Dragusanul - Blog - Part 1094

Tablourile ungurului Iosif Csukat

*

Iosif Csukat

Iosif Csukat

Remarcat şi încurajat de însuşi sacerdotul plasticii româneşti, Maestrul Ion Irimescu, ungurul sucevean Iosif Csukat este un artist deplin, un clasic al artei care vibrează, care trăieşte şi respiră. Dibaci în marcarea spaţialităţilor prin estompări cromatice îndrăzneţe, Iosif Csukat este pe deplin stăpân în definirea unui alt univers, cel care continuă să pulseze, să vibreze pentru totdeauna.

 

Culorile lui nu au nimic static, ci văluresc, unduiesc, freamătă de bucuria frumuseţii aidoma unei adolescente conştientă de structura îngerească a corpului ei tânăr.

*

Am privit îndelung şi în dese reveniri lucrările lui Ioşka, căutându-le cusururi, iar dacă lui Iosif Csukat îi poţi găsi cusurul trândăviei (în condiţiile în care nu eşti conştient de costurile pânzelor şi ale vopselelor), tablourilor lui nu le poţi reproşa nimic, deşi fiecare lucrare desfăşoară o altă naraţiune cromatică, cu alte străvezimi şi transparenţe, căutându-ţi, vânându-ţi privirile şi obligându-te la omenească închinăciune.

*

Iosif Csukat este un artist deplin, fără umbră de şovăire, un artist care, dacă ar fi sprijinit şi încurajat de comunitatea suceveană, inclusiv de cea culturală, ar putea fi şi receptat ca o autoritate a artelor plastice, statut pe care nu ţi-l poate da decât talentul, dar de care te poate păgubi indiferenţa cohortelor buiece, care mărşăluiesc insensibile, dinspre naştere, înspre naştere, fără să priceapă nimic.

*

Csukat Basilica Minor Cacica

Csukat Hagigadar

Csukat Peisaj str Ileana Barda

Csukat Toamn[ la Cacica

Csukat Toamna la Arinis

*


Tablourile polonului Iulian Dziubinski

*

Iulian Dziubinski

Iulian Dziubinski

Iulian Dziubinski, pictorul sucevean care, de ani buni, şi-a găsit un stil propriu de exprimare, pe fondul întoarcerii la uneltele şi perspectivele academismului, dar cu respiraţii stilistice ample şi diverse, a expus, astăzi, cinci lucrări, mie plăcându-mi cel mai mult “Casă veche (Suceava)”, deşi, în ultimele ore, m-am tot frământat, schimbându-mi mereu opţiunile, pentru că tare-mi plac şi lucrarea pe care eu am intitulat-o “Domino” (nu avea un titlu afişat), şi “Salina veche (Cacica)”, şi “Undeva, la ţară”.

*

Lucrate în complementarităţi de tehnici, tablourile polonului Iulian Dziubinski redimensionează fiinţa şi chiar identitatea umană, în verticalitatea amplă şi profund trăită a sacralităţii naturii.

 

Construcţii coloristice simple, în care transparenţele discern şi decid dispunerile fiecărei compoziţii, dar şi o exprimare artistică plină de sinceritate, un fel de bucurie a respirării de frumos, deci de divin, fac din lucrările lui Iulian Dziubinski un reper sigur al reinventării artei plastice bucovinene, şi prin raportări, mai mult sau mai puţin conştiente, la naraţiunile cromatice ale pictorilor de odinioară, mai ales ale lui Vladimir Nichitovici şi ale lui Paul Verona.

*

O simbioză interesanţă între peisagismul lui Nichitovici şi între floralul lui Verona descopăr în modul de a se exprima ca artist al lui Iulian Dziubinski, care s-a aflat pe sine nu din operele antecesorilor, ci din neostenita căutare a unui sens existenţial, care să-i ofere mult visatul punct de sprijin.

