Poezie de ion dragusanul | Dragusanul.ro - Part 4

tăceri

 

 

 

pe-aici am mai fost, îmi recunosc sentimentele,

seamănă toate cu o nouă ninsoare

ce încă horeşte adânc până-n zare,

hai, suflet al meu, întregeşte-te, cântă-le

şi-ntâmpină vesel depărtarea şi soarele

desfăcutele-ţi aripi în tăceri să vâslească,

doar tăcere e firea mea omenească,

celelalte spulberă-le, îngroapă-le, ară-le

 

 

şi lasă-mi plăcerea păşirii pe cer

înspre veştile cele mai bune

căci pruncul ce-am fost adesea îmi spune

să merg înainte, să sper,

hai, suflete, cântă, căci el te aude

când trece cu roua prin iarbă:

auzi, asfinţitul începe să fiarbă,

de-aceea-l păşesc cu tălpile ude

 

 

 


Poezie de ion dragusanul No Comments Feb 3

aniversare

 

 

 

această zi e-n toate doar a mea,

am aşternut-o calmă peste dealuri

ninsoarea să-nfăşoare idealuri

şi să le ducă-ntr-un final cu ea

ca să-mi rămână sufletul departe

de lumea lumii tot mai frământată

şi să-l ascult vioară câteodată

în taina care-n două îl desparte:

 

 

o parte-o ştiu, căci am trăit-o dens,

cealaltă-mi va rămâne neştiută

ca o cărare pe vecii pierdută

pe care-am ocolit-o fără sens

ştiind că pierd, dar nu mi-a fost destin

şi nici popas cu loc de închinare:

vioara cântă ca o-ndepărtare

şi sufletu-mi aduce doar senin

 

 


Poezie de ion dragusanul No Comments Jan 25

copilăria

 

 

 

 

copilăria prin icoana ierbii

în care alerga dezlănţuită

ştia clipita ruptă de copită

în iureşul ce-l săvârşiră cerbii,

ştia povestea, prelingea cuvinte

peste risipa albă de clipite

şi căuta prin ceruri noi ispite

apoi tăcut se pregătea să cânte

 

 

şi sieşi parcă-şi ajungea deplină

trăindu-se profund drept fericire

pe când prin ceruri rătăcea un mire

şi semăna prin brazde cu lumină

ca să-nţeleg că-i pasăre destinul

cu care am şi fost împovărat

să pot privi paharul cel curat

în care odihnise tainic vinul

 

 


Poezie de ion dragusanul No Comments Jan 18

încredinţarea

 

 

 

pe calea vremilor apuse,

care m-apasă şi mă scurmă,

aud cum ţipă câte-o urmă

numai în rana ta, Iisuse,

iar sângele ce ne-mpresoară

ni-i nouă veşnicul balsam

pe care-l pune o vioară

în rănile acestui neam,

 

 

de-aceea turmele de stele

ne-au fost ursite drept destin

şi-adesea pribegesc cu ele,

căci simt nevoia să mă-nchin,

să-mi fie sigură păşirea

în vremea-n care rătăcesc,

căci cred adânc în nemurirea

prin neamul nostru românesc

 

 


Poezie de ion dragusanul No Comments Jan 14

călătoria

 

 

 

doi bătrâni urcând în tren

ca să-i ducă nu ştiu unde:

iar din cer tot ning secunde

în vremelnicul peren:

îi aşteaptă două locuri

în destinul lor comun,

iar pe ceruri un străbun

ară brazdă printre focuri

 

 

mai departe, într-o casă,

au rămas nişte cuvinte

să vegheze şi să cânte

dintr-o carte de pe masă:

şi le-aud ca nişte şoapte

gând cu gând şi vers cu vers

când se pierd în univers

doi bătrâni trecând prin noapte

 


Poezie de ion dragusanul No Comments Dec 26
Pagina 4 din 152« Prima...23456...102030...Ultima »