ca să vindece departe multele înstrăinări
a încărunţit tăcerea şi-n mesteceni se întrupă,
ca să-i chem pe la ospeţe pun paharele cu vin
sus, mai sus, pe cerul nopţii şi-al tăcerilor de după
şi aprind în ceruri focuri, aşteptându-mă să vin
doar cu arcul şi săgeata să pornim la vânătoare
poate, poate vom răpune ostenitul capricorn
şi tot văd cum curge vinul stelelor pe minutare
când mesteceni dau chemare tânguită-ncet pe corn,
dar mi-s munţii la-ndemână şi când vreau să mă închin
pun paharele pe masă şi-i aştept cu drag de draguri
şi nu-mi pasă nici de calea făurită de destin,
de tăcerea-ncărunţită ce se-adună în şiraguri
şi pe umeri îmi apasă ca un fel de adiere
ca să o respir în taină înspre cele patru zări:
a încărunţit tăcerea şi s-a dus ca o părere
ca să vindece departe multele înstrăinări
