Emil Ursu mi-a arătat Muzeul. Vi-l arăt şi eu

Constantin-Emil Ursu, managerul Muzeului Bucovinei

Pentru că a trecut mult amar de când nu ne-am văzut, astăzi am dat buzna peste Emil Ursu. După convalescenţa nu prea respectată (întâi Patria Consiliului Judeţean Suceava, şi-abia după aceea, sănătatea şi “pe drumul de costişă… târând al lui picior”), pare mai curând un prinţ persan, decât un daco-roman ideologic, dar îi stă bine – ptiu, să nu-i fie de deochi! Iar Emil, pentru că a băgat de seamă că şi eu am mai dat jos din tonaj, mă invită să văd muzeul. Noul muzeu. Cum nou, ce, e, deja, gata? Bineînţeles, până în sărbători, va fi predat, la cheie, Consiliului Judeţean, iar din ianuarie, dau buzna muzeografii, să ocupe ceea ce le aparţine.

Are Emil norocul de a fi restaurat şi Cetatea, şi Muzeul – fosta Căpitănie a Sucevei. De aici, vin şi necazurile, pentru că nişte netoţi patrioţi iute l-au reclamat că a pus emblema originală a clădirii, pe frontispiciu, după ce zăcuse ascunsă, vreo şaptezeci de ani, prin podul clădirii. Păi, ce doreaţi, nineacilor: să pună emblema PSD, ca s-o dea jos emblema PNL? Să laşi fosta Căpitănie a Sucevei fără emblema ei este ca şi cum ai ambala ul litru de cognac Napoleon veritabil într-un şip de samahoncă de la Siminicea (doar siminicenii se pricep să o facă!).

Emblema Căpităniei Sucevei

Intrăm în incinta muzeului şi Emil mă pune să cobor, ca să văd sălile în care vor fi expuse obiectele de tezaur şi, dintr-odată, am şi admiraţia concepţiei arhitectonice (extraordinarul vizionar Constantin Gorcea), şi pe cea a lucrului bine făcut, cu un anume patriotism local, pe care eu l-aş numi spirit comunitar, pe care l-am regăsit la fiecare lucrător din incintă, care ţine de General Construct, Restaco şi Loial. Oamenii şi firmele şi-au pus pecetea profesionismului, s-au înnobilat prin “blazonul” minunatei restaurări.

Cu Emil Ursu, prin sălile tezaurului

Holul cu tavan conservat

Tavanul originar

Apoi urcăm pe scări, dinspre medieval, spre un spaţiu expoziţional clasic, dedicat în întregime acestor locuri.

Scările monumentale ale noii concepţii arhitecturale

Expoziţia permanentă

La mansardă, adică în fostul pod, în care ploua, al Căpităniei devenită muzeu, fantezia creatoare a arhitectului Constantin Gorcea îţi taie respiraţia, prin armonioasa îmbinare de modern şi de tradiţional, de elemente conservate şi de dezvoltări în sticlă şi oţel, ele însele nişte opere de artă. O sală noncormistă de expoziţii, în care toată structura de lemn a acoperişului a fost păstrată, beneficiază de un superb luminator modern, în piramidă:

Sala de expoziţii cu elemente conservate

Luminatorul

Celălalt capăt al sălii de expoziţii

Luminatorul

Cosurile de fum

Terasa de pe acoperiş

Fereastră la mansardă

Birourile de la mansardă

Pasaj de trecere în clădirea nouă, din curtea interioară

Peisaj, prin fereastra de la mansardă

În capătul de sus al scărilor

Muzeul Bucovinei, pe care instituţia muzeală îl va recupera în ianuarie, va deveni funcţional din martie. Muzeografii vor avea două luni grele, când vor mobila generoasele spaţii ale vechii-noii clădiri. Dar au ce mobila şi sunt convins să o vor face cu mare drag. Suceava are, în sfârşit, şi un spaţiu cultural gândit ca atare şi derulat ingenios într-o construcţie plănuită ca administrativă – Căpitănia, adică Prefectura Sucevei. Una dintre puţinele construcţii vechi care, prin restaurare, s-a înnobilat arhitectonic. Bun, au merite şi Gheorghe Flutur, şi Cătălin-Ioan Nechifor că au sprijinit demersurile lui Constantin-Emil Ursu. Dar au merite deosebite Constantin-Emil Ursu, arhitectul Constantin Gorcea şi firmele General Construct, Restaco şi Loial. Noul muzeu este şi o emblemă a generaţiilor de astăzi, deşi generaţiile… Pe afară, muncitorii strâng utilajele, uneltele, rămăşiţele de materiale de construcţii. Clădirea Muzeului Bucovinei, ancorată, egal, în timpul ei şi în viitorime, îţi bucură sufletul. După Anul Nou, ne va aparţine. Cultura va avea, în sfârşit, o casă a ei, personalizată ca atare.

Jurnalism No Comments Dec 14

Refuzaţi de Bucovina: străbunii lui Enescu

Mormântul bunicilor paterni, de la Zvoriştea

Nu doar proiectul cuplului ideologic Lungu-Steiciuc, destinat dobândirii statutului de capitală inculturală pentru Suceava, ignoră rădăcinile bucovinene ale lui George Enescu, deşi geniul muzicii româneşti se revendica “pe trei sferturi bucovinean”, două dinspre bunicii materni, şi una dinspre bunica paternă, Elena, soţia preotului Gheorghe Enescu din Zvoriştea.