*

Dziubinski Casa veche Suceava

Dziubinski Domino

Dziubinski Peisaj Cacica

Dziubinski Salina veche Cacica

Dziubinski Undeva la tara

*


Deputatul Băişanu şi o cultură ceva ce nu ezistă

Băişanu, pătruns de cultură

Băişanu, pătruns de cultură

*Dacă, în PNL, candidatul la scaunul lui lungu va fi desemnat printr-un sondaj, după cum s-a decis, în urmă cu vreo lună, tot de vreo lună deputatul Ştefan Alexandru Băişanu stă în limbă pentru cultură, aşa că nu putea lipsi, nici astăzi, cu tot cu televiziunea lui, de la vernisajul expoziţiei Grupului “Domino”. Unde a vorbit pătruns, iar televiziunea lui l-a străpuns cadru cu cadru, urmând să facă, după aceea, scurte interviuri, în aşa fel, încât să se înţeleagă că, fără Băişanu, Suceava e total aculturală.

*

Eu, care, ca pozar conştiincios, nu prea lipsesc de la întâmplările culturale ale judeţului, nu l-am văzut pe Băişanu, până la pocinogul cu alegerea între candidaturile PNL, iar televiziunea lui are orbul găinilor încă de când există. Aşa că, dacă n-aş pricepe de unde-i vine lui Băişanu amocul brust şi instantaneu pentru cultură, şi încă europeană, m-aş duce în faţa oglinzii şi mi-aş da câteva perechi de palme.

*

Cu toate televiziunile sucevene şi cu presa de faţă, Ştefan Alexandru Băişanu a ţinut un discurs, promiţând şi teatru, la Suceava, în 21 august 2015, fix la ora 19. Deci exact în clipa în care, în şanţul Cetăţii, începe să se desfăşoare a doua seară Bucovina Rock Castle. Să intru în panică, nu alta, închipuindu-mi cum miile de iubitori ai rockului vor lăsa de izbelişte concertele Dubioza Kolektiv, Zdob şi Zdub, Basska, Travka şi Toy Machines, pentru a da buzna la spectacolul adus de Băişanu de la Botoşani.

*
Teatru veţi avea, dragi locuitori ai capitalei culturale europene Suceava, dar nu rataţi şansa, până în 15 septembrie (când se va face sondajul PNL pentru desemnarea candidatului la funcţia de primar), pentru că, după aceea, nu veţi mai avea şanse să vedeţi teatru în Suceava. Festivalul de rock îl puteţi vedea anual, dar teatru nu mai prindeţi decât o dată la patru ani, aşa că daţi buzna la pomana lui Băişanu, care, deşi nu duhneşte precum găluştele lui lungu, cam tot aia înseamnă.


Premoniţia cetăţeanului prefect Harasim?

*

Ce ascunde, sub haină, prefectul Harasim?

Ce ascunde, sub haină, prefectul Harasim?

Dat afară, din funcţia de subprefect, pentru incompetenţă, şi, ulterior, promovat, din incompetenţă, iar prefect, cetăţeanul Constantin Harasim a participat, astăzi, 7 august 2015, la un vernisaj de expoziţie şi, spre surprinderea temerilor mele, nu a făcut toxiinfecţie… intelectuală.

*

Ca prefect, Harasim iar e conştient de importanţa funcţiei şi iar s-a umflat orzul în el, dar nu-i bai. Bai pare să fie doar într-o premoniţie a domniei sale domnoase, deocamdată exprimată doar gestic (nu le are cu vorbirea şi cu cultura, după cum singur, cu gura păcătosului, mărturisea), dacă nu cumva gestul chiar ascunde ceva (pişleau pe limba răuvoitorului!) sub haină.

*

Nu vreau să insinuez nimic, dar am văzut, în ultimii ani, atâţia politicieni, ţinând hainele scumpe, “dă firmă”, la fel, încât suflu şi în iaurt, aşa că îl rog pe “domnul” (vorba vine) “prefect” (tot aşa) Harasim, umflat de importanţa funcţiei  în care a nimerit ca într-o gură de canal uitată deschisă pe stradă, să nu-şi mai ţină haina aşa. Nu de alta, dar să nu-şi provoace, involuntar, soarta.

