trăiască sfânta ignoranţă!
le spun fudulelor popoare
ce-au izbutit să tot zidească
de la obraz că nimeni n-are
ca noi o ie românească
şi n-au desigur centenarul
pe care numai noi l-om face
să punem în valoare harul
originilor geto-dace;
*
noi ştim petrece româneşte
în portul milenarei naţii,
iar dacă berea nu lipseşte
şi-alături se prăjesc cârnaţii,
noi suntem cei mai înţelepţi
şi mai viteji dintre toţi tracii
cu dihori înşiraţi pe piepţi,
cu obrăjorii precum racii,
*
e drept, n-avem vreo iliadă
şi nici vreun şecspir evident,
dar porcii grohăie-n ogradă
şi tot mai des prin parlament
că vin turiştii la pomană
cu păhărelul de rachiu
să dea pe gât şi nişte slană
şi nişte ceapă albă – ptiu!
*
ce mândră-i ţara – ca o ie
sun care simte româneşte
întreaga noastră Românie
atuncea când sărbătoreşte
milenii de triumf şi glorii
reduse la un centenar
prin care vom marca victorii
de care nici n-avem habar,
*
dar este bine, căci minciuna
altminteri n-ar mai da speranţă,
deci România-i numai una,
trăiască sfânta ignoranţă!
