Ziua Artelor Plastice Bucovinene: Anul 84

*

Dedicată memoriei marilor pictori bucovineni de altădată, Ziua Artelor Plastice Bucovinene are ca fundament duminica de 31 ianuarie 1932, când, la Cernăuţi, s-au pus bazele Societăţii Artiştilor şi Amicilor Artelor Plastice din Bucovina, ca formulă organizată şi unitară de profesionalizare a plasticii bucovinene.

*

În Anul 84, juriul consacrat al SAAAPB, format din Mihai Pânzaru-PIM, Tiberiu Cosovan şi Ambrozie Ovidiu Bortă-BOA, a propus decernarea Premiului “Opera Omnia” pictorului şi graficianului Vasile Anghel Siminiuc, a Premiului “Sculptorul Anului” artistului platic Mircea Dăneasa şi a Premiului “Pictorul Anului” înnăscutului pictor Iosif Csukat, premii care vor fi acordate, ca în fiecare an, de Centrul Cultural “Bucovina”, principalul organizator al evenimentului.

*

Sărbătorirea se va face vineri, 29 ianuarie, începând cu ora 17, la Centrul pentru Sprijinirea Tradiţiilor Bucovinene, prin vernisarea unei expoziţii cu lucrări ale celor trei laureaţi, printr-un concert al extraodinarei Mihaela Popescu şi cu discrete momente poetice, susţinute de poeţii Roman Istrati, Victor T. Rusu, Dorin Liviu Clement şi Ion Drăguşanul – programul manifestării fiind conceput în spiritul personajului exponenţial al Bucovinei, Mircea Streinul, cel care formula desluşirea: “Dumnezeu ni se arată, zilnic, prin cele trei dimensiuni ale înfăţişărilor Sale: poezia, muzica şi artele plastice”.

Lungu, dreapta lui Nechifor, şi Ali Babăişanu

Alegătorii: Dacă nu era putred, îl mai lăsam…

*

Astăzi, am participat, alături de ziariştii Sucevei, la un spectacol pe cinste: prima conferinţă pe 2016 a PNL, cu Gheorghe Flutur şi Ioan Bălan în mare formă şi cu discursuri vii, pline de culoare şi fără nici o fentă populistă, care ţine de tradiţia lumii politice româneşti.

*

Gheorghe Flutur, încercat greu de viaţă şi de nedreptăţile ei spre finalul mandatului său de preşedinte al Consiliului Judeţean, şi-a recăpătat vitalitatea, redevenind, vorba nord-bucovineanului Dragoş Tochiţă, “limbă – brici, şi inimă – miere”. Aşa că nu m-a surprins cu nimic, pentru că eu aşa îl ştiam, cum este acum, şi pe vremea când lăsam cicatrici cu peniţa pe pieptul lui – cum sublinia domnia sa, atunci când a participat la lasarea monografiei comunitare  “Povestea aşezărilor bucovinene”. Pentru mine, marea surpriză a fost Ioan Bălan, cu un discurs spumos, fluid, inteligent şi credibil argumentat, în ciuda faptului că nu vorbea despre cai verzi pe pereţi, şi care a făcut faţă, provocând hohote de râs, asaltului cu întrebări al ziaristei Dana Humoreanu, care m-a făcut tare mândru că mi-a fost, adineaori – în urmă cu vreo două decenii, ucenică întru ale gazetăriei.

*

Nu-i treba mea să le fac publicitate gratuită lui Gheorghe Flutur şi Ioan Bălan pe acest site, deşi, la urne, amândoi ar putea să însemne şi opţiunea mea, dar o frază a domnului Ioan Bălan m-a pus pe gânduri: “Copiii care aveau 10 ani, când a ajuns Lungu primar, au împlinit, deja, 22 de ani şi nu au viitor în Suceava, în oraşul acesta noroios, în care chiar şi zăpada e cenuşie, un oraş depersonalizat, căruia Ion Lungu i-a distrus toate emblemele specificului său”.

