Epaminonda Bucevschi – Sfânta năframă
*
În ultimii cincisprezece ani, de când lucrez la Centrul Cultural “Bucovina”, nu cred să fi avut mai mult de două-trei parţiale concedii de odihnă, în care n-am abandonat, nici o clipă, ceea ce a devenit un mod de viaţă pentru mine: datoria sacră faţă de antecesori şi faţă de memoria lor. Ştiu potecile şi ajung lesne acolo unde e nevoie să ajung. Cred şi în ursirea de a-ţi fi dat să faci anumite lucruri.
*
La “Bucovina Rock Castle” pot renunţa lesne, în ciuda faptului că Andi, Mihnea şi Lucian, de acolo, de la Cluj Napoca, aproape că au obţinut banii unei firme mari pentru aducerea, la Suceava, în august 2016, a trupei DEFTONES, trupă mare, cu trei discuri de platină şi care costă ceva mai mult decât întreg bugetul “Bucovina Rock Castle”. Care nu se va mai face – şi îmi pare rău pentru minunaţii tineri ai Sucevei, cărora, împreună cu fiul meu, Andi, lor li-l dăruisem, dedicându-l memoriei lui Petru Muşat, întemeietorul târgului şi al cetăţii. Mi-am zis că, dacă vom repeta, mereu şi mereu, chestia asta, în faţa a mii şi mii de tineri, memoria Sacrului Voievod măcar ca nume va fi recuperată. Nu-i bai, facă alţii “Bucovina Rock Castle”, fără noi, drăguşanii, şi fără DEFTONES, dacă aşa vor muşchii mafiei judeţene.
*
Mihail Teliman – Studiu
*
În ultima lună, am priceput că, dacă vreau să-mi fac până la capăt datoria mea de slujitor împătimit al culturii, trebuie să o fac pe cont propriu şi doar în timpul meu liber, care îmi aparţine în totalitate. De asta am cerut concediu de odihnă, de la o instituţie culturală căreia numai de datoriile noastre faţă de trecut şi de viitor şi faţă de identitatea de neam nu îi mai pasă.
*
Ştiu ce obligaţii am, ca slujitor al memoriei, aşa că, în timpul meu liber, o să lucrez recupararea “Se naşte Dumnezeu”, de Vasile Gherasim, “Bucovina, între Holocaust şi Eroism Umanitar”, “Bucovina şi suferinţele ei, în vremea primului război mondial”, o carte cu publicistica lui Ion Grămadă şi, dacă o mai fi timp şi pentru mine, ediţia revăzută a cărţii “Datina, Biblia Românilor”, “Mercenarul Negru” şi o eventuală carte de poezie. Dar să rămânem la Vasile Gherasim, autorul unuia dintre cele mai frumoase poeme din literatura română, poem pe care îl mai reproduc încă o dată, ca să înţelegeţi ce înseamnă datorie faţă de trecut şi de ce trebuie să o onorăm. Habar nu am, deocamdată, dacă voi găsi vreo 4.000 lei, ca să scot cartea poetului născut la Marginea, dar trebuie să o lucrez şi să o încredinţez spaţiului virtual. Cartea figurează în programul cultural al Centrului Electoral “Bucovina”, dar nu pot da… concediul meu de odihnă pleaşcă hărţuitorilor.
*
Epaminonda Bucevschi – Ţigănaş
*
De ce pun imagini vechi ale unor opere pierdute, în acest spaţiu, în care încerc să mă închin, în timpul concediului meu de odihnă, memoriei lui Vasile Gherasim? Pentru că totul înseamnă memorie şi spiritualitate bucovineană, adică viaţa vieţilor şi timpul ca o geană de cer, în lumina căruia…
*
Se naşte Dumnezeu
*
Albastru-i cerul şi-ngheţat
Şi stele strălucesc pe el ca nişte ochi de lup în noapte.
E-atâta linişte în lume
Că-mi vine-a crede că acum se naşte Dumnezeu.
Şi-i ger
Şi stelele lucesc…
*
O clipă zboară după alta:
Tic, tac, tic, tac…
Din veşnicie se desfac
Şi iarăşi se scufundă-n veşnicie,
De unde niciodată n-or să vie.
Şi stele se desprind din goluri nesfârşite
Şi cad în adâncimi nebănuite.
… Tic, tac, tic, tac…
*
Mi-aduc aminte:
Sufletu-mi trăia când s-a născut Hristos;
Era şi-atuncea noapte: eu stăteam
Ca şi acuma şi priveam
La cerul nesfârşit şi rece ca de gheaţă.
Simţeam că-n adâncimea sufletului meu
Străbate Dumnezeu.
*
Şi s-a născut atunci Hristos.
În lume-atâta linişte era
Că se-auzea când vremea-şi număra
Clipele: tic, tac
Tic, tac…
*
(Poporul, 1923, No. 33
