Arderea Cărţilor Bucovinei în paşalâcul Rădăuţi

Rădăuţii de odinioară, striviţi de contemporaneitate

*

Frumos oraş bucovinean este cel al “păcii liniştite” (rado-mir), adică Rădăuţii. Păstrează, încă, farmecul orăşelelor austriece, pe jumătate burg, pe jumătate târg galiţian – cum sublinia, în 1904, cu justificat arţag, Nicolae Iorga, iar împletirea aceasta de armonii arhitectonice vestice şi estice încă îi mai conturează identitatea distinctă şi plină de poezie.

*

Încântătorul târg al Rădăuţilor

*

Din nefericire pentru Rădăuţi, mult prea des se transformă târgul în “paşalâcul lui Patak”, adică în feuda primitivă a câte unui imbecil, al cărui nume nu trebuie încărcat cu biografie, pentru că nu o are. Patak, indiferent de epoca în care a trăit, trăieşte sau va trăi, e un nimeni, o pecingine, o pâclă soioasă, de care, mai devreme sau mai târziu, tot se scapă. Şi se uită definitiv.

*

Fascinanta arhitectură veche a Rădăuţilor

*

În Rădăuţi şi prin împrejurimile lui s-a format cea mai bună parte a identităţii culturale bucovinene, târgul fiind, prin superba lui multiculturalitate de odinioară, un egal al Cernăuţilor. E drept, Cernăuţii au şi un poet de valoare mondială, pe Paul Celan, dar nici Rădăuţii nu stau rău la acest capitol, deşi habar nu mai are despre ce are.

*

Catedrala legionară a Rădăuţilor

*

Târgul Rădăuţi nu mai ştie nimic nici despre sine, deşi, pe trotuarele lui rablagite, încă mai păşesc vreo 15-20 de cărturari tulburător de frumoşi, toţi rădăuţeni şi aură a vremurilor mari ale Rădăuţilor, cu proiecţii clare în viitorime.

*

Nu am mai fost în paşalâcul Rădăuţilor, de când târgul a redevenit “paşalâcul lui Patak”, dar astăzi, 23 aprilie 2014, de ziua… mondială a cărţii (ştiu eu de ce nu folosesc majusculele), nu am avut de ales, din moment ce Dan Pagis echivalentul rădăuţean al cernăuţeanului Paul Celan, tocmai încerca o întoarcere acasă, în târgul care l-a “zvârlit”, la 11 ani, în lagărele morţii, apoi a izbutit să-l uite, spălându-se pe mâini doar de… curăţenie şi de puritate.

*

*

O parte a grupului de mesageri ai lui Dan Pagis

*

Cartea lui Dan Pagis, “Poetul cu cerneala secretă”, tradusă în româneşte de poetul Menachem Falek, vicepreşedinte al Asociaţiei Scriitorilor Hebrei şi preşedintele Filialei din Ierusalim, a apărut în ediţie bilingvă, urmând să fie lansată, în prezenţa Preşedintelui Consiliului Judeţean Suceava, domnul Ioan Cătălin Nechifor, şi în Israel, la Ierusalim, Tel Aviv şi Haiffa.

*

Menachem Falek, citind, în română şi în hebraică, poeme de Dan Pagis

*

Radu Bercea, autor şi al copertei cărţii lui Dan Pagis, avea de lansat “Galeria Personalităţilor Bucovinene”, deci un depozit de memorie iconografică de care nici o instituţie din paştembelicul Sucevei nu avea nevoie.

*

Radu Bercea, vorbind despre datorie şi memorie

*

Constantin Horbovanu, singurul umorist din întreaga istorie spirituală a Bucovinei, lansa cartea “Înţelepciunea umorului”, care, cu încărcătura ei de umor clasic, poate să-l poziţioneze, cândva, printre clasicii umorului.

*

Constantin Horbovanu, pletând pentru umor, în vreme ce Vasile Schipor îi cercetează, cu atenţie, cartea

*

Ilustrată de Mihai Pânzaru-PIM, care a făcut, cu înţelepciune şi cu umor, şi coperta cărţii lui Constantin Horbovanu, “Înţelepciunea umorului” mi-a prilejuit şi un portret-contur, de care, ca proaspăt pozar, tare mai sunt eu mândru:

*

Portretul-contur al lui Constantin Horbovanu

*

În domeniul acesta, am concurenţi puternici şi deja consacraţi drept artişti fotografi, deşi unul dintre ei (Victor Rusu) este şi poet, şi director al Centrului pentru Conservarea şi Promovarea Culturii Tradiţionale, iar celălalta (Tiberiu Cosovan), este şi artist plastic, şi cel mai bun jurnalist de cultură din judeţ, execitându-şi vocaţia la “Monitorul de Suceava” (aţi observat: din omenească invidie artistică, amândurora le-am îmbrâncit numele între paranteze!).

