Arderea Cărţilor Bucovinei, la Suceava

Domnul Ilie Niţă, vicepreşedintele C. J. Suceava, în publicul sucevean

*

Când ajungi la Suceava, în târgul în care s-au ars, în 1952, cărţile clasice ale neamului românesc, te încearcă un sentiment de pustietate, de provincialism exasperant, dacă vii dinspre Corlata, localitatea bucovineană cu cei mai mulţi oameni şi cu foarte puţină populaţii. La Suceava, lucrurile stau taman pe dos: puţini oameni, multă populaţie şi mulţi politicieni.

*

Comemorasem noi Arderea Cărţilor Bucovinei, în această ultimă săptămână, cu intenţia declarată de a săvârşi, odată cu evreii din Israel, în 28 aprilie, şi nu aiurea în timp, cum se tot întâmplă, şi Comemorarea Holocaustului, poetul simbol al martiriului şi al ţipătului fiind, în fond, Dan Pagis, cel pe care ni-l asumaserăm prin editarea şi dăruirea cărţii “Poetul cu cerneala secretă”.

*

*

Dan Pagis s-a născut la Rădăuţi, într-un paşalâc odios, care l-a “zvârlit”, cum spunea Pagis, pe când viitorul poet avea doar 11 anişori, şi încă stăruie în a-l mai “zvârli”. Când mă refer la “noi”, fac trimitere directă şi la Consiliul Judeţean Suceava, şi la Centrul Cultural “Bucovina”, şi la Biblioteca Bucovinei “I. G. Sbiera”, şi la Muzeul Bucovinei, şi la ziarul “Monitorul de Suceava”, şi la tipografia “Muşatinii”, şi la comunităţile din Corlata, Vatra Dornei şi Gura Humorului, deci la cele constituite majoritar din oameni, dar şi la instituţiile publice din localităţile menţionate.

*

Directorul Bibliotecii Bucovinei “I. G. Sbiera”, domnul Gabriel Cărăbuş, şi, în planul “fotografului” de ocazie, artistul total Constantin Severin

*

Manifestarea finală a fost deschisă de  Gabi Cărăbuş, doctor în istorie şi directorul Bibliotecii Bucovinei “I. G. Sbiera”, artistul total (poet, prozator, publicist şi artist plastic) Constantin Severin mulţumindu-se cu rolul auto-asumat de artist (ca şi mine)… pozaristic, amândoi rivalizând în obţinerea de prim-planuri, în faţa unui public restrâns, dar sensibil, profund şi valoros.

*

Cărturarul Gheorghe Giurcă

*

Erau, acolo, în public, universitarul bucureştean Dumitru Balan, pictorii Constantin Ungureanu-BOX şi Iulian Dzubinski, întemeietorul ziarului “NordPress”, Ghiţă Ştirbu (asta da, surpriză!),  scriitori tineri, ale căror nume sunt convins că le voi memora în viitorul apropiat, când se vor îndreptăţi la cotidian, erau, acolo, oameni frumoşi, faţă de care nutresc un profund respect. Era, tot în rândurile publicului, şi vicepreşedintele C. J. Suceava, generosul domn Ilie Niţă, de care mă leagă o caldă prietenie.

*

Vicepreşedintele Ilie Niţă, prezentând, cu entuziasm, cărţile lansate

*

Apoi, după o filipică împotriva şovinismelor de orice natură, aparţinând, conform site-ului oficial al Uniunii Europene, celui mai dur “antisemit din România”, adică subsemnatul (într-un moment asemănător, Octavian Goga a răbufnit: “Dar, domnilor, îmi insultaţi inteligenţa!”), poetul Menachem Falek ni l-a înfăţişat pe Dan Pagis.

*

Menachem Falek, prezentând “Poetul cu cerneala secretă”

*

Menachem Falek, poet cu cărţi traduse şi publicate în multe limbi europene, inclusiv în română, cu o carte-poem tradusă şi publicată în 50 limbi ale Pământului (inclusiv în chineză şi în… tătară), este prietenul pe care-l ştiu dintotdeauna şi pentru totdeauna. Doar la un lucru nu m-am aşteptat de la el, dar de ce ţi-i scris nu ai scăpare. Pentru că, imediat ce a finalizat un vibrant medalion “Dan Pagis”, Mena Pagis a scos şi mi-a înmânat, din partea Asociaţiei Scriitorilor de Limba Ebraică din Israel (similarul Uniunii Scriitorilor de la noi), o “Diplomă de Onoare”, pentru meritele pe care le-aş avea “pentru perpetuarea şi memorizarea scriitorilor evrei născuţi în Bucovina”.

*

Călit în bătăliile vremelniciei pământeşti, eu nu mă pierd, cu una, cu două, în nici o situaţie. Cel puţin aşa mi s-a întâmplat mereu şi mereu, dar gestul Comitetului organizaţiei profesionale a scriitorilor evrei m-a lăsat fără replică şi sugrumat de o ciudată duioşie. Mi-am revenit, însă, destul de repede, pentru că diploma pe care o reproduc mai jos, nu mie îmi aparţine, ci celor reprezentaţi instituţional de Consiliul Judeţean Suceava şi de Centrul Cultural “Bucovina”.

*

O diplomă care m-a lăsat fără replică

*

Tocmai de aceea, am insistat ca la lansările cărţii lui Dan Pagis în Israel, la Ierusalim, Tel Aviv şi Haiffa, să participe Preşedintele Consiliului Judeţean Suceava, domnul Ioan Cătălin Nechifor, şi nicidecum eu, care nu-s decât o biată frunză pe apă, deşi nu îşi uită rădăcinile.

