Poezie de ion dragusanul | Dragusanul.ro - Part 67

acesta este Eminescu

Bustul lui Eminescu, de Dimitrie Loghin - nerealizat vreodată

Bustul lui Eminescu, de Dimitrie Loghin – nerealizat vreodată

*

venise doar ca să priceapă,

într-un apoi urmând să plece

înfăşurat în altă pleoapă,

dar cerul scăpărase rece

în steaua lui ca o prigoană

a vremilor în vremuire

şi a rămas ca o icoană

sub care începu să-nşire

*

atâtea noi iluminări

încât fu refuzat de moarte

şi aruncat în depărtări

să ispăşească într-o carte

cu file pururea nescrise

pe care nu le poate scrie

căci undeva i se ursise

să se întrupe poezie

*

să-l pângărim fără-ncetare

cu un alean, cu un eres, cu

vreo neodihnă-ntâmplătoare:

acesta este Eminescu


dar vin, deodată, zorii şi-o ridică

Desen de Radu Bercea 1996

*

sub crugul nopţii îmbrăcăm cămăşi

ca să-nfruntăm noianul de trădări,

iar ploaia ne-nsoţeşte parcă să-şi

presoare disperarea peste zări

şi nu se-aud nici cântece şi nici

alt început de noi ipocrizii

căci bezna stăpâneşte pe aici

clipitele bolnave şi târzii

*

rupând acerb de melancolic strune

prin sângele bătrânilor cobzari

care a prins sub beznă să răsune,

să-şi risipească paşii tot mai rari,

încât cămaşa-mi cade sfâşiată

în franjurii subţiri ai unei ploi

care păşeşte iar cutremurată

prin iarba care plânge pe sub noi:

*

ah, Doamne, crucea ta mă frânge

şi lăncii noi prin rană îmi despică,

şi-n depărtare numai maica plânge,

dar vin, deodată, zorii şi-o ridică


căci rana tânguie pe cruce

Bercea acuarela 1 Kiev

*

de când şi-au desluşit povara

mulţimile nu mai disperă

şi-adeseori le prinde seara

în zbor de pasăre stingheră,

şi chiar de-şi întâlnesc pereche

o părăsesc în câte-o stea

ce încă trage cu ureche

la ce-i amar pe lângă ea,

*

la zborurile iar înfrânte

de-aceleaşi dangăte de vremi

purcese doar ca să-nspăimânte

şi să descoperi că te temi

de ce a fost necunoscut,

de neştiutul ce rămâne

sub talpa clipei în trecut

ca doar trecutul să-ţi amâne

 *

mirajul altei desluşiri

în nourii care s-or duce

să pună lespede pe firi,

căci rana tânguie pe cruce


îndepărtatul prometeu

BOA 1

*

în vârf de stâncă uriaşă

îmi pun când lanţul, când aripa

şi sunt şi prada nevoiaşă,

şi clonţul ce-l deschide clipa

atunci când sfârtecă sălbatic

cenuşa marelui mister,

iar noaptea a întins jăratic

să nu mai pot păşi pe cer,

*

să mă scufund ca o părere

cu anotimpul în urmaşi,

în ei aflându-mi înviere

şi cale lungă pentru paşi,

în ei m-oi dezveli icoană

şi fără veste un suspin

pierdut prin cosmica bulboană

ca hăului să mă închin

 *

ca sfârtecat şi sfârtecare

în desluşirea unui eu

în care zace sub uitare

îndepărtatul prometeu


ce-i dincolo de veri: singurătate?

BOA 8

*

a fost o vară ca un paradis

şi-aş vrea să trag de poala ei cu dinţii

ca maidanezul ce va fi ucis

şi-şi va afla nepregătit părinţii,

în fond şi-n mine s-a zvârlit cu pietre

şi stau la pândă alţi câţiva nătângi

teleportaţi din ancestrale vetre

să-mi vatăme prin lobul părţii stângi

*

şi-atunci ce cale să-mi croiesc în vară

prin smidele bolnav de agresive,

când doar prostia veche mă omoară

cu arhetipuri laşe, dar festive,

ce sfânt din ceruri sau măcar ce înger

îmi va întinde mâna lui subţire

să pot şi eu într-un final să sânger

cuvinte de alean şi de iubire?

 *

hai, ia-mi povara vremilor, cobzare,

ca s-o arunci în hăuri depărtate,

să pot tămădui doar prin uitare

ce-i dincolo de veri: singurătate?


Pagina 67 din 154« Prima...102030...6566676869...8090100...Ultima »