VADER va cânta, la BUCOVINA ROCK CASTLE, joi, 20 august 2015
*
Interviu cu Peter, vocalistul şi chitaristul trupei VADER, realizat,
pentru BUCOVINA ROCK CASTLE 2015, de Andi Drăguşanul.
*
*
Andi: Salutare băieţi, ştim că aţi mai fost în România; cum aţi descrie experienţa voastră de aici şi ce părere aveţi despre scena de metal?
Peter: România a fost destul de izolată, în anii 80 şi 90, aşa că nu ştiam multe despre scena de metal de aici. Cântam în Ungaria, de câteva ori, şi asta era zona cam cea mai apropiată, până în 2006. După, am cântat în Bucureşti, pentru prima oară – dacă îmi aduc bine aminte – şi am fost toţi foarte surprinşi. Nu ne aşteptam să găsim atâţia maniaci metal şi atât de multe trupe bune. Îmi aduc aminte de „MG42”, după nume, pentru că eram deja destul de interesat de istoria militară. După aceea, am cântat de mai multe ori în România, şi nu doar în capitală. Cum am spus, nu a fost nici o conexiune între noi şi scena Metal din România, aşa că nu ştiam mai nimic. Primul contact cu poporul român nu a fost foarte plăcut. Mai ales că, în Polonia, media a creat o imagine nepotrivită a ţării voastre. De obicei, conectată cu politica, Ceauşescu, comunism etc. Trăiţi într-o ţară minunată, cu o istorie lungă şi puternică şi cu tradiţii frumoase. Sunt bucuros că nici comunismul, nici tirania nu au distrus România, şi că vă dezvoltaţi atât de repede. Plănuiesc să vizitez România, anul viitor, în cazul în care „Vader” nu îmi fură tot timpul.
*
Andi: Aţi întâmpinat, vreodată, vreo formă de cenzură sau de discriminare, datorită credinţelor voastre, în Polonia sau oriunde altundeva?
Peter: Nu am avut, niciodată, probleme serioase, cum a avut Behemoth, în Rusia, de exemplu. Problema lor a fost mai mult politică, decât religioasă, să fiu sincer. „Vader” a întâmpinat câteva încercări de anulare a unor concerte, din motive „blasfemitoare”, dar doar unul din concertele noastre a fost anulat, şi nu din cauza imaginii noastre, ci din cauza restricţiilor legate de show-ul pirotehnic. A fost, desigur, un truc local tipic politic, de a aduna puţină atenţie în societatea locală. A fost „o poveste” legată de un show din oraşul Swidinca, în Polonia, în Februarie, anul acesta, de asemenea. Câţiva idioţi locali, conectaţi cu aripi religioase, împreună cu psihopaţi „exorcişti”, au încercat să adune mulţimea, să anuleze un concert „Vader” cu forţa. A fost chiar difuzat şi în media. În definitiv, nu au făcut altceva decât să ne facă publicitate, şi show-ul a fost „sold aut”. Toţi ipocriţii ăştia au găsit o cale uşoară de a fi faimoşi, în media, dând vina pe scena Metal pentru probleme. Nu vor să vadă adevăratele probleme din jur… blestemată politică!
*
Andi: Cum vedeţi evoluţia scenei Metal din Europa, de când aţi început să cântaţi şi unde plasaţi trupa „Vader” în acest peisaj?
Peter: Nu sunt nici istoric, nici publicist, nici un expert, pentru a-mi da cu părerea în subiectul ăsta. Sunt un fan Metal, pentru care ascultatul muzicii nu a fost destul, aşa că am început să cânt şi să creez, în propria-mi trupă. Sunt încă foarte activ, în ceea ce fac, şi, de asemenea, urmăresc ce se întâmplă în jur. Totuşi, evoluţia scenei de Metal Extrem, după revoluţia pe care a provocat-o, în anii 80, a mers în direcţii brutal de distructive. Asta e ceea ce văd… Metal-ul a fost, întotdeauna, pasiune, dedicare, dacă nu chiar şi devotament. Asta e tot ce a făcut pe Metal Freaks şi trupele Metal puternice. Fiecare revoluţie în muzică transformă pasiune, idei, talent în comercializare şi grabă spre succes. „Afacerea ucide Arta” – aşa e, cum ne semnam scrisorile în trecut. Iar acum, afacerea ucide, dacă nu a ucis, deja, metal-ul din toată lumea. Succesul incredibil al unor trupe ca Metallica, Slayer, Dimmu Borgir sau chiar şi a polonezilor noştri Behemoth, a schimbat mintea multor trupe tinere de metal. Foamea de succes, indiferent de cost, pentru mai multe like-uri pe Facebook, pentru locuri mai bune la festivaluri, pentru mai mulţi bani… Este bolnavă şi aşa e, cum am văzut „evolutţa scenei Metal”, chiar ieri. Astăzi îmi aduce speranţe, totuşi. Văd din ce în ce mai mulţi fani tineri, în primele rânduri, la concerte, văd mai mulţi Freaks (ciudaţi) care sunt mândri de părul lor lung, de gecile de piele, şi cărora nu le este frică să strige, la concertele Metal. Metalul este devotament şi sacrificiu! Dacă îţi este „frică” sau încerci să explici frizura sau imaginea „gay”, cum este percepută, cu job-ul tău, şcoala ta sau vârsta… metal-ul nu este pentru voi! De ce vechile legende Metal s-au întors atât de intens, în ultimul timp? Pentru că obişnuiau să fie reali! Doar Metalul real este viaţa adevărată! Înţelegeţi ce spun? Nu plâng sau mă plâng, aici…vreau doar să văd METALUL ADEVĂRAT ÎNAPOI!!!