*

Doina strămoşilor, adică doamna Gabriela Teişanu

*

După Dan Pagis, nu mai e loc de cuvinte, ci de ritualuri străvechi, în care omul nu-i decât un contur, o siluetă pierdută într-o imensitate albă, aşa cum, de altfel, o şi sugerează coperta cărţii “Poetul cu cerneala secretă”, realizată pe baza unui tablou de Radu Bercea. Şi cum sacralitatea spiritualităţii româneşti o reprezintă Doina, am rugat-o pe colega mea, doamna Gabriela Teişanu, să oficieze.

*

Constantin Horbovanu şi iniţierile în “Înţelepciunea umorului”

*

Abia după aceea, după Doină şi după reîntoarcerea în timp, a fost loc şi pentru cuvinte, pentru seninătatea lor optimistă, pe care Constantin Horbovanu, umorist înnăscut, o consacră în cartea “Înţelepciunea umorului”, carte serioasă, de apropape 350 de pagini, în care intră şi ilustraţiile prietenului nostru comun, artistul plastic Mihai Pânzaru-PIM.

*

Mihai Pânzaru-PIM

* 

O altă Doină, cântată de Gabi Teişanu, a încheiat o poveste frumoasă, de care îi va fi tare dor, în Ţara Sfântă, poetului Menachem Falek. Tot atât de dor, pe cât ne va fi nouă, Gabi Teişanu, Corina Scântei, Radu Bercea, Mihai Pânzaru-PIM, Constantin Horbovanu, Viorel Varvaroi, Victor Rusu, Aurel Alexa, Cornel Boicu, Dănuţ Lungu, Gheorghe Senciuc şi Ion Drăguşanul, de Menachem Falek.

*

Menachem Falek, un om de care ne va fi dor

* 

Mâine, îl voi conduce pe Mena Falek la Otopeni. Astăzi, la despărţire, i-am zis că arareori mi-a fost dat să întâlnesc un om ca el, iar Mena a râs: “Sigur, tare bine ar fi, dacă ar exista 10 oameni ca mine în Ierusalim! Din nefericire, sunt doar… vreo zece mii!”. Are stofă de umorist Mena Falek, iar asta îl face şi mai unic.

*

Ion Drăguşanul

Cărţile, sărbători ale Corlatei

Corlata Violetei Ţăran, capitala poeziei europene

*

În urmă cu vreo câţiva anişori, poeţi din Olanda, Belgia, Germania, Estonia, Israel, Brazilia, Franţa, Anglia, Italia şi din România, reuniţi în “Naţiunea Poeţilor”, proclamau Corlata, după o serioasă documentare la faţa locului, singura capitală a poeziei europene, întocmind şi un act, pe care l-au semnat cu toţii, în casa din Fundu Moldovei a Muzeului Satului Românesc, din Bucureşti. De atunci, nu a mai fost posibilă manifestare cu poeţi străini fără Corlata, satul care i-a vrăjit prin frumuseţea tulburătoare a oamenilor. Martor îmi este Menachem Falek, poetul din Ierusalim care ni l-a redat pe Dan Pagis, deşi nu-l merităm.

*

Menachem Falek, în biroul secretarului Primăriei din Berchişeşti, împreună cu doi dintre şefii culturii judeţene, Viorel Varvaroi şi Victor Rusu, şi cu Radu Bercea

*

Victor Rusu e bărbatul vigilent, din uşă, îmbrobodit după moda “Cumătră dragă” (serialul lui din “Jupânu”), iar Viorel Varvaroi – frumosul ăla arătos, cu o suspectă cravată roşie sub jugulară. Dar haideţi să vi-i apropii puţin, ca să-i vedeţi mai bine!

*

Victor Rusu şi Viorel Varvaroi

*

Fotografia spune totul! Glumesc, desigur, amândoi fiindu-mi vechi şi statornici prieteni. Domnul Manager, deci Viorel Varvaroi, şi-a pus, niţel, pălăria lui PIM, cu gândul să se exerseze în caricatură, chestie care nu i-a izbutit, pentru că nu pălăria trebuia împrumutată, ci ceea ce se afla sub ea.

*

Primirea, în incinta noului cămin cultural din Corlata

*

Întotdeauna, cărţile şi autorii lor aşa au fost primiţi la Corlata, orice lansare de carte transformându-se, automat, într-o sărbătoare a satului. Preşedintele Consiliului Judeţean Suceava, domnul Ioan Cătălin Nechifor, care nu m-a crezut, dar care avea şi o misie de îndeplinit, fiindu-mi domnia sa cel mai mare şef judeţean, avea să beneficieze de aceiaşi primire, cu nimic diferită de primirea poeţilor, la care, de altfel, avea să şi participe, împreună cu senatorul Ovidiu Donţu şi cu domnii Tiberiu Brădăţan şi Constantin Mărgineanu.

*

Primirea politicienilor care nu fac alergie la cărţi

*

Primirea poeţilor Marius Chelaru, din Iaşi, şi Menachem Falek, din Ierusalim, de către Preşedintele Nechifor, de către politicieni şi de către corlăţeni

*

Localnicii erau bucuroşi de oaspeţi, ba chiar interesaţi de fiecare în parte, fie că era vorba de autori de cărţi sau de autori de… viitor (nici măcar bunul Dumnezeu nu mai ştie cum va arăta acest viitor, dar nu-i bai, din moment ce ştiu şi politicienii, şi alegătorii lor; eu habar n-am, de aia nu votez!).