*

Gheorghe Flutur şi Ioan Bălan, provocaţi de ziarişti, au argumentat de ce şi cum a ajuns primarul Ion Lungu un “coşmar al Sucevei” (Lungu ne “vede” ca pe nişte pitici, uşor de păcălit iar, dar noi, piticii, sper că vom doborâ “arborele celest” Ion Lungu, pentru că, fiind scorburos şi putred, reprezintă, clipă de clipă, un pericol), dar şi al PNL (glumea Ioan Bălan: “Se lăuda că, pentru că străbunii lui au fost de dreapta, şi el de dreapta va rămâne. Şi s-a ţinut de cuvânt: era în dreapta lui Cătălin Nechifor în susţinerea candidatului “stângii” la prezidenţiale!”). Vag, pentru că cică-i vine rândul în curând, Gheorghe Flutur şi Ioan Bălan au atenţionat asupra altui duşman al PNL, liberalul… Ştefan Alexandru Băişanu, dar, în ciuda acestui vag al  sugestiei, eu am înţeles mesajul, drept pentru care l-am transpus în caricatura-colaj “Ali Babaisanu et les 40 Voleurs”, cu care şi închei acest material:

*

Premieră în Suceava inculturală a lui Lungu: Festivalul Internaţional de Film

Premieră mondială: Alla Rumena, de Ziua Bucovinei

ZICĂLAŞII încep repetiţiile cu “Alla Rumena“, de Karol Mikuli

*

Astăzi, 6 ianuarie, a început studierea partiturilor potpuriurilor “Alla Rumena”, I şi II, de Karol Mikuli, cu melodii culese din Bucovina, prin anii 1830, potpuriuri care nu au fost cântate vreodată. Scrise pentru pian şi publicate la Paris, în 1848, pentru uzul domnişoarelor cu clavir, care adorau exotismul muzicii naţionale româneşti, potpuriurile nu înseamnă doar armonizări de linii melodice tradiţionale, ci rapsodii în miniatură, pe care sucevenii le vor putea asculta, alături de câteva hore, culese tot de Mikuli, cu ocazia celei de-a doua sărbătoriri a atestării documentare a Bucovinei geografice (30 martie 1392), atestare descoperită şi probată de distinşi cărturari suceveni Tiberiu Beldiman şi Alexandru Covaşă, tot domniile lor fiind şi descoperitorii partiturilor vrednicului român, care a fost armeanul Karol Mikuli.

*

Costurile manifestării: zero lei. Lucrăm gratuit, ne sacrificăm pentru bugetul Consiliului Judeţean Suceava, până la acoperirea sumei de 50.000 euro, pe care forul nostru tutelar îi datorează drept contravaloare pentru servicii publicitare unor “mijloace mass-media” (sic!), pe care nu le citeşte sau vizualizează nimeni. Lucrăm pe gratis, ne sacrificăm pentru binele lor.

*

Mare om, mare caracter şi mare erudit este domnul Tiberiu George Beldiman! Când Victor T. Rusu l-a întrebat dacă e ziarist, domnia sa a cugetat profund şi a răspuns fără ezitare: “Nu sunt ziarist, ci jurnalist!“. Impresionat teribil, Vctor l-a întrebat dacă are vreo calificare în meseria de… jurnalist, iar distinsul erudit (50.000 euro cuvântul!) a răspun: “Domnule, eu, ca şi Dinu Săraru, nu am carte. Eu am cărţi!”… Phiii! De care cărţi, stimate domnule Beldiman: de tarot sau de şeptic?

*

Dinu Săraru nu a scris niciodată despre întâmplarea cu o funcţionară de la postul public de radio, eu fiind singurul om căruia i-a relatat-o întâmplător. Pe vremea aceea, genialul domn Beldiman încă nu se născuse, dar vedeţi dumneavoastră ce înseamnă caracteristicile unicităţii geniului: ştie tot, iar cărţile nemuritoare le are în perspectivă, în măreţia viziunilor sale astrale. Bravos!

Ion Lungu, gravă toxiinfecţie intelectuală!

INCREDIBIL, DAR ADEVĂRAT: Primarul Ion Lungu, citind!

*

Televiziunea INTERMEDIA m-a buimăcit cu totul, pe când îi vizionam un reportaj despre o lansare de carte, la care a fost prezent, pentru prima dată, din 1961, încoace, şi primarul Ion Lungu. Ce-i drept, Lungu venise la “inaugurarea” cărţii şi nu la lansarea ei, iar faptul că se boldea la o pagină de final nu înseamnă că o şi citea. Ceapaev, de pildă, marele său antecesor, pusese într-o carte de Lenin o bancnotă de 5 ruble, iar când Furmanov, aghiotantul şi biograful său, l-a întrebat dacă a învăţat să citească, peste noapte, Ceapaev i-a arătat filă cu filă, întrebându-l enervat: “Asta e 5 ruble? Nu e. Asta e 5 ruble? Nu e…” şi aşa mai departe. Poate că şi Lungu avea de căutat în cartea lui Stelian Tănase vreo bancnotă de 100 de euro, pusă la începutul “inaugurării” cărţii, dar bancnota de 100 de euro e verde, spre deosebire de lilele cărţii care sunt alba-negra ca în tradiţia populară.

