Trupa mea preferată: DUBIOZA KOLEKTIV
*
Muzicienii bosnieci din DUBIOZA KOLEKTIV se numără printre preferaţii mei, inclusiv la ediţia 2015 a Festivalului BUCOVINA ROCK CASTLE, şi ca artişti, şi ca oameni. Au umor, dinamism şi inteligenţa de a se păstra riguros între “graniţele” rock, în ciuda ecourilor balcanice ale muzicii lor, ecouri pe care le pun în valoare cu o vervă a minţii şi a sufletului greu de reîntâlnit. În “No escape”, de pildă, piesă la care vă favorizez accesul (faceţi clik pe fotografie şi intraţi direct), Bosnia devine o mitologie a faptului cotidian, a unei normalităţi îndătinate.
*
PRECIZARE: Fiecare videoclip DUBIOZA KOLEKTIV are peste două milioane de vizualizări. Precizarea e necesară ca să înţeleagă toată lumea cât de valoroase sunt trupele din Festivalul BUCOVINA ROCK CASTLE.
*
*
În “Cocuz” (“buzunare goale”, după cum mi-a explicat Altmir, într-un dialog… multilingv, pe care l-am purtat noi, în urmă cu doi ani), însăşi Europa capătă conturul unei monede uriaşe de 1 euro, care se rostogoleşte distrugător peste lume şi, mai ales, peste artă şi slujitorii săi (faceţi click pe fotografie).
*
*
În “USA”, un elogiu onest adus lumii occidentale, nu numai Americii, există un sentiment ciudat, de care am auzit prin copilărie şi prin adolescenţă, cântecul bosniecilor reluând leit-motivul “Oricât de frumoasă e America, noi n-am da Bosnia pentru ea!” (iarăşi, click pe poză).
*
Mi-i atâta dor de muzicienii şi de muzica DUBIOZEI KOLEKTIV, de năvalnica dezlănţuire de armonii şi de vivacitate, încât, pe lângă imaginile de mai sus, care fac legături directe cu variantele video ale pieselor menţionate, mai postez două imagini din “No escape” (n-ar fugi din Bosnia, desigur), în care regăsesc însuşi spiritul petrecăreţ al Bucovinei noastre:
*