că legea pe pământ e lege, e leru-i ler
*
în zarea-n care ne cuprinde aleanul sfintei sărbători
stă pregătit să ne colinde arcuşul cosmicei viori
şi vor veni ninsori primare ca din castelul de omăt
să ascultăm cu-nfrigurare cum curge timpul îndărăt,
hei, hei, căci nimeni nu-nţelege
în necuprinsul efemer
că legea pe pământ e lege,
e leru-i ler,
*
şi pregătim de zor ospeţe, iar în pocalele cu vin
zăgăzuim din tinereţe prea plinul propriului destin
căci e nevoie de speranţă, de îmbătări cu viitor
şi-aud ninsorile pe clanţă cum se depun ca un zăvor,
hei, hei, căci nimeni nu-nţelege
în necuprinsul efemer
că legea pe pământ e lege,
e leru-i ler,
*
şi-aprindem stele cu migală deasupra sufletelor ninse
cu-ademenirile de gală dintotdeauna necuprinse,
căci aşteptăm încă sosirea risipelor de veşnicie
premeditând că răstignirea va bate cuie-n poezie,
hei, hei, căci nimeni nu-nţelege
în necuprinsul efemer
că legea pe pământ e lege,
e leru-i ler,
*
apoi ne vom întoarce iar în bezna zilelor curente
mutând zadarnicul zadar în filele tot mai absente
din calendarul cu poveşti care-au rămas pe veci nescrise
ca şi poemu-n care eşti atât de troienit de vise,
hei, hei, căci nimeni nu-nţelege
în necuprinsul efemer
că legea pe pământ e lege,
e leru-i ler,
*
cum scris stă în divina carte, cei însetaţi de veşnicii
le vom cunoaşte doar prin moarte şi, fascinaţi de poezii,
să aşteptăm să ne cuprindă arcuşul cosmicei viori
cu cântecul ce ne colindă numai în nopţi de sărbători,
hei, hei, căci nimeni nu-nţelege
în necuprinsul efemer
că legea pe pământ e lege,
e leru-i ler