*

Eu doar atât am avut de spus, aşteptând resemnat avalanşa de “exprimări libere” ale cetăţencei Fuior, prin care Patria, Neamul şi Dumnezeu, chiar şi Dumnezeu, beneficiază de o devalorizare temeinică, în favoarea gloriosului PSD, care l-a pus pe Harasim prefect, după ce îi certificase incompetenţa printr-o demitere. Dar dacă interesele PSD şi ale inegalabilului infailibil Victor Ponta o cer, nu-i bai. 


Fetiţele, maidanezii şi o comună cu primar

Locul de joacă din spatele blocului în care locuiesc

Locul de joacă din spatele blocului în care locuiesc

*

În spatele blocului în care locuiesc, mândru foc de râvnitul statut de capitală culturală europeană, pe care îl mălai visează Suceava, exisă un spaţiu verde, cu un scrânciob preistoric, în care se adună cele mai cuminţi şi mai frumoase fetiţe din lume. Atât de cuminţi şi de frumoase, încât şi maidanezii din zonă se adună, paşnici, ca să le urmărească jocurile, cu mare atenţie.

*

Fetiţele şi maidanezii

Fetiţele şi maidanezii

*

La 86 de km de capitala culturală europeană a găluştelor, cu care lungu îl corupe până şi pe bunul Dumnezeu, în comuna Breaza, există un primar. Ca să nu vă provoc un şoc, o s-o iau uşurel, arătându-vă cum arată uliţa mare a Brezei, şi-abia după aceea o să vă arăt şi cum arată un loc de joacă “de la ţară”, în condiţiile în care localitatea chiar are un primar.

*

Pe "uliţa" principală din Breaza

Pe “uliţa” principală din Breaza

*

Trotuare îngrijite, cu coşuri de gunoi dese şi cu lădiţe cu flori, iar pe asfalt, nici o groapă, pentru că primarul a cumpărat nişte utilaje, cu care umple gropile cu asfalt, apoi nivelează totul, mânuind cu dibăcie toate utilajele din curtea primăriei. Cât despre locul de joacă, prevăzut şi cu un teren de sport minunat, priviţi-l numai:

*

Breaza, locul de joacă

Breaza, locul de joacă

Breaza, terenul de sport

Breaza, terenul de sport

*

Gheorghe Lesenciuc

Gheorghe Lesenciuc

 

Ei, ce spuneţi: nu e bine când o localitate, indiferent de statutul ei, chiar îşi alege un primar? Dacă răspunsul este afirmativ, atunci aruncaţi o privire şi peste alte fotografii, cu aceleaşi două obiective din Breaza. Păcat că, atunci când am fost acolo, primarul, domnul Gheorghe Lesenciuc, tocmai era plecat, pe nu ştiu ce coclauri, unde durează un pod, pentru a mânui alte utilaje moderne ale primăriei, cu mâna lui, aşa cum îi place să o facă de multă vreme. Şi, cum nu l-am putut poza, am preluat fotografia, de pe site-ul oficial al comunei cu doar două veacuri de existenţă, dar înnobilată şi cu sânge de-al Porumbeştilor, dar şi cu nostalgia lui Iaraclie Porumbescu, faţă de Măriuţa, fata primarului din 1841, Mihalache Macovei, şi a lui Ciprian, cel care a scrijelit, pe grinda bucătăriei din Stupca, deviza unchiului său brezean, Ioan Golembiovski.

*

Breaza este una dintre puţinele localităţi din judeţul Suceava (ca şi Gura Humorului, ca şi Berchişeştii, ca şi Calafindeştii etc.) care are un primar, iar dovezile iconografice (aşa se numesc şi fotografiile mărturisitoare) sunt mai mult decât concludente:

*

Breaza loc de joaca 2

Breaza loc de joaca 3

Breaza teren

Breaza teren 1

Breaza 3

*