vei tot păşi cu soarele pe frunte
să nu te-ntrebi, ci numai să te bucuri
de ce ţi-i pus în drumul tău ursit,
pe pragul casei numai mucuri, mucuri
luceferii târzii au ruginit,
dar să nu-ţi pese, nu-i lua în seamă,
trăieşte-ţi bucuriile firesc,
chiar de te simţi adesea o hologramă
prin care alte lumi ne tălmăcesc,
dar nu contează, ai ce e al tău
şi fericeşte-ţi sufletul cu asta,
poverile părerilor de rău
azvârle-le-n pustie şi-apoi basta,
vei tot păşi cu soarele pe frunte
din stânci golaşe până sus, în vers,
căci ţi-a fost dat destinul unui munte
ce vieţuieşte şi în univers