*

INCREDIBIL: Ion Lungu, vorbind despre găluşte, cu o carte în mână!

*

Nu ştiu cum şi de ce s-a rătăcit primarul Ion Lungu într-un aprozar cu cărţi şi de ce a pus mâna lui, obişnuită cu altfel de tenculeţe de… file, pe o carte, deşi eu îl tot avertizasem să nu o facă, dacă ţine la sănătatea lui intelectuală. Dar iată că nu m-a ascultat şi tocmai de asta s-a pricopsit bietul de el cu o toxiinfecţie intelectuală de toată frumuseţea, stările febrile făcându-l să aiureze despre un nou mandat la primărie, din care să se aleagă, în afară de Galeria de Artă Culinară şi Spirtoasă “Oskar Wilde”, şi cu un Teatru Culinar şi Afinos “Matei Vişniec”, şi cu Centrul de Sprijinire a Tradiţiilor Găluşcoase şi Berivore din Bucovina “Călin Brăteanu”, în care suceveanul să bea cafea şi ce-i mai pofteşte portofelul.

*

Ion Lungu: Oana Slemco, dacă mi-o mâzgâleşte pe prima filă, o mai pot vinde?

* 

Acuma, drept să vă spun, toxiinfecţia intelectuală a lui Ion Lungu nu mă interesează: aiureze cât o vrea (DNA) despre noua lui candidatură la primărie! Mie, oameni buni, tare mi-i teamă de bolândzeala unora dintre suceveni, care, suferind de masochism, îl vor şi vota, ptiu, ducă-se pe pustiul Prelipcăi!…

“Oare şi noi ne îndreptăm spre aşa-ceva?”

*

Oripilat de Festivalul de obiceiuri populare “Malanka” de la Cernăuţi (2014), Constantin-Emil Ursu mi-a trimis linkul filmului (îl puteţi viziona, făcând click pe fotografia de mai sus), adăugând în mesaj: “Vă trimit un link cu festivalul de obiceiuri „Malanca”, de la Cernauti. Este demolant… Oare şi noi ne îndreptăm spre aşa-ceva?”.

*

Răspunsul meu, după ce am văzut “afacerea” cu vuvuzele, păpuşi şi treninguri de antrenament steliste, başca “fumei” naţionale berechet, a lui Călin Brăteanu de la Suceava, din acest an, a fost scurt: Deja am ajuns!

*

Ucrainenii au avut o mitologie splendidă, complementară celei româneşti şi mult mai explicită. Cică Pământul a avut o fată, Primăvara, căreia i se spunea Maya (de la luna mai), care fusese închisă în peşteri (cele trei ceruri subpământene lunare) şi eliberată de Soare. De aici ar deriva ritualurile “Malanka”, adică omagierea Timpului şi a Pământului, a Reînvierii Naturii (anul nou începea, iniţial, în mai), deci şi a Arberelui Vieţii etc. (nu reiau demonstraţiile făcute de atâtea ori).

*

Întreg fondul mitologic străvechi a fost abandonat în regiunea Cernăuţi (tocmai se abandonează şi în judeţul Suceava), în favoarea unui carnaval stupid, cu care alegorice, cu păpuşi gonflabile şi balauri, cu costumaţie de cow-boy sau de armată roşie, cu multă, multă prostie, ceea ce asigură, şi la nivel planetar, o largă adresabilitate. Păcat că se întâmplă aşa şi că şi ultimele sfărâmituri de metafizic sunt luate de vânt şi duse aiurea. Trăiască Călin Brăteanu şi Iurie Levcik, marii artizani ai deseno-animatizării Datinii! Încă 11 fotografii, ca să avem, împreună cu prima, un ciclu complet al nătângiei anuale – pe o cuşmă de trompetist, veţi zări, în antepenultima fotografie, Tricolorul; insul cu muştiucul n-a priceput că dragostea de neam nu se afişează pe cuşmă, ci se trăieşte intens în chestia pe care o cuprinde cuşma şi care, în vremurile vechi, se numea cap:

*