Comemorarea, la Vatra Dornei, iar Arderea Cărţilor, la câmpulung moldovenesc

Vatra Dornei, în zorii zilei

*

Deşi urgisită de vremuri (când conduceau pedeliştii, avea primar penelist; când conduc pesediştii, are primar pedelist), Vatra Dornei începe să rivalizeze în frumuseţe cu Gura Humorului, datorită spiritului gospodăresc al noului primar, pe care nu l-am zărit niciodată (probabil că evită toxiinfecţiile intelectuale). Doar Casa de Cultură, deşi incredibil de funcţională şi de în funcţiune, nu beneficiază de nimic, sala de spectacole fiind văruită, ultima dată, pe vremea lui Gheorghiu-Dej. E drept, Preşedintele C. J. Suceava a promis un miliard pentru refacerea acestui lăcaş de cultură viu şi impresionant, dar se vede treaba că i-o fi zburat promisiunea vântul şi o fi dus-o năvalnica apă a Dornei spre apa sâmbetei.

*

Râul Dorna, ducând spre apa sâmbetei, promisiunea Preşedintelui Nechifor

*

Vatra Dornei are şi o intelectualitate remarcabilă, care m-a intimidat, de-a lungul timpului, până la respectul cel mai desăvârşit, până la închinare. Vatra Dornei are şi creatori valoroşi, unii răspândiţi prin lume (Cornelia Maria Savu, de pildă), alţii vieţuind în acel rai terestru al Dornelor şi cucerind lumea prin operă (David Croitor, de pildă, ale cărui picturi se vând, la preţuri incredibile, în ţară şi în străinătate).

*

Minunatul public dornean, mereu în interacţiune creatoare cu lumea

*

Vatra Dornei mai are şi un slujitor al culturii de o superbă generozitate, în persoana tinerei directoare Violeta Codorean, care beneficiază de un minimum de leafă, insultător de mică, dar care trăieşte pentru făptuire, rezervându-şi sieşi doar bucuria de a fi martor.

*

Violeta Codorean şi Radu Bercea

*

La Vatra Dornei, din noua mea postură, de biet pozar, dar concurat puternic, din partea revistelor literare din Israel, de inimosul meu coleg Gheorghe Senciuc, trebuie să recunosc, măcar parţial cinstit, că nu m-am descurcat prea bine cu excesul de lumină, care venea şi pe ferestre, dar şi dinspre ochii luminoşi ai publicului.

*

Colegul Gheorghe Senciuc, fotografiind, pentru revistele literare din Israel, cu aparatul lui Menachem Falek

*

Comemorarea Arderii Cărţilor Bucovinei, care va continua, în iunie, la Ierusalim, Tel Aviv şi Haiffa, îl are ca personaj principal pe poetul Menachem Falek, preşedintele Societăţii Scriitorilor Hebrei din Ierusalim şi vicepreşedintele Societăţii Scriitorilor Hebrei din întreaga lumea. Mena Falek a selectat şi tradus, din opera dascălului său de la universitate, Dan Pagis, poet născut la Rădăuţi, conţinutul cărţii “Poetul cu cerneala secretă”, carte care reprezintă un prim pas în tentativa Centrului Cultural “Bucovina”, manageriat de Viorel Varvaroi, de a recupera, în integralitatea sa multietnică, spiritualitatea bucovineană.

*

Poetul Menachem Falek, în dialog cu dornenii

*

Se mai comemorează crima împotriva spiritualităţii româneşti, din primăvara şi din vara anului 1952, şi printr-o recuperare de memorie, săvârşită de Radu Bercea (“Galeria Personalităţilor Bucovinene”), dar şi prin “Înţelepciunea umorului”, cultivată cu har de suceveanul Constantin Horbovanu.

*

Umoristul Constantin Horbovanu şi poetul Menachem Falek sau o nobleţe comună

*

Radu Bercea, căutând, pe mobil, fotografii cu nepoata sa, pentru a i le arăta Violetei Codorean. Pe noi, bunicii, să nu ne stârniţi, că nu ne mai opriţi!