*

Preşedintele Nechifor şi artiştii “Cerbului” din Corlata. Artişti, sacerdoţi, nicidecum dansatori!

*

Şi eu m-am bucurat de prezenţa oficialităţilor, care, astfel, au avut ocazia să se convingă că nu muşc, deşi mai zgârii, uneori, dar fără să mă dau, neprovocat, la jugulara nimănui. Lui Ovidiu Donţu, de pildă, i-am dedicat, nu de mult, un poem în acrostih. Omului Ovidiu Donţu, nu încă şi politicianului.

*

De mulţi ani, de când tot merg la Corlata, aşa sunt întâmpinaţi scriitorii

*

În sala arhiplină, colegii mei, Corina Scîntei şi Dănuţ Lungu, îi întâmpină şi pe localnici, şi pe oaspeţi, cu cărţi, dăruirea însemnând dezicerea Consiliului Judeţean Suceava şi a Centrului Cultural “Bucovina” de iresponsabila crimă a arderii cărţilor vechi, pe parcursul primăverii şi verii anului 1952, în curtea interioară a închisorii din Suceava. Ei le-au ars, noi le facem să reînvie. Asta şi înseamnă Comemorarea Arderii Cărţilor Bucovinei, o stăruitoare recuperare şi încredinţare de memorie.

*

Corina Scîntei, întâmpind şi autorii cu… cărţi

*

Corina Scîntei şi Dănuţ Lungu, colegii mei de la Centrul pentru Conservarea şi Promovasrea Culturii Tradiţionale Suceava, asigurând partea tehnică a manifestării

* 

Preşedintele Ioan Cătălin Nechifor avea de înmânat poetului Menachem Falek o diplomă, în care, în numele Consiliului Judeţean Suceava, îi confirma oaspetelui judeţului statutul onorific de “ambasador al spiritualităţii bucovinene în Israel“. Prin urmare, a salutat evenimentul, apoi i-a înmânat lui Mena Falek onoranta diplomă.

*

Primarul comunei Berchişeşti, doamna Violeta Ţăran, dând startul manifestărilor

*

Preşedintele Ioan Cătălin Nechifor, salutând evenimentul

*

Înmânarea diplomei

*

Menachem Falek, arătând diploma publicului

*

Menachem Falek, proaspăt… “diplomat”

*

M-am tot străduit eu să găsesc un unghi bun de fotografiat, dar ferestrele largi şi luminoase ale noului edificiu de cultură din Corlata, Căminul Cultural “Floriun Piersic”, mi-au jucat feste:

*

Un unghi de fotografiat mai bun

* 

Manifestarea, care urma să continue şi cu un dublu spectacol al localinicilor, s-a desfăşurat dinamic, aşa că, tot dinamic, o să-l povestesc din câteva fotografii:

*

Menachem Falek, prezentând cartea lui Dan Pagis

*

Constantin Horbovanu, enidenţiind “Înţelepciunea umorului”

*

Managerul Centrului Cultural “Bucovina”, domnul Viorel Varvaroi

*

Autorii şi cărţile lor

*

Splendida primăriţă Violeta Ţăran

*

Gabriela Teişanu, cântând, cu har, o doină

*

Poetul Marius Chelaru, prezentându-l pe Menachem Falek, poetul

*

Menachem Falef, poetul

*

Publicul

*

Altă doină, interpretată de Gabriela Teişanu

*

La Corlata, autorii şi cărţile lor, dansurile şi cântele localnicilor au cimentat, de-a lungul anilor, o trainică prietenie. Am văzut, la Corlata şi un spectacol de excepţie, cu suite de dansuri ale generaţiilor, cu “Cerbul” din Corlata, cu trei tinere interprete de excepţie, am văzut un port impecabil, scos din lăzile de zestre ale bunicilor, întru retrăirea tuturor vârstelor. Chiar şi cornul, din care slobozeau semnale cetaşii “Cerbului”, avea o întreagă memorie în spate.

*

Un corn de vânătoare, din 1918

*

Preşedintele Nechifor, fascinat de vechiul corn

*

Tiberiu Cosovan, impresionat de “Cerbul” de la Corlata, moştenire spirituală de la regretatul Viorel Piersic

*

Pentru că e foarte târziu şi pentru că, peste câteva ceasuri doar, Comemorarea Arderii Cărţilor Bucovinei se va încheia la Suceava (ora 14, în Sala “Elena Greculesi” a Bibliotecii Judeţene “I. G. Sbiera”), am să inserez, fără comentarii, fotografii din sărbătoarea satului Corlata: CARTEA. Public, inclusiv autorii, fascinaţi de folclorul autentic, artişti corlăţeni înăscuţi şi de un bun simţ dezarmant, dar şi o petrecere populară pe cinste, săvârşită sub poala pădurii, la “La Ciupercă”, petrecere la care au participat, într-o singură şi unitară familie, săteni şi autori de cărţi.

