şi n-am auzit niciodată răspuns

O acuarelă de Radu Bercea, 2017

bătrânii au suflete de copii,

dar nu-i nici o mamă să-i apere

şi plâng când răsare toamna prin vii

frunzişul sălbatec să-l scapere,

şi poartă povară atâta credinţă

încât se-ncovoaie şi şchioapătă

şi parcă-s cu zeii de-un leat şi-o fiinţă

spre zările zării când scapătă,

iar soarele parcă dintr-odată bătrân

îşi caută mama în noapte

adesea întrebând-o: eu cui mă amân,

trezirii în zori a fructelor coapte?

şi n-am auzit niciodată răspuns

păşind cu bătrânii în şiraguri pe cale,

ci doar pe Iisus care plânge ascuns

purtând bătrâneţile sale