Un străbun al lui Enescu

Genealogia lui George Enescu n-a prea interesat pe nimeni, în vreme ce descendenţa altui geniu românesc, Mihai Eminescu, încă mai prăjeşte creiere. Conform muzicologilor, străbunul lui Enescu ar fi fost un oarecare Enea Galin (a fost, dar pe linie maternă), care şi-ar fi schimbat numele (chestie interzisă de legile lui Mavrocordat, în acele vremuri). Un străbun real al lui Enescu a fost înregistrat, în 1772, ca locuind în satul Puţinteii, din ocolul Orhei-Lăpuşna, şi anume Simion Inescu (poziţia 21 din recensământul lui Rumeanţev, pentru acest sat al mazilului Constantin Ciorbă, cu doar 31 de case).

Pornind, în ambele sensuri, de la acest Simion Inescu, se poate întocmi destul de uşor genealogia lui George Enescu, deşi nu ar prea fi de folos. Ce-i trebuie bucovineanului cu bundiţă de dihor şi cu pensiune de astăzi să ştie că Enescu are legături trainice cu Bucovina, când lui, puiului de dihor cu sau fără pensiune, dar fălos cu găluştele şi cu afinata lui, nici că-i pasă de obligaţiile faţă de memorie, pe care le are, dacă şi există ca om, ca făptură dotată cu creier şi cu inimă. Celebrii Liveni “ai lui Enescu”, unde George Enescu s-a născut, dar, la împlinirea vârstei de trei anişori, s-a mutat la moşia alăturată, Cracalia, nici nu mai existau în memoria lui Enescu, în 19 mai 1923, când vizita, pentru prima dată, Suceava şi, mai ales, în 29 aprilie 1929, când George Enescu, cinstindu-şi public rădăcinile bucovinene, cânta pentru “o foarte singură dată”, cum ar fi zis Nichita Stănescu, la Suceava.

Probabil că, în afară de morminte, cu sfinţenie pururi ignorată, încă mai există mărturii ale legăturilor temeinice ale lui George Enescu cu Bucovina. Până îmi voi face timp să le caut, dacă îmi este mie ursit să le caut, am să mă mulţumesc cu reproducerea de mărturii despre omul planetar George Enescu, atât de planetar, încât capitala inculturală europeană a lui Ion Lungu şi Carmen Veronica Steiciuc l-a ignorat cu desăvârşire.

Mormântul bunicilor materni ai lui Enescu, în ţara eroului necunoscut

„Rapsodia Română” a lui G. Enescu în Londra

Londra, 26 August 1912.

Am pomenit, în scrisoarea trecută, despre concertele simfonice de la Queen’s Hall. Alaltăieri, joi, s-a cântat, la aceste concerte şi pentru prima oară în Anglia, „Rapsodia Română Nr. 2, în D”, a lui G. Enescu. Despre lucrarea însăşi n-am să vorbesc, nici despre izbânda ei: asta se va vedea din aprecierile oamenilor competenţi, corespondenţii speciali ai feluritelor gazete londoneze – aprecieri pe care le dau mai jos, în traducere. Trebuie să adaug, însă, că s-a executat foarte bine, conducătorul orhestrei, dl Henry Wood, punându-şi toată grija de a scoate la iveală deosebitele nuanţe, trecerile de la o idee la alta, care sunt aşa de caracteristice într-o bucată ca aceasta. Şi când s-a isprăvit, după aplauzele prelungite şi repetate ale publicului, artiştii toţi din orhestră s-au sculat în picioare să mulţămească.

Pe lângă câteva rânduri explicative şi câteva rânduri biografice asupra lui Enescu, programul concertului însoţeşte rapsodia şi de o notiţă, care e scurtă şi limpede, cum este se cunoaşte numaidecât că-i scrisă de un om priceput, şi de aceea o reproduc aci cu plăcere:

„Muzica populară românească n-a fost explorată de compozitori, în aceiaşi măsură ca aceea a slavilor de răsărit şi apus. România, care cuprinde Moldavia şi Valahia, e locuită de o rasă latină: de aceea, în chip fundamental, ne-am aştepta să găsim o muzică ce s-ar asemăna mai mult cu frantuzeştile pastourelles şi complaintes sau cu italieneştile canti poporali, decât cu cântecele populare ale ţărilor slave învecinate. Dar apropierea slavilor, cu ariile lor populare foarte colorate, deosebit de ritmice, n-a fost niciodată fără o puternică înrâurire asupra melodiei raselor vecine, după cum observatorul lipsit de prejudecată e silit să recunoască, atunci când studiază istoria muzicii în Austria şi Germania de est; şi o găsim de ajuns de clar în ariile populare româneşti, modificată într-o mare măsură de elementul ţigan, care joacă aproape un rol tot aşa de mare, în viaţa naţională românească, ca şi în cea ungară.