*

*

*

*

*

*

*

*

*

*

*

*

*

*

*

*

*

*

*

*

*

*

*

*

*

*

*

*

*

*

*

*

*

*

*

*

*

*

*

*

*

*

*

*

*

*

*

*

*

*

*

*

*

*

*

*

*

*

*

*

*

*

*

*

*

*

*

*

*

*

*

*

*

*

*

*

*

*

*

*

*

*

*

*

La Gura Humorului, şi cărţile întâmpină cărţile

Poetul hebreu Menachem Falek, admirând oraşul Gura Humorului

*

Încă nu am izbutit să aflu ce molimă a dat în primarii masculi ai Bucovinei, dar absolut toţi, numai când simt mirosul unei cărţi, îşi iau tălpile la spinare şi duşi rămân, chiar şi atunci când se întorc. Cinstit vorbind, nu m-aş fi aşteptat să nu-l pot îmbrăţişa pe Marius Ursaciuc, la Gura Humorului, dar ia-l de unde nu-i, căci datoria faţă de patrie e mare şi incomensurabilă într-o lună electorală.

*

Menachem Falek: Ioane, eşti sigur că nu s-a molipsit şi Marius Ursaciuc de intoleranţă la cărţi?

*

Dar şi în absenţa primarului, Gura Humorului arată splendid, de parcă ar fi prins de veste că-l concurează serios celălalt oraş al Bucovinei, Vatra Dornei. Spre deosebire de gunoiştile urbane Rădăuţi şi Câmpulung, Gura Humorului şi Vatra Dornei sunt oraşe bine populate şi cu oameni, dar şi cu cărţi, care se grăbesc să ne iasă în întâmpinare.

*

Cărţile “Un zâmbet per / vers”, de Sorin Poclitaru, şi “Bune şi rele”, de Vasile Moroşanu

*

Mie îmi iese în cale, mai întâi, volumul de proză scurtă “Bune şi rele“, de Vasile Moroşanu, medic fălticenean, care ne-a ieşit cu sufletul descheiat în cale, dar nici vărul Sorin Poclitaru (străbunii noştri erau veri, în Cuciurul Mic, răzeşi şi călăraşi de Coţmani) nu mă ocoleşte, splendidul său “pamflet” umoristic “Un zâmbet per / vers“, deci o carte de poezie-poezie cum rar se mai întâlneşte, prefaţându-l eu, nu cu multă vreme în urmă.

*

În incinta Muzeului Tradiţiilor Populare Româneşti, poetul Roman Istrati, care ni s-a alăturat (cu arme şi bagaje de umor înnăscut), se amuză copios pe seama unor manechine, de la care împrumută o pălărie, pentru a ni se arăta în toată splendoarea lui daco-geto-romană, altoită cu un degeţel de rubiniu grecesc.

*

Roman Istrati, pozând în manechin daco-geto-romano-grec

*

Între timp, colegul meu Gheorghe Senciuc întâmpină onorantul public humorean cu cărţi, cărţi dăruite, după datina cărţilor, de către Centrul Cultural “Bucovina”, (în sfârşit) manageriat de Viorel Varvaroi.

*

Împărţirea cărţilor

*

Când autorii se aşează la masă, eu, deja obişnuit cu aparatul de fotografiat (o să vedeţi ce portret i-am făcut lui PIM!), trag cu ochiul la public şi mă pun pe pozat, uitând că trebuie să şi moderez evenimentul.

*

Onorantul public humorean

*

Din start, îmi fură sufletul o prinţesă (sunt bunicul alteia, ce vreţi!), care stă cumincioară lângă bunica ei, fără să se plictisească. În fond, seamănă cu bunica, iar bunica nu poate fi decât unul dintre oamenii de marcă ai Humorului, pe care nu am avut încă şansa să o cunosc. L-am cunoscut, în schimb, pe fiul regretatei jurnaliste Oltea Tănase, om frumos, care aduce a actor consacrat de cinema.

*

Mica prinţesă iubitoare de cărţi şi bunica ei

*

Între timp, îmi amintesc de autorii de cărţi, le fac, rapid (cu Rapidul ţin!) câteva poze, şi sunt atât de concentrat în noua mea misie, încât Tiberiu Cosovan se prăpădeşte de râs. Numai la asta nu visam: să devin autorul unei iconografii bucovinene proprii, iar întru dovedirea talentului meu de pozar amator, haideţi să vă arăt, înainte de pozele cu scriitori, ce fain l-am ochit pe artistul plastic Mihai Pânzaru-PIM, pe când avea să vorbească despre cartea lui Constantin Horbovanu, “Înţelepciunea umorului”, pe care PIM a ilustrat-o:

*

PIM şi lumina

*

Constantin Horbovanu, Menachem Falek şi Radu Bercea

*

Bineînţeles că, din pricina copleşirii cu emoţii artistice (vă daţi seama ce frumos sună emblema retorică: Ion Drăguşanul, artist pozar!), am spus vrute şi nevrute, dar publicul humorean, care a văzut şi auzit multe în viaţa lui, nu s-a supărat şi nici pică nu mi-a purtat.

*

Menachem Falek şi Radu Bercea

*

Primul a vorbit (v-am prevenit, deja, că eu doar am bâiguit) poetul hebreu Menachem Falek, despre cartea regretatului său profesor universitar Dan Pagis, poet înrudit valoric cu Paul Celan, dar pe care paşalâcul Rădăuţilor l-a “zvârlit”, cum spunea Dan Pagis, şi a doua oară (Olărean nu are de ce să spumege, ci să rumege!). Poemul “Europa, târziu”, din cartea “Poetul cu cerneala secretă”, mi l-a dat Mena Pagis să-l citesc eu (normal, pentru că am talent actoricesc, dovedit prin faptul că sunt prieten cu Florin Piersic, care, la rândul său, e prieten cu Maestrul Radu Beligan! – ironia îl vizează pe PIM, care mereu “descoperă” surprinzătoare înrudiri), iar dacă nu-l voi fi citit pe placul lumii, nu-i bai, pentru că din inimă l-am smuls, ca să-l încredinţez prietenilor. Pe mine nu aveţi cum să mă vedeţi în poză, pentru că mă pitisem după aparatul de pozat din dotare, mai acrobatic decât Tiberiu Cosovan, de la “Monitorul de Suceava”, spre care des am tras cu ochiul şi cu obiectivul, ca să fur meserie.

