Poezie de ion dragusanul | Dragusanul.ro - Part 97

în zarea zării vindecă destine

*

ce-i fericirea?, a scrâşnit în sine

de parcă-ar spulbera nişte frunzişuri

bătrânul filosof desprins din mine

în altă căutare de fetişuri,

fără-a vedea cum lunecă prin jur

doar frumuseţi mereu vindecătoare,

iar chipul i-a rămas fără contur

ca un cuprins timid de înserare,

*

eu ştiu!, îmi vine-n mine să tot spun

când desluşesc în viaţa-i netrăită

că filosoful e un alt nebun,

o altă existenţă risipită,

şi dintr-odată sufletul mi-i plin

doar de urmaşii mei şi-s fericit

de cântecele date ca destin

şi-nfipte-n mine rană de cuţit:

*

eu ştiu ce-i fericirea, o trăiesc

şi o s-o duc spre clipa care vine!,

iar fiul meu cu cântecul firesc

în zarea zării vindecă destine[1]

*

[1] Aseară, trupa „Toy Machines” a cântat la „Electric Castle”. Am trăit, trăiesc, sunt fericit.

Poezie de ion dragusanul No Comments Jul 15

şi o frică migratoare?

Desen de Nicolae Crasi

Desen de Nicolae Crasi

*

desfăceam din călimară

lungi şuviţe de azur

că-ncepuse să mă doară

un ceva fără contur

până-am închegat un chip

din nevolnică cerneală

şi-am văzut un alt nisip

spulberat cu rânduială

*

în prelingere de frici

ce prin trupuri se răsfaţă

şi-ncercai să mă ridici,

să-mi explici ce-nseamnă viaţă,

dar n-am vrut, catapiteasmă

cerul zilei mă cuprinse

şi-am simţit prin ierbi mireasmă,

şi-am văzut visări învinse:

*

înspre ce să mă ridic,

am strigat cu disperare,

când şi ceru-i un nimic

şi o frică migratoare?

Poezie de ion dragusanul No Comments Jul 13

și?

*

ni-i neamul iar crucificat pe zile,

dar nu avem încă nimic de zis

căci vremurile tulburi și ostile

și îngerii din ceruri i-au ucis,

iar bolta ca o lacrimă curbată

de multă suferință și nevoi

prin crucea lui Iisus ni se arată

în altă prăbușire peste noi,

*

dar neamul pare a uita de sine

și nu mai are tălpi, nici rădăcini,

și-s umbrele uscate și străine

când ni se-mpart cununile de spini

și-s tare mulți cei ce ne trag pe roți,

iar sângele pe ceruri se prelinge

și ning scrâșnind străbunii peste toți,

dar n-auzim nici jalea ce ne ninge

*

căci peste noi s-a năpustit tăcere

și-am încetat cu neamul a mai fi;

din calendare filele stinghere

au prins să se dărâme iarăși: și?

Poezie de ion dragusanul No Comments Jul 12

iarba naşterilor mele

*

dacă n-aş simţi pământul

pe sub tălpi şi nu m-ar duce,

m-aş lăsa urcat pe cruce

să mă biciuiască vântul,

şi în palme mi-ar fi cuie

stele cu somnul lin

ce lucrează la destin,

deşi somnul stelei nu e

*

altceva decât o lege

de urmat şi de trăit

până înspre asfinţit,

unde soarele alege

ce-i al lui şi ce-i al lunii,

să rămână pe pământ

spuza sufletului sfânt

spulberând încet tăciunii

*

şi-s tăciunii alte stele

în alt cer ce nu mă-ncape

când nu-mi freamătă sub pleoape

iarba naşterilor mele

Poezie de ion dragusanul No Comments Jul 12

și-i tot azvârl din suflet ce-a rămas

*

de când mă știu, un animal de casă

amușină pe urma mea stingher

și-l tot gonesc, el însă nu mă lasă,

chiar dacă n-am nimic ce să-i ofer

de masa mea se-apropie și blând

începe uneori să se învârtă

și când mi-i milă să-l tot văd flămând

îi mai azvârl din suflet o ciozvârtă,

*

și-am fost hain, l-am părăsit în lume,

sperând să-mi piardă urma în pustiu,

am încurcat cărările anume

și-am încetat eu însumi să mai fiu,

dar tot mă află zilnic și pășește

pe urma mea cu umbra-mi străvezie

cu care uneori se contopește

și-o face-ntotdeauna să învie,

*

de când mă știu eu tot îndur blestemul

de a vedea în preajmă, pas cu pas,

drept animal de casă doar poemul

și-i tot azvârl din suflet ce-a rămas

Poezie de ion dragusanul No Comments Jul 11

Pagina 97 din 154« Prima «...10 20 30...95 969798 99...110 120 130...»Ultima »