Lăutarii ţigani sunt indispensabili la nunţile ţărăneşti, la botezuri şi înmormântări; căci românii, în deosebire de ruşi, nu-s mari cântăreţi ei înşişi, mulţumind-se a-şi procura muzica de la aceşti rătăcitori lăutari. La 1865, profesorul Wachmann a făcut o colecţie de arii populare româneşti, şi pilda lui a fost urmată, apoi, de Miculi, Văcărescu, Chiriac şi alţii. Sunt conservatoare la Bucureşti şi Iaşi, dar lungă vreme compozitorii români au produs o muzică ce era mai mult convenţional italienească, decât naţională, în felul ei. Generaţia din urmă, din care G. Enescu e un exemplu înălţător, s-a arătat însă deplin de simţitoare la frumuseţile melodiilor locale. Aceste „doine”, cu cele două populare forme de dans, ,,hora” şi „sârba”, au mare farmec caracteristic. Doinele sunt, de obicei, în cheia minoră, melodia fiind împodobită cu întorsături şi triluri”.

Iată, acum, şi aprecierile presei engleze, asupra „Rapsodiei Române” – bineînţeles, citez numai din cele mai însemnate gazete din Londra:

Times: „A avut într-însa mai mult gust muzical decât aceea a lui Sinigalia, de două nopţi înainte. Îndeosebi, ar fi fost interesant să fi avut mai multe arii populare, în originalele moduri şi ritmuri”.

Morning Post: ,.E o încântătoare operă, plină de delicateţă şi culoare”.

Daily Telegraph: „Clar, acest tânăr compozitor român e o personalitate de luat în seamă azi. În compoziţia lui, plină cum e de spiritul naţional, sunt multe trăsături de adevărată măiestrie”.

Wesminster Gazette: „Lucrarea e comparativ scurtă, totuşi, pentru asta, nu mai puţin binevenită. Doinele româneşti şi ariile de joc, pe cari le înfăţişează cu dibăcia unui distins pictor de tonuri, au un farmec melodic şi respiră o pasiune a lor proprie, care are ceva din vioiciunea ţiganilor şi din visarea Orientului. „Rapsodia” se poate asemăna cu descrierea pitorească a unei balade ori a unei legende, în care tristeţea şi nădejdea, şi simplele bucurii, îşi au fiecare partea. Are trăsături alese şi unele momente de frumseţe şi putere originală”.

Pall Mall Gazette: „Tânărul compozitor dintr-un orăşel românesc e, neîndoios, unul din cei care promit mai mult între muzicanţii de astăzi… În întregime, o atrăgătoare şi interesantă compoziţie”.

The Globe: „D. Enescu nu se preocupă de efecte, în chip obositor calculate. El scrie cum simte, şi muzica lui impresionează puternic, fiindcă este, în acelaşi timp, naţională şi firească”. / D. Larungu (Românul, Anul II, nr. 180, 17/30 august 1912, p. 5).

Un loc sfânt al spiritualităţii româneşti din judeţul Suceava, total necunoscut

DUPĂ BIRUINŢA LUI OEDIP

*

GEORGE ENESCU

În 14 februarie 1894, un ziar din capitală trimitea cititorilor săi şi următoarea veste senzaţională: „Gazetele vieneze povestesc minuni despre un talent muzical extraordinar, descoperit şi cultivat de celebrul profesor Hellmesberger, de la Conservatorul din Viena. E vorba despre un tânăr, George Enescu, născut în judeţul Dorohoi.

Enescu nu e decât de 12 ani şi vioara nu mai are nici un secret pentru dânsul. E un talent tehnic enorm – spun ziarele vieneze; în privinţa tehnicii, el se poate măsura, de pe acum, cu cei mai celebri virtuoşi ai vioarei; şi dacă se va dezvolta tot aşa şi din punctul de vedere al facultăţilor sale intelectuale, în curând numele lui Enescu va străluci în primul rând al artiştilor celebri, ce au existat vreodată”.

Ziarele vieneze au avut dreptate: copilul minune, care-şi uimise profesorii cu arcuşul său, a devenit o celebritate: nu numai naţională, căci numele lui G. Enescu a trecut de mult graniţele României, ci una mondială, de cea mai pură esenţă.

Înclinările sale muzicale şi le-a vădit încă din cea mai fragedă copilărie. Înţeleptul său părinte i le-a observat şi într-o bună zi, a plecat cu fiul său, din Liveni, la Iaşi, la profesorul Caudella. Acesta l-a îndemnat să înveţe note, lucru la care copilul de cinci ani cu greu s-a învoit. După părerea lui, cântecul trebuia să izvorască din inimă, netrecut prin nici un fel de sită. În orice caz, măruntele semne ale portativului îi păreau un mijloc meschin pentru sublima manifestare a sufletului, care este muzica.

Le-a învăţat, totuşi, de la un inginer din Dorohoi, violonist amator, şi el.

La vârsta de 7 ani, maestrul Caudella îl sfătuieşte să meargă la Viena. Cursul preparator de trei ani, Enescu îl face în doi, intrând în clasa superioară a celebrului profesor Hellmesberger. Simultan, urmează şi celelalte cursuri auxiliare. La 11 ani obţine cea mai înaltă distincţie: Gesellschaftsmedaílle. Nemaiavând ce învăţa la Viena, se întoarce acasă.

