în timp ce el repetă învieri
şi-acum copacul va-ncerca să-mi spună
cu glasul lui de frunze ce răsar
că ne ursise Luna împreună
prin cuiele bătute-n minutar,
căci amândoi cunoaştem răstignirea
şi-o acceptăm de veşnicii supuşi
căci desluşim cu mintea şi privirea
în jurul nostru cete de Iisuşi
ce caută grăbiţi prin calendare
doar urmele din care s-au desprins
şi tot păşesc, tânjesc spre-ndepărtare
ademeniţi de-acelaşi necuprins
pe care îl descopăr într-o floare
din crengile acestei primăveri,
copacu-mi este suflet şi mă doare
în timp ce el repetă învieri