La Gura Humorului, şi cărţile întâmpină cărţile
Poetul hebreu Menachem Falek, admirând oraşul Gura Humorului
*
Încă nu am izbutit să aflu ce molimă a dat în primarii masculi ai Bucovinei, dar absolut toţi, numai când simt mirosul unei cărţi, îşi iau tălpile la spinare şi duşi rămân, chiar şi atunci când se întorc. Cinstit vorbind, nu m-aş fi aşteptat să nu-l pot îmbrăţişa pe Marius Ursaciuc, la Gura Humorului, dar ia-l de unde nu-i, căci datoria faţă de patrie e mare şi incomensurabilă într-o lună electorală.
*
Menachem Falek: Ioane, eşti sigur că nu s-a molipsit şi Marius Ursaciuc de intoleranţă la cărţi?
*
Dar şi în absenţa primarului, Gura Humorului arată splendid, de parcă ar fi prins de veste că-l concurează serios celălalt oraş al Bucovinei, Vatra Dornei. Spre deosebire de gunoiştile urbane Rădăuţi şi Câmpulung, Gura Humorului şi Vatra Dornei sunt oraşe bine populate şi cu oameni, dar şi cu cărţi, care se grăbesc să ne iasă în întâmpinare.
*
Cărţile “Un zâmbet per / vers”, de Sorin Poclitaru, şi “Bune şi rele”, de Vasile Moroşanu
*
Mie îmi iese în cale, mai întâi, volumul de proză scurtă “Bune şi rele“, de Vasile Moroşanu, medic fălticenean, care ne-a ieşit cu sufletul descheiat în cale, dar nici vărul Sorin Poclitaru (străbunii noştri erau veri, în Cuciurul Mic, răzeşi şi călăraşi de Coţmani) nu mă ocoleşte, splendidul său “pamflet” umoristic “Un zâmbet per / vers“, deci o carte de poezie-poezie cum rar se mai întâlneşte, prefaţându-l eu, nu cu multă vreme în urmă.
*
În incinta Muzeului Tradiţiilor Populare Româneşti, poetul Roman Istrati, care ni s-a alăturat (cu arme şi bagaje de umor înnăscut), se amuză copios pe seama unor manechine, de la care împrumută o pălărie, pentru a ni se arăta în toată splendoarea lui daco-geto-romană, altoită cu un degeţel de rubiniu grecesc.
*
Roman Istrati, pozând în manechin daco-geto-romano-grec
*
Între timp, colegul meu Gheorghe Senciuc întâmpină onorantul public humorean cu cărţi, cărţi dăruite, după datina cărţilor, de către Centrul Cultural “Bucovina”, (în sfârşit) manageriat de Viorel Varvaroi.
*
Împărţirea cărţilor
*
Când autorii se aşează la masă, eu, deja obişnuit cu aparatul de fotografiat (o să vedeţi ce portret i-am făcut lui PIM!), trag cu ochiul la public şi mă pun pe pozat, uitând că trebuie să şi moderez evenimentul.
*
Onorantul public humorean
*
Din start, îmi fură sufletul o prinţesă (sunt bunicul alteia, ce vreţi!), care stă cumincioară lângă bunica ei, fără să se plictisească. În fond, seamănă cu bunica, iar bunica nu poate fi decât unul dintre oamenii de marcă ai Humorului, pe care nu am avut încă şansa să o cunosc. L-am cunoscut, în schimb, pe fiul regretatei jurnaliste Oltea Tănase, om frumos, care aduce a actor consacrat de cinema.
*
Mica prinţesă iubitoare de cărţi şi bunica ei
*
Între timp, îmi amintesc de autorii de cărţi, le fac, rapid (cu Rapidul ţin!) câteva poze, şi sunt atât de concentrat în noua mea misie, încât Tiberiu Cosovan se prăpădeşte de râs. Numai la asta nu visam: să devin autorul unei iconografii bucovinene proprii, iar întru dovedirea talentului meu de pozar amator, haideţi să vă arăt, înainte de pozele cu scriitori, ce fain l-am ochit pe artistul plastic Mihai Pânzaru-PIM, pe când avea să vorbească despre cartea lui Constantin Horbovanu, “Înţelepciunea umorului”, pe care PIM a ilustrat-o:
*
PIM şi lumina
*
Constantin Horbovanu, Menachem Falek şi Radu Bercea
*
Bineînţeles că, din pricina copleşirii cu emoţii artistice (vă daţi seama ce frumos sună emblema retorică: Ion Drăguşanul, artist pozar!), am spus vrute şi nevrute, dar publicul humorean, care a văzut şi auzit multe în viaţa lui, nu s-a supărat şi nici pică nu mi-a purtat.
*
Menachem Falek şi Radu Bercea
*
Primul a vorbit (v-am prevenit, deja, că eu doar am bâiguit) poetul hebreu Menachem Falek, despre cartea regretatului său profesor universitar Dan Pagis, poet înrudit valoric cu Paul Celan, dar pe care paşalâcul Rădăuţilor l-a “zvârlit”, cum spunea Dan Pagis, şi a doua oară (Olărean nu are de ce să spumege, ci să rumege!). Poemul “Europa, târziu”, din cartea “Poetul cu cerneala secretă”, mi l-a dat Mena Pagis să-l citesc eu (normal, pentru că am talent actoricesc, dovedit prin faptul că sunt prieten cu Florin Piersic, care, la rândul său, e prieten cu Maestrul Radu Beligan! – ironia îl vizează pe PIM, care mereu “descoperă” surprinzătoare înrudiri), iar dacă nu-l voi fi citit pe placul lumii, nu-i bai, pentru că din inimă l-am smuls, ca să-l încredinţez prietenilor. Pe mine nu aveţi cum să mă vedeţi în poză, pentru că mă pitisem după aparatul de pozat din dotare, mai acrobatic decât Tiberiu Cosovan, de la “Monitorul de Suceava”, spre care des am tras cu ochiul şi cu obiectivul, ca să fur meserie.