*

Tiberiu Cosovan, fotografiindu-l, cu eleganţă de balerin, pe Menachem Falek

*

Fandam şi eu precum Cosovan, dar degeaba, pentru că Roman Istrati era interesat de cărţi, nu de coregrafiile mele pozaristice, spre care doar tânăra prinţesă a cărţilor privea cu o interesată uimire:

*

Prinţesa humoreană a cărţilor, de după poetul Roman Istrati

*

Ah, primare Ursaciuc, ce humor straşnic ai pierdut! Iar pentru că veni vorba de humor, haideţi să vi-l arăt şi pe autorul “Înţelepciunii umorului”, Constantin Horbovanu, omul care rămâne veşnic tânăr şi frumos, pentru că se hrăneşte doar din zâmbete şi surâsuri:

*

Constantin Horbovanu şi Mihai Pânzaru-PIM, elogiind umorul clasic al revistei “Urzica”

*

Constantin Horbovanu şi Menachem Falek

*

Mihai Pânzaru-PIM, ilustratorul “Înţelepciunii umorului”, cu o promtitudine unică şi irepetabilă, mi-a creat, practic, starea asta glumeaţă, cu care scriu aceste rânduri. A vorbit inspirat, dinamic şi cu farmecul autorului profesionist, care ştie ce spune şi de ce spune, săvârşind un adevărat curs iniţiatic în trăirea umorului până la a-l produce.

*

Mihai Pânzaru-PIM, un autor de cărţi printre autori de cărţi

*

Ca autor de cărţi de poezie, Preşedintele Societăţii Scriitorilor Hebrei din Ierusalim şi vicepreşedintele Societăţii Scriitorilor Hebrei din lume, admirabilul Menachem Falek a citit două poeme din cartea sa, prezentând şi un volum, cu un poem de-al său, tradus şi publicat în… 50 de limbi! Iar Tiberiu Cosovan iar s-a năpustit cu aparatul foto asupra lui, eu luându-i în vizor pe amândoi, pentru că, la mine, povestea cu vânătorul care aleargă după doi iepuri nu ţine, şi iată şi dovada:

*

Doi oameni care îţi pot vindeca sufletul: Tiberiu Cosovan şi Menachem Falek

*

Gelos, totuşi, pe talentul lui de jurnalist de cultură, l-am îmbrâncit pe Cosovan la vorbă, cerându-i să prezinte cartea “Galeria Personalităţilor Bucovinene”, un “dicţionar” de portrete, realizate de Radu Bercea, dar “contabilizate” de mine.

*

Tiberiu Cosovan, prezentând, lângă Radu Bercea, “Galeria Personalităţilor Bucovinene”

*

În final, Radu Bercea nu a avut de ales: a fost nevoit să vorbească minunatului public din urbea sa. Îmi era teamă că, în baza obiceiului său de a vorbi concis, nu o să am vreme să-l fotografiez, dar Radu şi-a despletit sufletul recunoscător în faţa prietenilor din Gura Humorului, din Fălticeni şi din Rădăuţi (se putea să lipsească Saşa Bodnar!), învăluind întreg universul în lumină.

*

Radu Bercea

*

Înainte de a insera, fără explicaţii, şi alte instantanee de la eveniment, trebuie să mărturisesc, fără ipocrizie, că, dacă mergi la Gura Humorului şi nu intri în “La Bomba” lui Sorin Poclitaru, degeaba ai fost la Humor. Vărul Sorin a ţinut să ne “omenească”, iar motive necaraghioase să-l refuzăm nu se puteau găsi, mai ales că eu, ca artist pozar în devenire, puteam să-mi conturez şi mai ghinişor personalitatea pozaristică.

*

Sorin Poclitaru: Dracul m-a pus să îi invit! Ăştia mă falimentează…

*

Menachem Falek, spre Sorin Poclitaru: Noi, poeţii, când nu ni se aduce destulă pizza, nu reclamăm; ne mulţumim să-l mâncăm pe patron...

*

PIM: Drăguşanul e şi mai rău, mănâncă clientele… din ochi…

*

Roman Istrati: Horbovene, cum tu nu eşti poet, profită de pizza!

*

Humorenii şi rădăuţenii

*

Roman al lui Istrati şi zâmbetul per / vers al lui Poclitaru

*

O strângere de mână, ca între humoreni

*

Iar în final, aşa cum am promis, alte instantanee, dar, de data asta, fără de comentarii. Pentru că e mult prea târziu, iar peste câteva ceasuri ne aşteaptă cel mai primitor loc din lume, Corlata Violetei Ţăran. Violeta este primar, dar, fiind şi femeie, nu face alergie la cărţi, precum masculii cu tricolor pe chept. Ei îi plac şi cărţile, şi oaspeţii.

