şi să se-ntrupe iar în zicălaşi

Clik pe imagine, dacă doriţi să-i reascultaţi!

*

*

de parcă mi-ar râvni tăinatec paşii,

vai, cerul lumii scapără-n tăciuni,

dar vin din necuprinsuri zicălaşii

ca să-mi arate calea spre străbuni,

ca să frământe clipele pe strune

şi să le-nchege într-o veşnicie,

când rădăcina neamului apune

vin zicălaşii ca să-mi cânte mie:

 *

hai, Petre, ţine hangul, tu, Răzvane,

trage arcuşul până-n ancestral,

Ionuţ deja mă-mparte-n milioane

de aşchii vremuite anual,

Narcis şi Adrian coboară cerul

la tâmpla ierbii ce-o trăiesc în vis,

iar Gabriel, cu naiul, în misterul

misterelor ferestre a deschis,

dă-i glas, acum, străbunului, Costane,

şi mi-l înfige-n inimă jungher

ca să nu uit că-n vechile icoane

legea înseamnă-ntotdeauna ler…

*

vai, e pustiu în jur şi e tăcere,

iar arendaşii tot plesnesc din bici,

şi sufletele lunecă-n unghere

lăţind pustiul zilelor pe-aici,

dar când prezentul prinde să-nspăimânte

şi să-mi gonească osteniţii paşi,

aud cum vin străbunii să-mi descânte

şi să se-ntrupe iar în zicălaşi:

*

hai, Petre, ţine hangul, tu, Răzvane,

trage arcuşul până-n ancestral,

Ionuţ deja mă-mparte-n milioane

de aşchii vremuite anual,

Narcis şi Adrian coboară cerul

la tâmpla ierbii ce-o trăiesc în vis,

iar Gabriel, cu naiul, în misterul

misterelor ferestre a deschis,

dă-i glas, acum, străbunului, Costane,

şi mi-l înfige-n inimă jungher

ca să nu uit că-n vechile icoane

legea înseamnă-ntotdeauna ler…

să fii poet, fără a fi poet

Desen de Nicolae Crasi

*

să taci înseamnă să le fii complice

celor ce au nevoie de tăcere

ca să îşi urce tălpile în spice

şi să strivească sacra înviere

a primăverii care ni-i datoare

cu altă despletire de lumină,

dar zace sub zăbrele şi zăvoare,

să taci, acum, înseamnă mare vină:

*

să fii poet, dar, bandajând galopul

cuvintelor, să îi tot pui surdină,

să tot ignori că-n sângele tău focul

adastă, uneori, şi se închină,

să taci când vezi în preajma ta cum unii

şi viitorul l-au urcat pe cruce,

să nu auzi cum jeluiesc străbunii

într-o povară şi să n-o poţi duce:

 *

să fii tot laş, când sufletul te-ndeamnă

la o revoltă fără de regret,

la vremea vremuirilor înseamnă

să fii poet, fără a fi poet

zice ziua către mine?

Desen de Nicolae Crasi

*

zice ziua către mine,

mai aşa, mai în amurg,

pe când stelele se scurg

şi încep să se îmbine

în poemul început

într-o altă zi deplină,

să-mi iau tot ce am pierdut;

cine ştie, de-o să vină

 *

vreo clipită rătăcită,

s-o apuc precum pândarul

care-şi scapără amnarul

în tăcerea împietrită,

şi-apoi ce-o să fac cu ea,

cum s-o-mpart, cum s-o trăiesc,

când s-a prefăcut în stea

ca să pot să vremuiesc

 *

dintr-o zi în altă zi,

din cuvânt în ce mai vine,

când îmi fac socoata şi

zice ziua către mine?

o galactică hârjoană

Desen de Nicolae Crasi

*

am venit să-ţi caut chipul

şi să-ncerc a-l înţelege

unde presură nisipul

doar clipitele pribege,

dar e-atâta de departe,

de nisip şi de clipite

încât pururi ne-or desparte

necuprinsuri nesfârşite

 *

şi-am s-arunc cu barda-n cer

ca să scutur stelele

şi ţi-oi face giuvaier,

pregătind inelele,

şi ţi-oi face şi cunună

din pustiul necuprins

de deasupra, împreună,

revoltaţi şi dinadins

*

vom pleca şi eu, şi tu,

dintr-o geană-n altă geană,

nu cu lacrimi, numai cu

o galactică hârjoană

cu sufletu-i prin suflet mi-a străpuns

Desen de Nicolae Crasi

*

prea multe uşi, năvală de obloane

cu lacăte greoaie de deschis,

iar oamenii se-nsingurează-n vis

ca-n disperate evadări, ioane,

şi tu rămâi mereu al nimănui

în nicăieri, de parcă-ai duce-o cruce

fără s-o-nchini, căci nici nu mai ştii cui,

îmi zice un mesteacăn şi se duce;

 *

pe zarea lui s-a-ntunecat şi plouă

şi-mi pare şi mesteacănul orfan,

iar sufletul mereu mi-i rupt în două,

mereu pe curmezişul altui an

pe care iar o să-l tot duc povară

până la altă frângere ostilă,

mesteacănul se-ntoarce: fie-ţi milă

de ploile care-ţi durează scară!,

*

dar înspre ce?, întreb încrâncenat

şi niciodată nu primesc răspuns,

numai poemul, încă nechemat,

cu sufletu-i prin suflet mi-a străpuns