Regina poetă Carmen Sylva îl ia sub înalta ei ocrotire. Îl trimite, la vârsta de 13 ani, la Paris, aici urmând cursul de compoziţie al celebrului Massenet. În 1889, deci la 18 ani, Enescu obţine premiul I la vioară. O asemenea ascensiune către glorie nu cred că mai cunoaşte istoria muzicii.

Astăzi, numele lui Enescu este pe buzele tuturora. El este cunoscut şi admirat mai ales ca maestrul neîntrecut al vioarei. La Bucureşti, la Budapesta, la Viena, la Berlin, la Paris, la New-York, pretutindeni e considerat ca un mag al arcuşului. America îl idolatrizează, de-a dreptul. De aceea lumea muzicală a noului continent îi aşteaptă turneul anual cu setea şi regularitatea cu care aşteptăm noi primăvara. Fie că interpretează pe Bach, ori cântă din Wieniawski, Mozart, Beethoven, Haendel sau Saent-Saens, Enescu îşi robeşte auditorul cu aceeaşi inefabilă putere magică.

Simpla lui apariţie la lumina scenei este ea însăşi impresionantă. Câteva tonuri discrete de pian – şi maestrul atacă coarda vioarei, al cărei ton, de o sonoritate şi puritate incomparabilă, cutremură sufletele, polarizându-le, îndreptându-le spre tărâmurile celei mai curate visări artistice.

„Arcuşul lunecă cu o graţie perfectă, şi totuşi, simţi că, în curând, va trezi, în inima viorii, revolte de furtună, explozii de sunete, înfrânări de plâns, sau fluieratul mătăsos al flageoletelor… deodată scena pare că se întunecă, pe nesimţite, capul maestrului plecat pe vioară, ochii aproape închişi şi legănările braţului îşi pierd contururile precise pentru ochii tăi, care renunţă în favoarea auzului” (R. Ch. Brasey).

În asemenea clipe, lumea din sală îţi pare o colectivitate hipnotizată. O tăcere sfântă îşi întinde regalitatea peste marea de capete. Nici un muşchi nu se mişcă pe sutele de feţe, nici un ochi nu clipeşte, nici o răsuflare nu tulbură liniştea solemnă a acestei atmosfere cu desăvârşire spiritualizată. Impresia aceasta stăruie în sufletul meu, de la primul concert al maestrului Enescu, ascultat la Chişinău, în 1918. De atunci, mi se pare că dacă Enescu ar concerta, într-o duioasă zi de toamnă, în mijlocul dumbrăvii – impresionat de cântecul magului, vântul şi-ar opri orice adiere şi frunzele s-ar sfii să cadă, pentru a nu tulbura sărbătoreasca pace.

Incontestabil că George Enescu este un virtuoz, dar ceea ce e mai de admirat la acest mare suflet de artist este că virtuozitatea pentru Enescu nu este un scop, ci un mijloc pentru a exprima nesfârşita scară a sentimentelor cu putinţă de a fi împărtăşite prin graiul muzicii. Nici o poză nu încadrează această virtuozitate, nici un ifos nu te scoate din lumea interioară în care te-a răpit cel dintâi ton al instrumentului fermecat. Totul e natural, discret, interiorizat.

Dirijorul G. Enescu îl egalează pe violonist. În privinţa aceasta, el e ajutat de o vastă cultură muzicală, de o profundă intuiţie armonică şi de o memorie de-a dreptul fenomenală. Un critic muzical a împărţit pe dirijorii de orhestră în două categorii: în cei cari dirijează cu capul în note şi cei cari dirijează cu notele în cap. Enescu face parte din mai restrânsa categorie a celor din urmă. Interpretarea desăvârşită, personală, a marilor piese simfonice i-a sporit gloria, câştigată în lume ca maestru al vioarei. Într-adevăr, Enescu înţelege şi cele mai subtile intenţii ale autorilor, pătrunde în toate sentimentele lor şi le realizează cu o veracitate care întinde o admirabilă punte de legătură şi la inima auditorului. De aceea, concertele dirijate de el sunt la fel de gustate în sala Ateneului din Bucureşti, în sala „Colonne” din Roma sau în sala marilor simfonice de la Philadelphia.

Dar maestrul cu o genialitate vădită atât de timpuriu nu se putea să rămână numai în domeniul interpreţilor celebri. Trebuia să treacă şi pe tărâmul creaţiei propriu-zise. Nu că interpreţii n-ar fi şi ei creatori. Ei sunt, fiindcă ei înşişi, interpretând, creează a doua oară. Şi Enescu a trecut şi în domeniul compoziţiei muzicale, unde a creat opere nemuritoare, care i-au atras admiraţia lumii în măsură egală cu admiraţia pe care această lume recunoscătoare i-o îmbie violonistului şi dirijorului genial.

La vârsta de 5 ani, când alţi copii nu-şi ştiu scrie numele, G. Enescu scria „opere” melodramatice, pentru vioară şi pian – de câte opt tacte – dar foarte caracteristice pentru talentul ce se va desăvârşi mai târziu. Spiritul său de ordine şi neţărmurita dragoste de frumos se vădeau şi în grija cu care îşi aşeza pe hârtie primele sale creaţii muzicale. În această privinţă, e destul să amintesc, că întâmplătoarele pete de cerneală, ce cădeau pe caietele sale de note, le masca prin diferite ornamente şi floricele, în care le încadra.

