ca să le poată el trăi pe toate
în ultimele mele anotimpuri
am fost proscris şi-am chiuit spre cer
şi am dansat cu Luna în răstimpuri
ca să învăţ ce-ar trebui să sper,
din palma ei am tot cules aleanuri
şi am băut nectarul unei flori
doar calea mea pândind-o dintre lanuri
şi aruncând miresme-n trecători,
iar trecătorii toţi cuprinşi de vrajă
n-au mai zvârlit cu pietre înspre mine,
iar sus, în ceruri, Luna sta de strajă
destinului ursit să i se-nchine,
destin amar de înnăscut proscris
cu mâinile mereu însângerate
de verbele ce-n pagină le-a scris
ca să le poată el trăi pe toate