şi să culegi luceferii rămaşi

de unde am pornit cândva desculţi

să numărăm luceferii pe cale

încă se-aude jalea celor mulţi

când clipoceşte vinul în pocale,

deşi acolo nu mai e nimic

şi nici n-a fost o taină vreodată,

ci doar ogoare care-au dat în spic

şi-adesea în pâine proaspăt frământată

ca un alean al barzilor bătrâni

ce-au rătăcit cu cântecul prin viaţă

pe care doar în suflet îi amâni

când ţi se face dor de dimineaţă

şi te dezbraci de noapte şi de paşi

ca să-ţi durezi luminile altare

şi să culegi luceferii rămaşi

în pomul vieţii ca pe-o sărbătoare