Cronici sentimentale | Dragusanul.ro - Part 30

Urmașul unui neam răzeșesc: Leonard Zamă

Abia astăzi am băgat de seamă că ieri, 16 ianuarie, a fost ziua de naștere a artistului poli-instrumentist Leonard Zamă, nepotul regretatului legendar pictor Ion Grigore și descendent al unui vechi neam răzeșesc din nordul Moldovei. Ca artist, cu o întreagă viață dedicată Ansamblului Artistic „Ciprian Porumbescu” din Suceava, Leonard Zamă înseamnă un nume greu al vieții culturale bucovinene și care se bucură de o notorietate pe măsură. Ca om, Leo este de o discreţie şi de o modestie pe care doar la marile talente creatoare le-am mai întâlnit, aşa că, deşi cu întârziere de o zi, mă bucur să-i pot ura, din tot sufletul

*

La mulţi ani, Leonard Zamă,

şi Dumnezeu să ni te ţie numai întru bucurie!


A plecat și Dumitru Covalciuc…

Gazetar și publicist, dar înainte de toate român și luptător pentru drepturile românilor din nordul Bucovinei, profesorul Dumitru Covalciuc a plecat odată cu întâile sărbători de iarnă de la cumpăna acestor ani. Eu, însă, abia astăzi am aflat că și Mitruț a devenit amintire. Mi-a fost tare drag omul acesta, pe care l-am întâlnit, pentru prima dată, la Cernăuți, în iunie 1993, și pentru ultima dată, la Suceava, în decembrie 2017, și cu care am colaborat, printre altele, la scrierea monografiei folclorice a Bucovinei, tipărită și în română, și în ucraineană, în cadrul unui proiect european.

*

Dumitru Covalciuc însemna trăire întru Bucovina, însemna spirit scăpărător din duhul dumnezeiesc al baștinii, însemna memoria fremătătoare, prin care ni se vestesc străbunii. Dar a plecat. Îl văd pășind prin țărâna proaspătă a lui Cătălin Șandru și a lui Roman Istrati pentru a-și afla odihna în țărână și neodihna iluminătoare în veșnicie.


Matei Vişniec, oriunde te-ai afla!

Nu ştiam că am, printre icoanele tinereţii mele, şi una a lui Matei Vişniec, om şi poet plin de sfinţenie, de discreţia măreţiei reale, înhăruită. Chiar dacă a devenit, la nivel planetar, un dramaturg inconfundabil, rădăuţeanul Matei Vişniec rămâne şi va fi întotdeauna, inclusiv prin respiraţie, un poet. Asta este ursita lui şi – de ce nu? – prizonieratul cosmic al lui Matei Vişniec: poezia. Şi nu ai să uiţi niciodată asta, Matei Vişniec, oriunde te-ai afla!

 


Gheorghe Finiş, la celălalt capăt al cântării

O fotografie, rătăcită printr-un notes din tinereţe şi desprinsă dintre file aidoma unei frunze, mi-l readuce în memorie pe Gheorghe Finiş, la celălalt capăt al cântării, când, într-un spectacol cu Nicolae Glib, din Basarabia – alt admirabil interpret, spectacol susţinut pe scena Casei de Cultură din Suceava, feciorul din Botoşana aducea pe scenă prospeţime şi un firesc al expresiei, al arhitecturii armonice – cum se zice printre savanţi, demn de toată admiraţia. De atunci şi până acum, multe, multe cântece au troienit şi peste Gheorghe Finiş, care nu mai este un flăcău dintr-un sat bucovinean, ci artist profesionist al Ansamblului “Ciprian Porumbescu” din Suceava.


Un mare tânăr chitarist: Andras Adam

Retras, de curând, din muzică, doar ca să facă faţă celor două slujbe, prin care se dedică în totalitate propriei lui familii, tânărul chitarist clujean Andras Adam, provenit din metal, a însemnat pentru mine o tulburătoare revelaţie, în scurta perioadă petrecută la “Toy Machines”. Băiatul acesta, născut pentru muzică, nu doar că stăpâneşte la perfecţie chitara, dar are şi o forţă imaginativă impresionantă, care a marcat benefic şi creaţia, şi stilul interpretativ al trupei “Toy Machines”, asigurându-i practic o prezenţă permanentă şi în viitorul ei artistic. Nu ştiu câtă vreme va izbuti să stea departe de muzică Andras Adam, dar am certitudinea că, mai devreme sau mai târziu, nu va mai rezista asalturilor lăuntrice ale dezlănţuirii de armonii şi se va întoarce. În muzică, nu neapărat la “Toy Machines”, trupă în care şi-a dobândit deja statutul de “senator pe viaţă”.


Pagina 30 din 96« Prima...1020...2829303132...405060...Ultima »