"Folklorul şi Justiţia", în părţile Fălticenilor | Dragusanul.ro

„Folklorul şi Justiţia”, în părţile Fălticenilor

Românce din districtul Suceava (Fălticeni)

 

„De multe ori, obiceiurile noastre vechi întâlnesc un duşman puternic în întreaga administraţie a ţării, şi chiar în justiţie. Lucrul se explică lesne, ştiind că toate legile noastre nu corespund unor trebuinţe reale, nefiind izvorâte din cerinţele stării noastre sociale.

 

Tribunalul Suceava a avut să judece, cândva, pe nişte flăcăi din satul Dolheşti, acuzaţi de răpire de minori, pentru că la o nuntă au practicat un obicei străbun; tot acel tribunal a judecat şi a achitat pe un moşneag, învinuit de înşelăciune, pentru că locuitorii unui sat întreg îl plăteau ca să alunge grindina de pe holdele lor (solomonar – n. n.).

 

Obişnuiţi a alerga la judecată pentru toate neînţelegerile dintre ei, se întâmplă ca sătenii să dezvăluie înaintea judecătorilor, adeseori, scene hazlii sau obiceiuri interesante. Iată, textual, două jalbe adresate Judecătorului Ocolului Folticenl, în 1899:

 

„Domnule Judecător, Subsemnatul Vasile Ştefan a Trifenii din comuna Şoldăneşti, vin respectuos a aduce la cunoştinţa Dv. urmă­torul fapt: sunt părinte de familie a copilei Marghioala, care, după obiceiul ţărănesc, se duce la joc, unde se adună toţi tinerii şi tinerele din raionul satului. În ziua de 8 septembrie, fiind joc, făcut în ograda curţii Dlui Proprietar moşiei Hârtop, cum era adunătură aproape tot satul, flăcăii au început a striga în joc un cântec în contra fiicei mele mai sus menţionată, pe care l-a compus locuitorul Ştefan Toader Ioniţă Olariu, scriindu-l în stabilimentul de cârciumă din Hârtop, în faţa flăcăilor Ştefan Pădurariu Haraşpuc şi Domiţiian Vas. Brănianu din com. Şoldăneşti. Acea compunere scrisă a dat-o tânărului Ion Vasile Tărâţă, şi fiindcă el a pierdut-o, a dictat-o, după cum în dos se arată. Acest fapt fiind prevăzut şi pedepsit de lege, deoarece s-a făcut o calomnie injurioasă în public, ceea ce a făcut ca fiica mea să fie despreţuită de toţi locuitorii, cer dar justiţia Dv. să reguleze satisfacerea mea.

1899 Sept. 20.

Cântecul compus şi publicat.

 

Foae verde ş-on dudău

iaca Dolca lui Bârsău

foae verde mintă creaţă

Duminica dimineaţă

a fost Dolca la oraş

cu Alexandru …

coborând din târg la vale

n-avea nici unu parale;

la moară dac-a ajuns

Alexandru jos s-a pus;

 

mă-sa sta şi se uita,

fata iute deslega,

amândouă trăgea de craci

ca să deie cu draci.

În crâşmă s-a dus

şi pe două ocă i-a pus,

apoi la Ghidate s-a dus

de s-a pus cu …

şi-a căpătat câţiva gologani

c-aşa-i treaba la jidani.

 

 

Dolca e Marghioala V. St. Trifeni; Alexandru e Alex. Mazilu, căsătorit com. Şoldăneşti (Nota jăluitorului)”.

 

Tot atunci, un altul se plânge că un răuvoitor „i-a legat cu­nunia fetei lui” şi cere pedepsirea vinovatului. Iată ce spune el:

 

„Domnule Judecător, Subsemnatul Tanasă Dobrin, domiciliat în comuna Mălini, judeţul Suceava, chem în judecată pe femeea Ioana Moţoc din comuna Sasca, tot acest judeţ, pentru că, cu diferite far­mece, numita ar fi făcut ca T. Petrea Stan să nu se mai poată cu­nuna cu nimine niciodată, zăpăcindu-l într-o stare normală, şi pe copila mea Ioana Tanasă Dobrin asemenea au zăpăcit-o, şi i-au legat cununia, ca să nu se mai poată cununa niciodată, pentru care invoc ca martur pe Catinca D. Negoiţă şi Rubla Petrea Stan, care ştiu despre cele întâmplate.

 

Şi vă rog, Domnule Judecător, a ne cita înaintea Dv. când vom proba chestiunea mai pe larg. / Cu stimă / Tanasă Dobrin”.

 

Ar fi interesant a se aduna astfel de documente, care ar putea servi la studierea psihologiei neamului nostru. / A. G. (Artur Gorovei)”[1].

 

Fălticeni, strada Mare

 

 

[1] Şezătoarea, Anul XII, vol. IX, No. 3-5, Folticeni, Tipografia M. Saidman, Mai-Iulie 1904, pp. 47-49