Cântecul desferecării: Danei Gavrilaş

*

Dintotdeauna am tot fost cireş

acoperit de floare şi de stele,

nu s-a-ntâmplat vreodată să dau greş

atunci când am urmat ursirii mele,

* 

Gândeam inflorescenţele-ndelung

apoi le slobozeam spre depărtare

visând într-o plutire să ajung

risipelor târzii desferecare,

iar când pe cer drept semn de mântuire

luminile se duc în leneş scapăr,

adăpostesc în creanga mea subţire

şiragul cosmic. Doar ca să mă apăr.