*

Victor Rusu, omul… obiectiv

*

Tiberiu Cosovan, celălalt om… obiectiv

*

Fiind eu un om subiectiv până la fală şi egoism crâncen, mă agăţ cu dinţii de ocaziune, şi dă-i cu poza şi pe stradă, şi pe la o terasă cochetă, şi prin pustietatea obştească rădăuţeană, în care nici măcar microfonul de la pupitrul prezidiului… nu are cap:

*

La Rădăuţi, şi microfonul… nu are cap!

*

În continuare şi în final, vreau să vă prezint mostre şi monstre de talent fotografic propriu şi personal, cu care m-a înzestrat Centrul Cultural “Bucovina”, care mi-a dat un aparat pe inventar:

*

Tiberiu Cosovan, profil zâmbitor înnegurat

*

Victor Rusu, profil de artist fotograf

*

Artistul fotograf Victor Rusu (mi-i director, trebuie să-l vizualizez cât mai mult)

*

Victor Rusu sau… când şeful zâmbeşte, îşi arată colţii (dacă-i mai are)

*

Domnul director Victor Rusu, pregătindu-şi armele artistice

*

Victor Rusu şi Menachem Falek

*

Victor Rusu, Constantin Horbovanu şi chelnerul (care scrie un poem de Victor Rusu)

*

Dar, de plătit, “turcul” Radu Bercea plăteşte, pentru că PIM vorbeşte la telefon

*

“Pe bănci de lemn”… Menachem Falek, Mihai Pânzaru-PIM şi Constantin Horbovanu

*

Poetul Menachem Falek, căutând instantanee din oraşul profesorului său (la Universitate), poetul Dan Pagis

*

În prim-plan, inclusiv la comemorarea Arderii Cărţilor Bucovinei, poetul Menachem Falek

*

Umoriştii Constantin Horbovanu şi Mihai Pânzaru-PIM

*

Constantin Horbovanu, vorbind despre “Înţelepciunea umorului”

*

Profil: Constantin Horbovanu

*

Încruntatul Tiberiu Cosovan

*

Aici e aici! Nu există om, artist sau cetăţean, care să nu-l fi văzut pe Tiberiu Cosovan senin, vesel şi luminat de o superbă generozitate umană. Numai aparatul Centrului Cultural “Bucovina”, scăpat pe mâinile mele, iată că a surprins ceea ce nici nu există: încruntarea lui Tiberiu Cosovan!

*

Radu Bercea, ca şi în picturile şi în grafica lui, căutând soarele din fereastră

*

Poetul Victor Rusu, alt profil artistic

*

Lăsând gluma la o parte, a fost frumos la Rădăuţi, în prezenţa prozatoarei şi eseistei Mălina Aniţoaei, a istoricului Daniel Hrenciuc, a cărturarului Vasile Schipor, a poeţilor Ion Filipciuc şi Mihai Mihăilescu-Aniuk, a artistului plastic Dan Bodnar, a operatorilor de televiziuni, a doamnelor şi domnişoarelor pe care încă nu am avut onoarea să le cunosc, şi a colegilor mei, discreţi, dar extrem de eficienţi, Cornel Boicu şi Gheorghe Senciuc.

*

Urmează: minunata Vatra Dornei, Câmpulungul Moldovenesc, Gura Humorului, incredibila Corlata şi, în final, Suceava Bibliotecii Bucovinei “I. G. Sbiera”. Apoi, îl voi conduce pe Menachem Falek la Otopeni, pentru că, în curând (peste câteva luni), i se va naşte nepoata. Mereu i-am luat-o înainte, în domeniul acesta, Darius-Andrei al meu fiind cu şase luni mai mare decât Ben al lui, iar Ioana-Carina, tot cu şase, faţă de nepoata lui Mena, care se va naşte peste vreo cinci luni. Să sperăm că nepoţii noştri se nasc şi vor creşte într-o lume mai bună, prietene!

*

Foto-text de

Ion Drăguşanul