Muzica rock, în premieră absolută la Corlata

Andi de la “Toy Machines” şi Mihnea de la “Luna Amară”, la Corlata

*

Cântând, pentru prima dată în viaţa lor, prin nişte sate româneşti, Mihnea Blidariu, de la “Luna Amară”, şi Andi Drăguşanul, de la “Toy Machines”, au avut ceva emoţii, în ciuda faptului că multe dintre oraşele României nu au case de cultură care să se poată compara cu “Ateneul Popular” din Calafindeşti sau cu Căminul Cultural din Corlata. Dar parcă multe oraşe din România au primari care să se poată compara cu Loghin Saviuc sau cu Violeta Ţăran? N-au şi îşi merită soarta.

*

Odată cu umplerea sălii Căminului Cultural din Corlata, Mihnea şi Andi, care aşteptau, cumva resemnaţi, pe treptele instituţiei, s-au mai consolat cu gândul că măcar vor avea un public numeros.

*

Andi şi Mihnea, pe treptele Căminului Cultural din Corlata

*

Odată început spectacolul, cei doi organizatori, din punct de vedere artistic, ai Festivalului Internaţional “Bucovina Rock Castle” s-au liniştit, cântând pentru un public de excepţie, dornic şi de o astfel de muzică: publicul din Corlata.

*

Mihnea Blidariu şi Andi Drăguşanul, asistând la spectacolul dansatorilor din Corlata

*

Satul Corlata, capitală culturală europeană!

Primirea Naţiunii Poeţilor cu pâine şi cu sare, de către primarul Violeta Ţăran

*

Suceava nu va fi niciodată capitală culturală europeană. Istoriceşte nu merită acest statul, fiind condusă, vreme de veacuri, doar de parveniţi inculţi şi suficienţi. Corlata, însă, deja este capitala poeziei europene, cu statut dorit şi atribuit de poeţi din Germania, Olanda, Belgia, Israel, Franţa, Anglia, Estonia şi Brazilia.

*

Pentru sătenii din Corlata, unii dintre ei martori ai copilăriei lui Florin Piersic, alţii nepoţi ai lui Ştefan Piersic, Festivalul “Naţiunea Poeţilor” înseamnă sărbătoarea satului lor, pe care o aşteaptă cu nerăbdare şi pe care o întâmpină cu bucurie, după cum o dovedesc şi imaginile de mai jos:

*

Primăriţa Naţiunii Poeţilor, Violeta Ţăran

*

Tinerii Corlatei, dansând pentru poeţi

Dansând pentru poeţi

*

La Corlata, acolo unde regretatul Viorel Piersic a încetăţenit un respect desăvârşit pentru datină, prin datina “Cerbului”, şi dansurile pe generaţii, dar şi cele ale tinerilor sunt curate şi săvârşite cu tradiţională cuminţenie. În acest an, “Cerbul” nu a putut dansa (orchestra cânta la o nuntă), dar dansatorii au fost lângă noi şi lângă jocurile tinerilor Corlatei, pe care poeţii îi consideră, deja, sânge din sângele lor binecuvântat.

*

*

Corlata: Ospăţul din foişorul de sub pădure

Poetul Roman Istrati, reîntors la poezia… Corlatei

*

Cândva, înainte de a mi se fi şutit Festivalul “Nicolae Labiş”, am dus poeţii români, incluv pe cei din diaspora, la Corlata. Straşnic se mai înfuriase, cu câteva zile înainte, Ion Beldeanu: “Cum să-l duci pe Nicolae Labiş la ţărani, mă?!” – protestase delicatul poet urban din Zamostea, de parcă ar fi urmat să-l zvârl pe Nicolae Labiş la câini. De atunci, tot merg la Corlata, dar numai cu poeţi străini, cărora, cu timpul, li se alătură şi poeţi români, descoperind în Corlata un loc prielnic pentru suflet, deci şi pentru poezie.

*

La Corlata, după spectacolul de muzică şi poezie, la care participă întreaga suflare a satului, urmează spectacolul de sub pădure, cu un ospăţ straşnic, la care participă şi poeţii, şi sătenii din Corlata, în frunte cu primăriţa lor şi a Naţiunii Poeţilor, doamna Violeta Ţăran. În foişor, nu prea sunt condiţii de fotografiat cu un aparat fără bliţ, precum cel pe care îl am în dotare, dar mă descurs cum pot.