Făcându-se stăpân pe o incomparabilă cultură muzicală şi însuşindu-şi taina compoziţiei de la profesorii francezi Massenet şi Faure, iar arta contrapunctului de la André Gédalge, G. Enescu ajunge, cu o repeziciune uimitoare, un veritabil compozitor. Era numai de 16 ani, când bătrânul Colonne îi dirijează admirabila „Poemă română”. Peste un an are bucuria şi mândria de a-şi auzi – tot la Paris – „Fantazia Pastorală”.

Salba operelor sale sporeşte, din an, în an, cu mărgăritare muzicale de mare preţ. Enescu are, astăzi, nu mai puţin de 25 de opuri, între care trei simfonii, trei sonate, două rapsodii şi o operă, „Oedip”, care se va reprezenta, anul acesta, la Paris, repurtând un succes extraordinar.

Operele maestrului Enescu au fost primite, în străinătate, cu aceeaşi admiraţie cu care i s-a primit, în general, toată activitatea sa muzicală.

Pe marile afişe, Enescu figurează alături de Beethoven, List, Strawinski şi alţii. Nu lipseşte din nici o antologie muzicală, fiindcă genialitatea sa creatoare l-a impus irezistibil. Numai privită în toate trei ipostazele, de violonist, de dirijor şi de compozitor, personalitatea maestrului Enescu apare în toată strălucirea ei. Această personalitate, prin podoabele sale incomparabile, a cucerit lumea.

Enescu nu mai e numai cetăţeanul ţării sale natale. El e cetăţeanul, cu adevărat de onoare, al lumii întregi.

Dar să nu creadă cineva că taina ascensiunii artistice a lui G. Enescu se descuie numai cu cheia grăuntelui de genialitate, pe care l-a sădit Dumnezeu în sufletul maestrului nostru. Nu. Pentru creşterea şi înrădăcinarea acestui grăunte de genialitate era nevoie şi de efort personal, de muncă ordonată, neobosită, muncă intensă de fiecare zi.

Şi, într-adevăr, G. Enescu este un pasionat al muncii. A spus-o el însuşi, verificându-se în viaţă. N-am arta lui alinătoare de dureri, alături de Regina Maria.

Şi au gustat din această nemăsurată generozitate şi o mulţime de artişti, care, după sfaturile lui sau chiar cu ajutorul material al premiilor „G. Enescu”, şi-au desăvârşit şcoala muzicală, deschizându-şi şi ei drumul spre glorie.

Abia adăogând la însuşirile artistice ale maestrului însuşirile omului, vom putea avea în faţă personalitatea lui G. Enescu, în toată cuceritoarea ei strălucire.

Dar odată cu faima şi gloria personală, pe care şi-o poartă discret prin marile metropole ale lumii, poartă cu demnitate şi faimă şi reputaţia culturală a neamului din care face parte. Într-adevăr, G. Enescu este cel mai autentic şi cel mai strălucit ambasador cultural al ţării româneşti.

O pricină mai mult pentru care întreaga naţie românească l-a sărbătorit, entuziastă şi recunoscătoare, la împlinirea celor 50 de ani de glorioasă viaţă, cum îl sărbătoreşte şi astăzi, după strălucita sa biruinţă artistică de la Paris. / C. NECULCE (Viaţa ilustrată, Anul III, nr. 12, decembrie 1936, pp. 11-13).

Mormântul bunicilor materni şi al mamei lui George Enescu, “luminat” după 70 de ani, înainte de a fi şutit C. V. Steiciuc şi festivalul memoriei, din vară

ARHIVELE BUCOVINENE ALE SUFLETULUI No Comments Dec 13

Banii noştri, live pe apa Sucevei

Prefectul Constantin Harasim, deşi are în subordine şi instituţiile descentralizate ale statului, n-a băgat, nu bagă şi nu va băga de seamă în veci (de unde şi proverbul indecent cu… sula şi prefectura) că Direcţia Silvică Suceava toacă parale grele, de vreo 3-4 ani, pentru un site inexistent, dar care, iată, deja a devenit şi vremelnic ziar. Probabil că banii tocaţi de Direcţia Silvică, lună de lună, sunt cam toţi atâţia câţi toacă guvernul, tot de pomană şi tot lunar, pe leafa de demnitar fercheş şi fudul de dă în gropi a prefectului Harasim. Omul trăieşte un vis ferice şi nu are timp de fleacurile care să-i tulbure măreţia de demnitar. Liberal, dar care a pupat pactul roşu cu mare recunoştinţă.

Preşedintele Ioan Cătălin Nechifor, în falimentarul lui stil de conducere european (sic!), ignoră licitaţia trucată, dar ca să nu toace banii oamenilor de pomană, nu dă nici o publicitate site-ului ziar, închipuindu-şi că a rezolvat problema cu mare diplomaţie (io-te, fleoşc!). Nu a întreprins nici o anchetă pentru a depista funcţionarii responsabili de falsificarea licitaţiei de atribuire de publicitate, dar nici nu onorează contractul. În mod firesc, firmele din comuna Ipoteşti, cu site-ziar finanţat din bani publici, pot da în judecată Consiliul Judeţean Suceava, pentru că nu şi-a onorat constractul de a face publicitate de minimum vreo două miliarde şi vreo trei sute de milioane. Iar instanţa, dacă va fi corectă, le va oferi dreptatea cuvenită, plus despăgubiri. Şi, astfel, un act grav de corupţie se va desăvârşi, beneficiind de dreptatea… legii.

