel galben albul sân sărută

Şi-astfel sărutându-l faţa-l împrumută.

*

„Doamne, ţara piere, bine ai venit!”,

Zice, dar sub doru-i cade şi-a murit.

Fie-sa-l susţine, doru-i nu vorbeşte,

În torent de lacrimi nu se răspândeşte,

Dar cu suflet mare astfel a vorbit:

„Mi-au ucis tătarii mândrul meu iubit,

Astăzi, iaca, piere chiar al meu părinte…

Peste toată ţara seamănă morminte!

Dar voi nu combateţi, nu sunteţi români,

Aruncaţi, mai bine, armele la câini!”,

 *

Zice; dar tătarii pe-acolo-nnorară,

Domnul vru să fugă prin păduri de ţară,

Fata smulge arcul unui luptător

Şi-n tătari s-aruncă cu sufletu-n dor.

La această faptă, ei se ruşinară

Şi-ntorcându-şi caii spre tătari plecară,

Iar tătarul fuge. Domnul stă mirat,

Nu-nţelege fuga cum s-a întâmplat:

O fecioară blondă dinspre el dispare

Şi-i aruncă capul hanului cel mare.

 *

Dimitrie Bolintinianu

(Familia, nr. 2, 15/27 iunie 1865, Pesta, p. 4)

*

Dimitrie Bolintineanu, Albina, nr. 39/1904

Dimitrie Bolintineanu, Albina, nr. 39/1904


Recuperatorii de cântece

Walachische Tanze und Lieder Heilig

*

14.valachische tanze und lieder

*

În „Luceafărul” lui Octavian Goga, anul II, nr. 22 din 15 noiembrie 1905, un personaj pe nedrept uitat al culturii române, Dr. Gheorghe Alexici, publica studiul „Din trecutul poeziei poporane române” (pp. 366-371), preciza, încă de la început, că „jocul, ritmul şi melodia sunt strâns înrudite la toate popoarele din răsăritul Europei”, pentru că „aceleaşi condiţii de trai, legăturile geografice, istorice, etnografice şi încrucişările de sânge au lăsat urme neşterse în fiinţa etnică a popoarelor din răsăritul Europei, care urme se vădesc mai lămurit în produsul nefalsificat al geniului lor: în poezia poporană, în muzică şi jocuri”.

*

Fin cunoscător şi al culturii maghiare, Dr. Gheorghe Alexici, care publicase şi cartea „Texte din literatura populară română” (Budapesta, 1899), izbutea, pe baza lecturilor din opera poetului maghiar Balassa Balint (1551-1594), care îl dansase în 1543, în faţa împăratului Rudol (Ştefan Gerlach), să identifice un vechi cântec românesc, „Cum se văieta fata de român după oile rătăcite”), cântec pe care, conform mărturiilor vremii, „îl cântau muzicanţii călăreţilor lui Constantin Vodă, aliatul lui Rakoczy, când intrau în Oradea-mare”.

„Iată cântecul cel vechi românesc, despre a cărui existenţă avem date sigure. Aceste date mărturisesc că el a trăit deja în veacul XVI şi a fost un cântec lăţit şi frumos. De n-ar fi fost o melodie plăcută, de bună seamă n-ar fi trecut şi la străini”:

*

În curând, cântecul va putea fi ascultat: prof. Petru Oloieru a scris, deja, orchestraţia

În curând, cântecul va putea fi ascultat: prof. Petru Oloieru a scris, deja, orchestraţia

*

Alexici redă, în grafia veche şi în transcript, şi „Olach Tancz”, un „joc românesc din veacul al XVII… care se găseşte într-un manuscris (200 de feţe), făcut de un diletant, care şi-a notat deosebite cântece poporane” (renumitul „Codex Cajoni”), transcrise, ulterior, de P. Eszterhazy, cântec readus la viaţă de ZICĂLAŞI şi inclus în volumul I al Fonotecii muzicii vechi româneşti, realizat de curând:

*

Olach Tancz original

Olach Tanz de Eszterhazy LUCEAFARUL nr 22 1903 p 370

*

1.olach tanz

*

Cu siguranţă, şi în paginile îngălbenite de vreme ale presei vechi româneşti încă mai zac partituri cu cântece vechi, dar pe care nimeni, până la ZICĂLAŞI, nu le-a mai trezit la viaţă, deşi pământul, ca să-şi păstreze pe deplin identitatea, trebuie, din când în când, să şi respire.


Trupa mea preferată: DUBIOZA KOLEKTIV

Dubioza kolektiv 1

*

Muzicienii bosnieci din DUBIOZA KOLEKTIV se numără printre preferaţii mei, inclusiv la ediţia 2015 a Festivalului BUCOVINA ROCK CASTLE, şi ca artişti, şi ca oameni. Au umor, dinamism şi inteligenţa de a se păstra riguros între “graniţele” rock, în ciuda ecourilor balcanice ale muzicii lor, ecouri pe care le pun în valoare cu o vervă a minţii şi a sufletului greu de reîntâlnit. În “No escape”, de pildă, piesă la care vă favorizez accesul (faceţi clik pe fotografie şi intraţi direct), Bosnia devine o mitologie a faptului cotidian, a unei normalităţi îndătinate.

*

PRECIZARE: Fiecare videoclip DUBIOZA KOLEKTIV are peste două milioane de vizualizări. Precizarea e necesară ca să înţeleagă toată lumea cât de valoroase sunt trupele din Festivalul BUCOVINA ROCK CASTLE.

