iarba naşterilor mele
*
dacă n-aş simţi pământul
pe sub tălpi şi nu m-ar duce,
m-aş lăsa urcat pe cruce
să mă biciuiască vântul,
şi în palme mi-ar fi cuie
stele cu somnul lin
ce lucrează la destin,
deşi somnul stelei nu e
*
altceva decât o lege
de urmat şi de trăit
până înspre asfinţit,
unde soarele alege
ce-i al lui şi ce-i al lunii,
să rămână pe pământ
spuza sufletului sfânt
spulberând încet tăciunii
*
şi-s tăciunii alte stele
în alt cer ce nu mă-ncape
când nu-mi freamătă sub pleoape
iarba naşterilor mele