*

Isabelle şi Alexandru Ovidiu Vintilă

Dănuţ Lungu şi Mihai Pânzaru-PIM

Rockerii Andi Drăguşanul şi Mihnea Blidariu

Roman Istrati

Victor Rusu, Mihai Pânzaru-PIM şi tânăra lor ucenică

Menachem Falek şi primăriţa Naţiunii Poeţilor, Violeta Ţăran

PIM

*

Hora româno-iudaică de la Corlata

Unde joacă corlăţenii…

*

În fiecare an, după ospăţul de sub pădure, poeţii străini şi corlăţenii musai se încing la dans. În august 2015, tonul la dans a fost dat, în foişor, de cele două poetese din Israel, Lea Taran şi Aviva Golan, dar primul român prins în mrejele lor ritmice, artistul plastic Mihai Pânzaru-PIM, nu s-a lăsat horit cu nici un preţ:

*

PIM, refuzând dansul oriental, pe ritmicităţi româneşti

*

Dezamăgite de PIM, Lea Taran şi Aviva Golan s-au pus pe unduit, în faţa lui Menachem Falek, dar nici Mena, deşi eu mult mai tânăr decât PIM, nu s-a lăsat înduplecat să-şi înfrunte fireştile reumatisme:

*

Aviva Golan şi Lea Taran, dansând

Menachem Falek, rezistând ispitelor

Fecioraşii Corlatei intră în joc

*

Doamnelor, domnişoarelor şi domnilor, dacă obişnuiţi să citiţi acest blog, vă ofer un moment umoristic de excepţie: dansul de balerini delicaţi al poeţilor Lea Taran, din Israel, şi Alexandru Ovidiu Vintilă, din Suceava. N-am văzut, în viaţa mea ceva mai savuros şi, de-atâta râs, aproape că am ignorat eleganţa de necontestat a evoluţiei coregrafice a celor doi:

*

Dansul balerinilor poeziei Lea Taran şi Ovidiu Vintilă

*

După proba de aplicaţii artistice pluridisciplinare, Alexandru Ovidiu Vintilă, în cel mai pur spirit românesc, iute s-a lăsat păgubaş de tradiţiile noastre ancestrale, dar nu şi Lea Taran, care s-a pus pe cătat dansatori mai cu vlagă, după eşecul cu PIM şi cu AOV:

*

Ovidiu Vintilă, în retragere, Lea Taran, în căutare

*

An de an, primul spectator al Naţiunii Poeţilor, care soseşte odată cu noi, e o bătrânică, sprijinită într-un vreasc cu rol de toiag. Întotdeauna, bătrânica îşi ia cu ea şi o sticlă de suc bun, se aşează în sală, ceva mai în spate, şi ascultă întreg spectacolul cu neasemuită plăcere. După spectacol, niciodată nu lipseşte nici la petrecerea de sub pădure, dar, până în acest an, n-a, văzut-o dansând.

*

Ieşită întâmplător în calea poetei Lea Taran, din Israel, bătrânica s-a trezit luată la joc, aşa că a zvârlit vreascul, folosit drept toiag, şi s-a pus pe jucat, precum în tinereţe. Imediat, s-au mai alăturat doi ţărani, iar deasupra vreascului-toiag s-a încins, vioaie, o adevărată horă româno-iudaică:

*

Bătrânica, dansând peste toiagul aruncat

*

Aviva Golan, pentru că o mâncau tălpile, s-a apropiat de horă, filmând-o, povăţuită îndeaproape, în engleză, de Isabelle Vintilă, soţia lui Ovidiu:

*

Aviva Golan, dând târcoale horei, sub pretext că filmează

Poetesa Aviva Golan intră în horă

*

N-am să vă povestesc mai departe, ci o să vă las în compania imaginilor, care explică, într-un fel, de ce iubesc poeţii străini, dar şi cei bucovineni, atât de mult Corlata: datorită felului de a fi al corlăţenilor şi al corlăţencelor, indiferent de vârsta lor.

*

Aviva Golan, în horă

În hora românească a… fericirii

Aviva Golan: “Mamă, mulţumesc pentru că m-ai povăţuit să merg în ţara naşterii tale!” – fragment dintr-un poem scris la Corlata

Aviva Golan şi dragostea de după horă

Corlăţeni dansând sub privirile poetesei Lea Taran

Naţiunea bunei dispoziţii: români din Corlata şi evrei din Ierusalim

Ca la Corlata

Lea Taran, descoperind hora românească

Prietenele

Şi o sârbă

Menachem Falek, Violeta ŢĂRAN şi Lea TARAN

*