*
Tiberiu Cosovan, fotografiindu-l, cu eleganţă de balerin, pe Menachem Falek
*
Fandam şi eu precum Cosovan, dar degeaba, pentru că Roman Istrati era interesat de cărţi, nu de coregrafiile mele pozaristice, spre care doar tânăra prinţesă a cărţilor privea cu o interesată uimire:
*
Prinţesa humoreană a cărţilor, de după poetul Roman Istrati
*
Ah, primare Ursaciuc, ce humor straşnic ai pierdut! Iar pentru că veni vorba de humor, haideţi să vi-l arăt şi pe autorul “Înţelepciunii umorului”, Constantin Horbovanu, omul care rămâne veşnic tânăr şi frumos, pentru că se hrăneşte doar din zâmbete şi surâsuri:
*
Constantin Horbovanu şi Mihai Pânzaru-PIM, elogiind umorul clasic al revistei “Urzica”
*
Constantin Horbovanu şi Menachem Falek
*
Mihai Pânzaru-PIM, ilustratorul “Înţelepciunii umorului”, cu o promtitudine unică şi irepetabilă, mi-a creat, practic, starea asta glumeaţă, cu care scriu aceste rânduri. A vorbit inspirat, dinamic şi cu farmecul autorului profesionist, care ştie ce spune şi de ce spune, săvârşind un adevărat curs iniţiatic în trăirea umorului până la a-l produce.
*
Mihai Pânzaru-PIM, un autor de cărţi printre autori de cărţi
*
Ca autor de cărţi de poezie, Preşedintele Societăţii Scriitorilor Hebrei din Ierusalim şi vicepreşedintele Societăţii Scriitorilor Hebrei din lume, admirabilul Menachem Falek a citit două poeme din cartea sa, prezentând şi un volum, cu un poem de-al său, tradus şi publicat în… 50 de limbi! Iar Tiberiu Cosovan iar s-a năpustit cu aparatul foto asupra lui, eu luându-i în vizor pe amândoi, pentru că, la mine, povestea cu vânătorul care aleargă după doi iepuri nu ţine, şi iată şi dovada:
*
Doi oameni care îţi pot vindeca sufletul: Tiberiu Cosovan şi Menachem Falek
*
Gelos, totuşi, pe talentul lui de jurnalist de cultură, l-am îmbrâncit pe Cosovan la vorbă, cerându-i să prezinte cartea “Galeria Personalităţilor Bucovinene”, un “dicţionar” de portrete, realizate de Radu Bercea, dar “contabilizate” de mine.
*
Tiberiu Cosovan, prezentând, lângă Radu Bercea, “Galeria Personalităţilor Bucovinene”
*
În final, Radu Bercea nu a avut de ales: a fost nevoit să vorbească minunatului public din urbea sa. Îmi era teamă că, în baza obiceiului său de a vorbi concis, nu o să am vreme să-l fotografiez, dar Radu şi-a despletit sufletul recunoscător în faţa prietenilor din Gura Humorului, din Fălticeni şi din Rădăuţi (se putea să lipsească Saşa Bodnar!), învăluind întreg universul în lumină.
*
Radu Bercea
*
Înainte de a insera, fără explicaţii, şi alte instantanee de la eveniment, trebuie să mărturisesc, fără ipocrizie, că, dacă mergi la Gura Humorului şi nu intri în “La Bomba” lui Sorin Poclitaru, degeaba ai fost la Humor. Vărul Sorin a ţinut să ne “omenească”, iar motive necaraghioase să-l refuzăm nu se puteau găsi, mai ales că eu, ca artist pozar în devenire, puteam să-mi conturez şi mai ghinişor personalitatea pozaristică.
*
Sorin Poclitaru: Dracul m-a pus să îi invit! Ăştia mă falimentează…
*
Menachem Falek, spre Sorin Poclitaru: Noi, poeţii, când nu ni se aduce destulă pizza, nu reclamăm; ne mulţumim să-l mâncăm pe patron...
*
PIM: Drăguşanul e şi mai rău, mănâncă clientele… din ochi…
*
Roman Istrati: Horbovene, cum tu nu eşti poet, profită de pizza!
*
Humorenii şi rădăuţenii
*
Roman al lui Istrati şi zâmbetul per / vers al lui Poclitaru
*
O strângere de mână, ca între humoreni
*
Iar în final, aşa cum am promis, alte instantanee, dar, de data asta, fără de comentarii. Pentru că e mult prea târziu, iar peste câteva ceasuri ne aşteaptă cel mai primitor loc din lume, Corlata Violetei Ţăran. Violeta este primar, dar, fiind şi femeie, nu face alergie la cărţi, precum masculii cu tricolor pe chept. Ei îi plac şi cărţile, şi oaspeţii.
*
*
*
*
*
*
*
*
*
*
*
*
*
*
*
*
*
*
*
*
*
*
*
*