*

*

*

*

*

*

*

*

*

*

*

*

*

*

*

*

*

*

*

*

*

*

*

*

Comemorarea, la Vatra Dornei, iar Arderea Cărţilor, la câmpulung moldovenesc

Vatra Dornei, în zorii zilei

*

Deşi urgisită de vremuri (când conduceau pedeliştii, avea primar penelist; când conduc pesediştii, are primar pedelist), Vatra Dornei începe să rivalizeze în frumuseţe cu Gura Humorului, datorită spiritului gospodăresc al noului primar, pe care nu l-am zărit niciodată (probabil că evită toxiinfecţiile intelectuale). Doar Casa de Cultură, deşi incredibil de funcţională şi de în funcţiune, nu beneficiază de nimic, sala de spectacole fiind văruită, ultima dată, pe vremea lui Gheorghiu-Dej. E drept, Preşedintele C. J. Suceava a promis un miliard pentru refacerea acestui lăcaş de cultură viu şi impresionant, dar se vede treaba că i-o fi zburat promisiunea vântul şi o fi dus-o năvalnica apă a Dornei spre apa sâmbetei.

*

Râul Dorna, ducând spre apa sâmbetei, promisiunea Preşedintelui Nechifor

*

Vatra Dornei are şi o intelectualitate remarcabilă, care m-a intimidat, de-a lungul timpului, până la respectul cel mai desăvârşit, până la închinare. Vatra Dornei are şi creatori valoroşi, unii răspândiţi prin lume (Cornelia Maria Savu, de pildă), alţii vieţuind în acel rai terestru al Dornelor şi cucerind lumea prin operă (David Croitor, de pildă, ale cărui picturi se vând, la preţuri incredibile, în ţară şi în străinătate).

*

Minunatul public dornean, mereu în interacţiune creatoare cu lumea

*

Vatra Dornei mai are şi un slujitor al culturii de o superbă generozitate, în persoana tinerei directoare Violeta Codorean, care beneficiază de un minimum de leafă, insultător de mică, dar care trăieşte pentru făptuire, rezervându-şi sieşi doar bucuria de a fi martor.

*

Violeta Codorean şi Radu Bercea

*

La Vatra Dornei, din noua mea postură, de biet pozar, dar concurat puternic, din partea revistelor literare din Israel, de inimosul meu coleg Gheorghe Senciuc, trebuie să recunosc, măcar parţial cinstit, că nu m-am descurcat prea bine cu excesul de lumină, care venea şi pe ferestre, dar şi dinspre ochii luminoşi ai publicului.

*

Colegul Gheorghe Senciuc, fotografiind, pentru revistele literare din Israel, cu aparatul lui Menachem Falek

*

Comemorarea Arderii Cărţilor Bucovinei, care va continua, în iunie, la Ierusalim, Tel Aviv şi Haiffa, îl are ca personaj principal pe poetul Menachem Falek, preşedintele Societăţii Scriitorilor Hebrei din Ierusalim şi vicepreşedintele Societăţii Scriitorilor Hebrei din întreaga lumea. Mena Falek a selectat şi tradus, din opera dascălului său de la universitate, Dan Pagis, poet născut la Rădăuţi, conţinutul cărţii “Poetul cu cerneala secretă”, carte care reprezintă un prim pas în tentativa Centrului Cultural “Bucovina”, manageriat de Viorel Varvaroi, de a recupera, în integralitatea sa multietnică, spiritualitatea bucovineană.

*

Poetul Menachem Falek, în dialog cu dornenii

*

Se mai comemorează crima împotriva spiritualităţii româneşti, din primăvara şi din vara anului 1952, şi printr-o recuperare de memorie, săvârşită de Radu Bercea (“Galeria Personalităţilor Bucovinene”), dar şi prin “Înţelepciunea umorului”, cultivată cu har de suceveanul Constantin Horbovanu.

*

Umoristul Constantin Horbovanu şi poetul Menachem Falek sau o nobleţe comună

*

Radu Bercea, căutând, pe mobil, fotografii cu nepoata sa, pentru a i le arăta Violetei Codorean. Pe noi, bunicii, să nu ne stârniţi, că nu ne mai opriţi!

*

Nu am să vă povestesc mai multe despre Vatra Dornei, dar am să vă arăt, în alternanţă, oameni frumoşi şi locuri frumoase, gândind că fotografiile pot comunica mai multe decât cuvintele. Am trăit, împreună cu dornenii, vreo două ceasuri de viaţă-viaţă, suficient ca să-mi simt sufletul vindecat îndelungă vreme.

*

Oaspeţii Dornei, intimidaţi de excesul de lumină

*

Excesul dornean de lumină

*

Podul de peste râul Dorna

*

Violeta Codorean, prezentându-i pe oaspeţii oraşului Vatra Dornei, scriitorii Constantin Horbovanu, Menahem Falek şi Radu Bercea

*

Oamenii Dornei. Ceilalţi sunt doar populaţie

*

Splendidul pietonal dornean

*

Se dau autografe

*

Lumea pentru care existăm

*

Sesiunea de autografe continuă

*

Farmecul Dornei

*

Începutul

*

Dialoguri

*

Peisaj dornean

*

Oamenii de după cărţi

*

La Vatra Dornei, şi veveriţele te întâmpină cu prietenie

*

Templul Evreiesc, proaspăt reparat şi renovat

*

La câmpulung moldovenesc, târg jalnic, cu faţadele crăpate picurând pe uliţele jegoase, nu se poate intra în şandramaua de incultură, din pricina frigului de beci siberian. După pensionarea admirabilului domn Tanu, câmpulungul e la fel de penibil precum individul ăla, cu tricolor în diagonală, pe piept, care se arată la chermezele cu manele folcloroase, mititei şi bere. Adunătura urbană de sub Rarău a devenit o insultă la adresa spiritului, un magnicific triumf al prostiei, al fuduliei şi al suficienţei.