Fără anularea licitaţiei trucate (a mai fost anulată o dată, când dosarele firmelor din Ipoteşti conţineau prea multe declaraţii şi înscrisuri false, de care au luat cunoştinţă, incidental, şi ceilalţi licitatori), Consiliul Judeţean Suceava legitimează o şarlatanie, iar contractul pe nedrept obţinut capătă valoare juridică. Ceea ce probabil că se şi doreşte, în cele din urmă.

Uncategorized No Comments Dec 13

Iisus Hristos, sub munţi de moaşte-idoli

Când eram copil, un preot de ţară m-a învăţat că singurul mijlocitor între noi şi bunul Dumnezeu este Iisus Hristos. Şi am crezut, întreaga viaţă, în mântuirea pe care numai bunul Iisus mi-o poate aduce şi pe care mi-o va aduce – pentru că aşa e Iisus: bun şi frate de lumină cu toţi vieţaşii. Desigur că m-am tot străduit, după puteri, să-i înţeleg şi că-i urmez Calea; când mă poticneam, El mi-o desluşea şi mă îndemna să nu mă dau bătut.

De o vreme, Biserica Ortodoxă Română clădeşte şi tot clădeşte peste Iisus mormane sfinte peste mormane sfinte de moaşte făcătoare de minuni, îndemnându-mă să mă rog moaştelor, dar numai în anumite zile, în aşa fel încât să nu rămână o zi fără moaştele ei. Nici nu se mai văd rănile Mântuitorului de-atâtea moaşte şi nici nu mai răzbate lumina spre noi de-atâta idolatrie.

Când eram copil, un preot de ţară îmi desluşea că numai Iisus Hristos face minuni şi că a crede în minuni săvârşite de muritori înseamnă o blasfemie. Dar între învăţăturile din copilărie şi realitatea de astăzi s-a prăbuşit, pe Cale, un munte de oseminte, toate făcătoare de minuni şi pline de sfinţenie, iar Biserica mă îndeamnă să le cinstesc. Dar cu Iisus, ce facem, preasfinţiţilor?

Jurnalism No Comments Dec 12

Imbecilizarea Sucevei cu lungovină

Suceava, periferia anticulturală a Prelipkăi

Cum era şi firesc, Lungu & Steyciuk & Co nu au avut nici o şansă cu Proiectul “Suceava, capitală culturală europeană”, pentru că porcărioarele propuse nu aveau o logică, nu slujeau o idee, nu însemnau o strategie de punere în valoare a potenţialului artistic şi de memorie existent în Bucovina, ci însemnau mai curând o beţie englezită de cuvinte, care s-o facă pe Carmen Veronica Steiciuc să se creadă şi deşteaptă. Şi, din păcate, nu e.

Din imbecilitatea proiectului vă prezint, în trei părţi, dar fără comentarii (mi-i lehamite!) chestiile neroade, pe care Europa ar fi trebuit să cheltuie masiv, ca să se poată face Suceava lungo-steiciucard de râs:

“1. Demystifying Bucovina – proiect desfăşurat în parteneriat cu La Casa Amarilla din Barcelona. Locul de desfăşurare: Suceava (inclusiv zona metropolitană) şi Bucovina. Proiectul îşi propune să promoveze bogăţia artistică şi culturală a Bucovinei, modul românului de a fi şi de a gândi prin artă. Evenimentele vor consta în variate intervenţii artistice (filme, documentare, pictură, fotografii, 22 texte literare, poezie, dans etc.) pe parcursul anului 2020, iar expoziţia finală, cu conferinţe şi diferite alte acţiuni va avea loc la Suceava în 2021, şi ulterior la Barcelona, punând în lumină relevanţa unei regiuni care are un imens capital uman.

2. Suceava Jazz Festival – proiect desfăşurat în parteneriat cu Fundaţia Sibiu Jazz Festival şi o oportunitate de a realiza o conexiune cu o fostă Capitală Europeană a Culturii. Locul de desfăşurare: Suceava. Festivalul urmareste racordarea spectatorului sucevean la cele mai noi curente ale muzicii de jazz si pozitionarea orasului Suceava ca un punct de reper pe harta festivaliera a Romaniei, avand in vedere ca in prezent nu exista in Moldova un festival de jazz reprezentativ. Suceava Jazz Festival are ca scop facilitarea dialogului intercultural si mentinerea unui mediu artistic multicultural, Festivalul fiind astfel un model contemporan de cultura fara bariere, sunet fara compromis, miscare fara constrangeri, libertate de exprimare, incantare maxima; o expresie veridica a artei fara frontiere. Timp de 4 zile vor avea loc: 12 concerte, 4 concerte jam session, 1 expoziţie fotografica. La Eveniment vor participa aproximativ 60 de artisti din tara si din strainatate. În acest proiect se va acorda şi premiul “Anca Parghel”. Anca Parghel a fost o figură legendară în lumea jazz-ului, cu recunoaştere mondială.