*
Andi: Cum a fost perceput de public ultimul vostru album?
Peter: Bine, fanii ne cântau cântecele, chiar după ce albumul a ieşit, aşa că înseamnă ceva. Eu nu îmi critic, niciodată, albumele. Nici nu le evaluez. Fiecare album, înregistrat ca şi „Vader” şi de „Vader”, este un album ce cuprinde unele momente de emoţii, gânduri şi păreri. Una din cele mai mari realizări ale trupei „Vader” – dacă nu chiar cea mai mare – este activitatea continuă şi popularitatea, în ciuda lumii permanent schimbătoare şi a generaţiilor din jur. Nu am fost niciodată o trupă incredibil de populară, dar încă suntem, şi mereu am respectat şi am rămas dedicaţi Fanilor din toată lumea. De asemenea, ultimul album a avut parte de reacţii bune şi de recenzii pe măsură. Nu vreau să fac parte dintr-o trupă faimoasă pentru scandaluri sau trucuri ieftine. Sunt fericit şi încă pot să fac mii de fani Metal de asemenea fericiţi.
*
Andi: Pot fanii să se aştepte la ceva nou, din partea voastră?
Peter: Un album nou? DA. Un turneu nou? DA. Muzică nouă? DA. Stil nou? NU! Momentan, suntem pregătiţi pentru următorul turneu, cu „Venim Inc.”, – care înseamnă legendarii „Venom”, doar că fără Cronos. Pentru acest moment, am pregătit un set special de cântece, din perioada 1983-93. Nu am cântat piesele astea niciodată, în afara Poloniei, după ce am re-adus „Vechiul Vader”, acum câţiva ani. Când am început să mergem prin turnee, în 1993, ne-am concentrat doar pe albumul de debut. Ne-am abţinut să cântam piesele de la început (cele în poloneză, de exemplu), după ce Doc a intrat în Vader. Am vrut doar s creăm ceva nou şi proaspăt. A venit, totuşi, timpul să ne amintim de „chestiile vechi”.
*
Andi: Există viaţă, după moarte?
Peter: Întrebaţi-mă, după ce mor. Prea multe poveşti şi prea multe teorii au fost create, în toată existenţa umană, pentru a ne face să ne simţim mai bine. Toate au fost pietre de temelie ale Metalului… Moartea şi ce se va întâmpla după a fost, şi încă este, o inspiraţie pentru artişti. Aşa că poate mai bine să ne întrebăm şi să ne gândim la „Ce-ar fi, dacă?”… şi apoi să cunoaştem răspunsul? Voi ce credeţi?
*
Andi: Înspre unde credeţi că se îndreaptă lumea?
Peter: Spre iad!!! Serios, mă refer la „Iadul” creat, ca termen, de cei cărora le e frică de el. Este mult, despre asta, în ultimul album „Vader” (şi ăsta nu e un anunţ promoţional!
*
Andi: Dacă ar fi un concert „Vader”, la sfârşitul lumii, unde aţi fi şi ce cântece aţi cânta?
Peter: „Mergeţi în iad!” ar fi un cântec perfect pentru un astfel de moment. Umanitatea este prea mândră, pentru a supravieţui Pământului. Pur şi simplu, am pierdut sentimentul de echilibru, în lumea în care trăim… Am învăţat să trăim mândri. Acum, să vedem dacă ştim să şi murim mândri. Toţi urmăm idioţi, discursuri plăcute la auz şi tot rahatul servit de media. Majoritatea dintre noi ştiu că toate astea sunt un rahat… dar este mult mai uşor să „urmezi”, decât să fii un „inamic al mulţimii”. Putem să regulăm o oaie, ca să avem mai multe vizualizări sau like-uri pe internet, dar nu putem face nimic pentru a-i opri pe idioţii care-i păcălesc pe ceilalţi. Cum am spus, „MERGETI IN IAD!”… Un cântec perfect, pentru a arăta degetul mijlociu umanităţii, în ultimul ei moment. Nu mă înţelegeţi greşit, nu am ajuns, încă, un mizantrop. Iubesc viaţa. Dar nu pentru orice cost.
*
Andi: Care sunt trupele care v-au influenţat cel mai mult?
Peter: Asta e uşor. Nimic nu s-a prea schimbat, de câţiva ani. Black Sabbath – pentru că ei m-au infectat cu întunecime şi greutate. Judas Priest – pentru că e trupa cea mai emblematică de Metal, ce a existat vreodată, şi m-au învăţat şi pe mine cum să cânt Metal. Slayer – o versiune extremă a Judas priest, în muzică şi pe scenă. Richard Wagner – pentru că mi-a deschis ochii şi m-a făcut să gândesc diferit. Sunt mai multe, dar astea sunt fundamentale pentru mine.
*
Andi: Ce vreti să le transmiteţi fanilor, care aşteaptă concertul vostru, la „Bucovina Rock Castle“?
Peter: Promit că nimeni nu v-a pleca, de acolo, fără o satisfacţie maximă!!! „La revedere!” (partea asta chiar a scris-o în română).
*
VADER, în prima seară BUCOVINA ROCK CASTLE: 20 august 2015