*

Dubioza kolektiv Cocuz

*

În “Cocuz” (“buzunare goale”, după cum mi-a explicat Altmir, într-un dialog… multilingv, pe care l-am purtat noi, în urmă cu doi ani), însăşi Europa capătă conturul unei monede uriaşe de 1 euro, care se rostogoleşte distrugător peste lume şi, mai ales, peste artă şi slujitorii săi (faceţi click pe fotografie).

*

Dubioza kolektiv USA

*

În “USA”, un elogiu onest adus lumii occidentale, nu numai Americii, există un sentiment ciudat, de care am auzit prin copilărie şi prin adolescenţă, cântecul bosniecilor reluând leit-motivul “Oricât de frumoasă e America, noi n-am da Bosnia pentru ea!” (iarăşi, click pe poză).

*

Mi-i atâta dor de muzicienii şi de muzica DUBIOZEI KOLEKTIV, de năvalnica dezlănţuire de armonii şi de vivacitate, încât, pe lângă imaginile de mai sus, care fac legături directe cu variantele video ale pieselor menţionate, mai postez două imagini din “No escape” (n-ar fugi din Bosnia, desigur), în care regăsesc însuşi spiritul petrecăreţ al Bucovinei noastre:

*

Dubioza kolektiv 2

Dubioza kolektiv 3


Preţul biletelor la BUCOVINA ROCK CASTLE 2015

Sigla BRC 2015

*

În condiţiile unui buget diminuat cu o cincime, dar cu o ediţie de festival mai spectaculoasă şi decât cea din anul trecut, contribuţia iubitorilor de muzică rock, deşi nesemnificativă în comparaţie cu cea de la alte festivaluri similare din România, va creşte.

*

La ediţia a V-a a Festivalului Internaţional BUCOVINA ROCK CASTLE, din 20-22 august 2015, se vor scoate la vânzare bilete în valoare de:

*

1). pentru elevi şi studenţi – 5 lei pe seară de spectacol;

2). pentru adulţi – 15 lei pe seară de spectacol.

*

Şi iată ce înseamnă fiecare seară de spectacol:

*

afis brc 2015 var 3 cu poze MICSORAT


Ştiaţi poemul parodiat de Topârceanu?

Marea Lebdele si baiatul

*

Pentru că e vară, pentru că imaginaţia fiecăruia dintre noi are nevoie de niscaiva evadări, vă propun spre lectură poemul lui Aron Densuşean (prietenul poetului nostru T. Robeanu), “Bosforul”, splendid parodiat de Topârceanu, parodia lui fiind arhicunoscută, datorită unei inspirate melodii folk.

*

*

Bosforul

 *

Doamnei Eufrosina Leonida Zarafi

*

La Bosfor viaţa e plină

De lumină,

De parfumuri şi de flori,

De cântări misterioase

Şi duioase

Şi de rumenite zori.

*

Pe-ale Bosforului maluri

Şi pe valuri

Zboară albele hurii,

Cu ochi negri plini de visuri

Şi surâsuri

Dulci, sub văluri străvezii.

*

La ferestre cu zăbrele,

Păsărele,

Prinse din nemărginit,

S-aţin ele când visează

Şi oftează

După dor, după iubit.

*

Marea cu lebede

Iar în ale undei jocuri

Blânde focuri

Când văd noaptea, pe senin,

Ele tremurând se-ntind

Şi le prind

Să-ncălzească al lor sân.

*

Marea Rasarit 1

II

*

În cel Bosfor ce trăieşte

Şi iubeşte

Farmecul din Răsărit,

Valurile mlădioase

Şi lucioase,

Vântul cald, îmbălsămit,

*

Dealurile ruginite,

Zugrăvite

De-ale soarelui văpseli,

Şi-ntr-amurg albastra mare

Ce tresare

Strălucind de poleieli;

*

De la Beikos să plece

Pân’ nu trece

Soarele de Marmara

Şi uşor ca o nălucă

Să se ducă

În caicul lui Kubra,

*

Să privească primăvara

Venind seara

La Hisar şi Scutari,

Ori să vadă Cornul de-Aur,

Vechi tezaur,

Şi Stambulu-n zori de zi!

*

Marea 2

III

*

Stă cetatea cea bătrână

Ca o zână

În veşminte argintii

Străjuind peste popoare

Călătoare

Pe-ale mărilor pustii.

*

Ah, sub gheara cea străină

Şi haină

Plânge fala-i din trecut;

Ecoul, deprins a spune

Tot veşti bune,

Doarme, astăzi, trist şi mut!

 *

Unde-s vremea Byzantină

De lumină

Şi vitejii cavaleri?

Unde-i pompa cea regală

Triumfală,

Unde-s cruzii ieniceri?

 *

„Cheia Lumii” doar mai este

O poveste,

Zidurile s-au surpat

Şi prin porţile-aurite

Năruite

Cobea neagră a intrat,

*

Peste locurile sfinte

Stau morminte

Unde dorm mândrii Eroi,

Iar din umbra lor cea mare

Azi răsare

Numai sgripţori şi strigoi!

 *

Marea lebdede in primplan

IV

*

A Bosforului grădină

Este plină

De minuni dumnezeieşti,

Însă inimă curată

Şi iubire-adevărată

Nu găseşti;

*

Ah, şi mult pe sânuri calde

Să se scalde

Se duc dorurile vii

Şi ochi negri plini de visuri

Şi surâsuri

Trec sub văluri străvezii!

*

Februarie 1883

*

ASCANIO (Aron DENSUŞEAN)

(Convorbiri literare, Anul XVIII, 1884, nr. 7, pp. 288-290)