3. Salonul de dezvoltatori independenţi de jocuri pe calcualtor. Acesta este unul dintre evenimentele emblematice care va începe în 2020 cu un concurs stabilit pentru dezvoltatorii de jocuri independente pentru a crea un joc video în baza unor poveşti prezentate de publicul european. În 2021, Suceava va gazdui un târg trei zile dedicate descoperiri, dezvoltării şi recunoaşteri artiştilor şi dezvoltatorilor independenţi din întreaga lume. Misiunea este de a încuraja, promova şi cultiva inovaţia şi arta în media interactivă şi să recunoască aceste eforturi. Evenimentul va include lansări de joc, premii, previzualizări de jocuri, demonstraţii de tehnologie şi jocuri, concursuri, sesiuni de joc contra cronometru şi multe altele. Va fi apogeul în recunoaşterea artei digitale din România. Locaţie: sala Polivalentă Suceava.

4. Pelerinaje religioase la mănăstirile şi monumentele istorice din Bucovina, special imaginate pentru 2021, cu vizitarea muzeelor şi expoziţiillor religioase. Perioada de desfăşurare: tot anul 2021. Parteneri: Arhiepiscopia Sucevei şi Rădăuţilor.

5. Înfiinţarea în Bucovina a unei reţele de Rezidenţe pentru artişti din Europa, pe toate disciplinele, a căror obiecte de artă create în timpul acestor rezidenţe să rămână în patrimoniul Bucovinei. Creaţiile acestor artişti rezidenţi vor fi inspirate din viziunea programului cultural propus pentru 2021. Parteneri: Uniunea Scriitorilor din România, Uniunea Artiştilor Plastici din România,La Casa Amarilla – Barcelona. Vor fi contactate uniuni ale scriitorilor din ţările europene, organizaţii profesioniste ale artiştilor din Europa.

6. Festivalul FUSION de Muzică Stradală este un eveniment internaţional care se desfăşoară pe străzile Sucevei, în locuri neaşteptate. În programul festivalului se regăsesc genuri muzicale precum Jazz, Blues, Reggae, Pop, Rock, Folk, Swing, Flamenco, Salsa, Hip-Hop şi multe altele. De asemenea, festivalul are o bogată ofertă de evenimente înainte şi după manifestarea în sine. Este un eveniment intercultural. Muzica este un limbaj universal, nu doar artistic şi de cultură tradiţională la nivel mondial, dar care fortifică de asemenea valorile etice precum respectul, socializarea şi participarea cetăţenilor. Festivalul se adresează tuturor categoriilor de public, fără deosebire de orice fel. Partenerii sunt: La Casa Amarilla din Barcelona.

7. Săptămâna Relaxării – Relaxarea reprezintă cea mai eficientă metodă prin care individul se detaşează de stresul întâlnit în viaţa cotidiană. Oamenii văd relaxarea sub diferite clişee : muzică, plimbări în aer liber, întâlniri cu prietenii etc. Pentru a întruni toate aceste metode de relaxare, vom organiza o săptămână a relaxării în care se vor amenaja spaţii publice pentru open party. Acest eveniment se va derula pe parcurs de o săptămână, în care de luni până vineri, în fiecare după amiază, se va amenaja un spaţiu special, în aer liber, unde timp de 3 ore vor fi create momente de relaxare, cu muzică ambientală difuzată de dj renumiţi pe următoarele stiluri de muzică: , Bossa nova, Reggae, Uptempo Smooth Jazz, Soft rock, Downtempo Lounge, New age jazz, Ambient, Balearic Chillout, Liquid Drum and base, Future Garage, Deep chillhouse si altele. Sfârşitul de 23 săptămână va culmina cu un week-end ”chill out party”, unde vor fi invitaţi artişti de talie internaţională. Evenimentul se va difuza în direct şi la radiourile locale sau online pentru cei are nu pot ajunge în locurile special amenajate. Acest tip de eveniment vizează atât persoanele care au nevoie de un moment de relaxare după terminarea programului zilnic cât şi tinerilor după terminarea studiilor. Este un voiaj muzical de descoperire şi o oportunitate de a fuziona alte domenii precum moda, arta degustării vinului sau design interior. Parteneri: Posturile de radio naţionale şi online.