*

Iepuroii daco-romani din faţa şandramalei de incultură

* 

Iepuroii din imagine, purtând ţanţoşi portul daco-roman, de i se văd iepuroiului testiculele prin strămătura izmenelor, au vreo doi metri şi jumătate în înălţime şi ţin loc sărbătoresc de trotuare şi de străzi. Alături, e o troiţă, lucrată frumos şi cu simbolistică străveche chibzuită, dar împopoţonată tembel cu paştele (lor) de edili.

*

Troiţa împopoţonată cu tembelism şi sacrilegiu

*

Disproporţia dintre troiţă şi coşul cu ouă mult prea mari, alungite şi care seamănă mai mult cu nişte boaşe de taur, decât cu nişte ouă roşii forţează penibilul până la sacrilegiu. E adevărat că legendele spun cum că Maica Domnului a adus un coş cu merinde Fiului ei răstignit, inclusiv ouă, care s-ar fi înroşit de la sângele Mântuitorului, dar crucea nu avea acoperiş, care să-l protejeze de ploaia finală, iar ouăle, din coşul de la baza crucii, nu arătau atât de impudic (am auzit copii, râzând, în nevinovăţia lor: “Uite, parcă l-ar fi castrat şi i-ar fi expus boaşele!”).

*

Peste drum de monstruozităţile “pascale”, care au costat, probabil, cam cât un trotuar reparat, Poetul Nepereche este îmbrâncit în urâţenie tipic câmpulungeană. Arată ca un cadavru, îşi bate joc de vârstele lui Eminescu, falsifică memoria şi responsabilităţile faţă de ea.

*

Insultarea memoriei lui Eminescu

*

*

*

Detaliile monstruozităţii blasfemitoare:

*

*

*

Îi rog pe scriitorii Menahem Falek şi Constantin Horbovanu, pe artistul plastic Radu Bercea şi pe colegii mei, Aurel Alexa şi Gheorghe Senciuc, să mă ierte că i-am dus în cocina urbană a câmpulungului, promiţând să nu mai merg acolo niciodată. Sfârşit.

Arderea Cărţilor Bucovinei în paşalâcul Rădăuţi

Rădăuţii de odinioară, striviţi de contemporaneitate

*

Frumos oraş bucovinean este cel al “păcii liniştite” (rado-mir), adică Rădăuţii. Păstrează, încă, farmecul orăşelelor austriece, pe jumătate burg, pe jumătate târg galiţian – cum sublinia, în 1904, cu justificat arţag, Nicolae Iorga, iar împletirea aceasta de armonii arhitectonice vestice şi estice încă îi mai conturează identitatea distinctă şi plină de poezie.

*

Încântătorul târg al Rădăuţilor

*

Din nefericire pentru Rădăuţi, mult prea des se transformă târgul în “paşalâcul lui Patak”, adică în feuda primitivă a câte unui imbecil, al cărui nume nu trebuie încărcat cu biografie, pentru că nu o are. Patak, indiferent de epoca în care a trăit, trăieşte sau va trăi, e un nimeni, o pecingine, o pâclă soioasă, de care, mai devreme sau mai târziu, tot se scapă. Şi se uită definitiv.

*

Fascinanta arhitectură veche a Rădăuţilor

*

În Rădăuţi şi prin împrejurimile lui s-a format cea mai bună parte a identităţii culturale bucovinene, târgul fiind, prin superba lui multiculturalitate de odinioară, un egal al Cernăuţilor. E drept, Cernăuţii au şi un poet de valoare mondială, pe Paul Celan, dar nici Rădăuţii nu stau rău la acest capitol, deşi habar nu mai are despre ce are.

*

Catedrala legionară a Rădăuţilor

*

Târgul Rădăuţi nu mai ştie nimic nici despre sine, deşi, pe trotuarele lui rablagite, încă mai păşesc vreo 15-20 de cărturari tulburător de frumoşi, toţi rădăuţeni şi aură a vremurilor mari ale Rădăuţilor, cu proiecţii clare în viitorime.

*

Nu am mai fost în paşalâcul Rădăuţilor, de când târgul a redevenit “paşalâcul lui Patak”, dar astăzi, 23 aprilie 2014, de ziua… mondială a cărţii (ştiu eu de ce nu folosesc majusculele), nu am avut de ales, din moment ce Dan Pagis echivalentul rădăuţean al cernăuţeanului Paul Celan, tocmai încerca o întoarcere acasă, în târgul care l-a “zvârlit”, la 11 ani, în lagărele morţii, apoi a izbutit să-l uite, spălându-se pe mâini doar de… curăţenie şi de puritate.

*

*

O parte a grupului de mesageri ai lui Dan Pagis

*

Cartea lui Dan Pagis, “Poetul cu cerneala secretă”, tradusă în româneşte de poetul Menachem Falek, vicepreşedinte al Asociaţiei Scriitorilor Hebrei şi preşedintele Filialei din Ierusalim, a apărut în ediţie bilingvă, urmând să fie lansată, în prezenţa Preşedintelui Consiliului Judeţean Suceava, domnul Ioan Cătălin Nechifor, şi în Israel, la Ierusalim, Tel Aviv şi Haiffa.