*

Nu am să vă povestesc mai multe despre Vatra Dornei, dar am să vă arăt, în alternanţă, oameni frumoşi şi locuri frumoase, gândind că fotografiile pot comunica mai multe decât cuvintele. Am trăit, împreună cu dornenii, vreo două ceasuri de viaţă-viaţă, suficient ca să-mi simt sufletul vindecat îndelungă vreme.

*

Oaspeţii Dornei, intimidaţi de excesul de lumină

*

Excesul dornean de lumină

*

Podul de peste râul Dorna

*

Violeta Codorean, prezentându-i pe oaspeţii oraşului Vatra Dornei, scriitorii Constantin Horbovanu, Menahem Falek şi Radu Bercea

*

Oamenii Dornei. Ceilalţi sunt doar populaţie

*

Splendidul pietonal dornean

*

Se dau autografe

*

Lumea pentru care existăm

*

Sesiunea de autografe continuă

*

Farmecul Dornei

*

Începutul

*

Dialoguri

*

Peisaj dornean

*

Oamenii de după cărţi

*

La Vatra Dornei, şi veveriţele te întâmpină cu prietenie

*

Templul Evreiesc, proaspăt reparat şi renovat

*

La câmpulung moldovenesc, târg jalnic, cu faţadele crăpate picurând pe uliţele jegoase, nu se poate intra în şandramaua de incultură, din pricina frigului de beci siberian. După pensionarea admirabilului domn Tanu, câmpulungul e la fel de penibil precum individul ăla, cu tricolor în diagonală, pe piept, care se arată la chermezele cu manele folcloroase, mititei şi bere. Adunătura urbană de sub Rarău a devenit o insultă la adresa spiritului, un magnicific triumf al prostiei, al fuduliei şi al suficienţei.

*

Iepuroii daco-romani din faţa şandramalei de incultură

* 

Iepuroii din imagine, purtând ţanţoşi portul daco-roman, de i se văd iepuroiului testiculele prin strămătura izmenelor, au vreo doi metri şi jumătate în înălţime şi ţin loc sărbătoresc de trotuare şi de străzi. Alături, e o troiţă, lucrată frumos şi cu simbolistică străveche chibzuită, dar împopoţonată tembel cu paştele (lor) de edili.

*

Troiţa împopoţonată cu tembelism şi sacrilegiu

*

Disproporţia dintre troiţă şi coşul cu ouă mult prea mari, alungite şi care seamănă mai mult cu nişte boaşe de taur, decât cu nişte ouă roşii forţează penibilul până la sacrilegiu. E adevărat că legendele spun cum că Maica Domnului a adus un coş cu merinde Fiului ei răstignit, inclusiv ouă, care s-ar fi înroşit de la sângele Mântuitorului, dar crucea nu avea acoperiş, care să-l protejeze de ploaia finală, iar ouăle, din coşul de la baza crucii, nu arătau atât de impudic (am auzit copii, râzând, în nevinovăţia lor: “Uite, parcă l-ar fi castrat şi i-ar fi expus boaşele!”).

*

Peste drum de monstruozităţile “pascale”, care au costat, probabil, cam cât un trotuar reparat, Poetul Nepereche este îmbrâncit în urâţenie tipic câmpulungeană. Arată ca un cadavru, îşi bate joc de vârstele lui Eminescu, falsifică memoria şi responsabilităţile faţă de ea.

*

Insultarea memoriei lui Eminescu

*

*

*

Detaliile monstruozităţii blasfemitoare:

*

*

*

Îi rog pe scriitorii Menahem Falek şi Constantin Horbovanu, pe artistul plastic Radu Bercea şi pe colegii mei, Aurel Alexa şi Gheorghe Senciuc, să mă ierte că i-am dus în cocina urbană a câmpulungului, promiţând să nu mai merg acolo niciodată. Sfârşit.