acelaşi gol universal se-arată
din cât am fost rămân nişte urmaşi
şi, fără voia mea, tot ce am scris
şi-n pulberea de stele nişte paşi
ce caută promisul paradis
căci nu e altceva de căutat
de un damnat etern la rătăcire
ce-a fost complice vieţii şi-a uitat
să o trăiască doar ca fericire,
iar de-oi ajunge undeva pe cale
şi-oi poposi la focuri cu strămoşii
voi povesti de zările natale
de sub amarul zodiilor roşii
ce-au pus pe umbre straşnice cătuşi
ca să rămână umbra-ntemniţată,
dincolo de speranţe şi de uşi
acelaşi gol universal se-arată