din veşnicia primelor ninsori

*

eu am mai fost şi prin aceste locuri,

prin noaptea lor m-am furişat tiptil,

iar când va ninge, de prin ceruri focuri

vor desluşi doar urma-mi de copil

ca să vedeţi că nu vă spun poveşti,

că am trăit contururile zvelte

şi mi-am făcut chiar din ninsori unelte

să pot să-ntreb cu slove: unde eşti?

*

încă mă arde ce am scris odată

şi ce repet în fiecare an,

doar ca s-adune litere se-arată

omătul depărtării în troian,

iar viscolul e pasărea rapace

ce-mi ciuguleşte verbele nătâng,

dar nu m-aude nimeni nici când plâng,

când scrâşnetul ninsoarea o desface

*

şi eu sau tu şi celălalt s-ar duce

spre căpătâiul nopţii sau spre zori

măcar un pumn de alb să mai apuce

din veşnicia primelor ninsori