*

Menachem Falek, citind, în română şi în hebraică, poeme de Dan Pagis

*

Radu Bercea, autor şi al copertei cărţii lui Dan Pagis, avea de lansat “Galeria Personalităţilor Bucovinene”, deci un depozit de memorie iconografică de care nici o instituţie din paştembelicul Sucevei nu avea nevoie.

*

Radu Bercea, vorbind despre datorie şi memorie

*

Constantin Horbovanu, singurul umorist din întreaga istorie spirituală a Bucovinei, lansa cartea “Înţelepciunea umorului”, care, cu încărcătura ei de umor clasic, poate să-l poziţioneze, cândva, printre clasicii umorului.

*

Constantin Horbovanu, pletând pentru umor, în vreme ce Vasile Schipor îi cercetează, cu atenţie, cartea

*

Ilustrată de Mihai Pânzaru-PIM, care a făcut, cu înţelepciune şi cu umor, şi coperta cărţii lui Constantin Horbovanu, “Înţelepciunea umorului” mi-a prilejuit şi un portret-contur, de care, ca proaspăt pozar, tare mai sunt eu mândru:

*

Portretul-contur al lui Constantin Horbovanu

*

În domeniul acesta, am concurenţi puternici şi deja consacraţi drept artişti fotografi, deşi unul dintre ei (Victor Rusu) este şi poet, şi director al Centrului pentru Conservarea şi Promovarea Culturii Tradiţionale, iar celălalta (Tiberiu Cosovan), este şi artist plastic, şi cel mai bun jurnalist de cultură din judeţ, execitându-şi vocaţia la “Monitorul de Suceava” (aţi observat: din omenească invidie artistică, amândurora le-am îmbrâncit numele între paranteze!).

*

Victor Rusu, omul… obiectiv

*

Tiberiu Cosovan, celălalt om… obiectiv

*

Fiind eu un om subiectiv până la fală şi egoism crâncen, mă agăţ cu dinţii de ocaziune, şi dă-i cu poza şi pe stradă, şi pe la o terasă cochetă, şi prin pustietatea obştească rădăuţeană, în care nici măcar microfonul de la pupitrul prezidiului… nu are cap:

*

La Rădăuţi, şi microfonul… nu are cap!

*

În continuare şi în final, vreau să vă prezint mostre şi monstre de talent fotografic propriu şi personal, cu care m-a înzestrat Centrul Cultural “Bucovina”, care mi-a dat un aparat pe inventar:

*

Tiberiu Cosovan, profil zâmbitor înnegurat

*

Victor Rusu, profil de artist fotograf

*

Artistul fotograf Victor Rusu (mi-i director, trebuie să-l vizualizez cât mai mult)

*

Victor Rusu sau… când şeful zâmbeşte, îşi arată colţii (dacă-i mai are)

*

Domnul director Victor Rusu, pregătindu-şi armele artistice

*

Victor Rusu şi Menachem Falek

*

Victor Rusu, Constantin Horbovanu şi chelnerul (care scrie un poem de Victor Rusu)

*

Dar, de plătit, “turcul” Radu Bercea plăteşte, pentru că PIM vorbeşte la telefon

*

“Pe bănci de lemn”… Menachem Falek, Mihai Pânzaru-PIM şi Constantin Horbovanu

*

Poetul Menachem Falek, căutând instantanee din oraşul profesorului său (la Universitate), poetul Dan Pagis

*

În prim-plan, inclusiv la comemorarea Arderii Cărţilor Bucovinei, poetul Menachem Falek

*

Umoriştii Constantin Horbovanu şi Mihai Pânzaru-PIM

*

Constantin Horbovanu, vorbind despre “Înţelepciunea umorului”

*

Profil: Constantin Horbovanu

*

Încruntatul Tiberiu Cosovan

*

Aici e aici! Nu există om, artist sau cetăţean, care să nu-l fi văzut pe Tiberiu Cosovan senin, vesel şi luminat de o superbă generozitate umană. Numai aparatul Centrului Cultural “Bucovina”, scăpat pe mâinile mele, iată că a surprins ceea ce nici nu există: încruntarea lui Tiberiu Cosovan!

*

Radu Bercea, ca şi în picturile şi în grafica lui, căutând soarele din fereastră

*

Poetul Victor Rusu, alt profil artistic

*

Lăsând gluma la o parte, a fost frumos la Rădăuţi, în prezenţa prozatoarei şi eseistei Mălina Aniţoaei, a istoricului Daniel Hrenciuc, a cărturarului Vasile Schipor, a poeţilor Ion Filipciuc şi Mihai Mihăilescu-Aniuk, a artistului plastic Dan Bodnar, a operatorilor de televiziuni, a doamnelor şi domnişoarelor pe care încă nu am avut onoarea să le cunosc, şi a colegilor mei, discreţi, dar extrem de eficienţi, Cornel Boicu şi Gheorghe Senciuc.

*

Urmează: minunata Vatra Dornei, Câmpulungul Moldovenesc, Gura Humorului, incredibila Corlata şi, în final, Suceava Bibliotecii Bucovinei “I. G. Sbiera”. Apoi, îl voi conduce pe Menachem Falek la Otopeni, pentru că, în curând (peste câteva luni), i se va naşte nepoata. Mereu i-am luat-o înainte, în domeniul acesta, Darius-Andrei al meu fiind cu şase luni mai mare decât Ben al lui, iar Ioana-Carina, tot cu şase, faţă de nepoata lui Mena, care se va naşte peste vreo cinci luni. Să sperăm că nepoţii noştri se nasc şi vor creşte într-o lume mai bună, prietene!

*

Foto-text de

Ion Drăguşanul