8. Sărbătoarea Dragonului – Dragonul are diferite semnificaţii în mitologiile lumii. Pe continentul asiatic, în China, Japonia sau India, acesta este văzut ca un simbol al puterii, îndeplineşte dorinţe, trăieşte în ape sau pe sub pământ, sau este un stăpân al vremii şi al apei. În Europa, dragonii sunt asociaţi cu personajele negative, sunt plini de venin sau lasă dâre de foc în urmă când zboară. Dragonii româneşti au primit două denumiri, zmeu şi balaur. Zmeii sunt reprezentaţi de dragonii care zboară şi au respiraţia de foc, în timp ce balaurii sunt creaturi maritime având înotătoare de peşti şi multe capete. În mitologia americană, dragonii prezintă înfăţişarea unui şarpe cu pene, fiind simbolul morţii şi învierii, iar în cea africană, dragonul apare cu două capete, unul în faţă şi celalt la sfârşitul cozii, astfel formând un cerc, ceea ce îi dă avantajul să se rostogolească. Datorită puterii şi răspândirii acestui simbol, acest eveniment este gândit sp fie un spectacol care aduce la cunoştiinţa publicului şi semnificaţia dragonului. În cadrul acestui eveniment de două zile vor fi prezenţi reprezentanţi ai ambasadei chineze cu care se va lua legatura pentru organizarea amănunţită a programului. Festivalul va cuprinde seminarii de educaţie culturală chineză desfăşurate cu ajutorul cabinetului de studii asiatice din cadrul universităţii. În plus se vor organiza înălţări de zmei, dragoni aerieni, lampioane, spectacole de magie şi iluzionism, expoziţii de origami, jocuri de artificii, scene teatrale care surprind basmul românesc în care dragonul (balaurul/zmeul) va fi învins de forţele binelui, târguri culinare. Parteneri: Ambasada Chinei în România.

9. Curs itinerant de cultură generală muzicală, în tot judeţul Suceava, organizat de Societatea muzicală, un curs consistent, de nivel academic, care se desfăşoară pe durata unui an, cu suport multimedia: proiecţii video, audio, pian (portabil, electric, în sălile care nu au un pian mecanic). Parteneri: Societatea Muzicală, Universitatea Naţională de Muzică Bucureşti.

10. Excelenţa în Artă – proiecte iniţiate şi derulate în parteneriat cu Cluburile Rotary Suceava Bucovina, Rotaract, Lions, Clubul Leo Bucovina. Menţionăm doar două evenimente de amploare naţională: Simfonii de Toamnă – concerte extraordinare, simfonice şi de operă, cu participarea unor renumite filarmonici şi artişti din Europa, precum şi Zilele ”Matei Vişniec” – festival internaţional de teatru cu participarea companiilor teatrale din toată lumea, ambele evenimente desfăşurându-se în aer liber, pe esplanada Casei de Cultură a Sindicatelor Suceava, în faţa Consiliului Judeţean Suceava, în Cetatea de Scaun a Sucevei, în parcuri şi alte spaţii neconvenţionale.

11. Centre de Reflecţie în Bucovina pentru filosofi, nu doar din spaţiul european, ci din toată lumea, ar oferi condiţiile optime pentru filozofi de pretutindeni care caută spaţii pline de tăcere, să intre în dialog cu universul sau cu eul lor superior, în munţii plini de frumuseţe ai Bucovinei. Parteneri: Uniunea Scriitorilor din România, Societatea Scriitorilor Bucovineni, Universitatea ”Ștefan cel Mare” din Suceava.

Ion Lungu: În Suceava culturală, aromele produselor bucovinene li se oferă gratuit turiştilor.

12. Dialog ştiinţific şi cultural european – proiecte ştiinţifice şi culturale organizate de Universitatea ”Ștefan cel Mare” din Suceava în colaborare cu universităţi din foste capitale culturale europene. Limbile în care se desfăşoară: română, engleză, italiană, franceză,germană, rusă. Desfăşurare: martie, mai, iunie, septembrie şi noiembrie 2021. Colocviul Internaţional ”Omul şi Mitul”, Conferinţa internaţională pe Știinţele Educaţiei, Zilele Francofoniei, Conferinţa Internaţională MILET – ”De ce este bună Arta? Rolul Literaturii şi Artelor în Societatea Contemporană”, Conferinţa Internaţională ”Discurs Critic şi variaţie lingvistică”, Expoziţia ”Inventica” – Echipamente în Ingineria Electrică, Biotehnologii. Prezent şi Perspective, 24 Simpozionul Internaţional Artă şi Civilizaţie Medievală, Simpozion Internaţional ”Bucovina, file de istorie”, Sărbătoarea muzicii.

13. Evenimente desfăşurate în parteneriat cu Regiunea Cernăuţi, pe cultură tradiţională, spectacole, târguri de meşteri populari, festivaluri stradale, campionat european şi mondial de motocross, turism pe evenimente, festival internaţional de folclor, de poezie, de umor. Desfăşurare: pe tot parcursul anului 2021. Parteneri: Primăria Cernăuţi şi Regiunea Cernăuţi.

14. Festivalul Tehnicilor Creative în Arta Olăritului – un proiect prin care sunt invitaţi la Marginea, în Bucovina, ceramişti din foste sau viitoare capitale europene a culturii, dar şi artişti din arta olăritului de pe alte continente, care, printr-un dialog intercultural să creeze, în ateliere de lucru ”live”, lucrări inedite, în concordanţă cu viziunea artistică a programului propus pentru 2021. Parteneri: Centrul Cultural Bucovina, Centrul Naţional pentru Conservarea şi Promovarea Culturii Tradiţionale, Centrul Bucovinean de Artă pentru Conservarea şi Promovarea Culturii Tradiţionale Româneşti la Cernăuţi.

15. Teatrul în comunitate. – proiect desfăşurat în parteneriat cu Teatrul municipal ”Matei Vişniec” de la Suceava şi oferă tuturor persoanelor din zonele rurale din Bucovine şansa să vadă spectacole de teatru, performance, teatru dance, teatru-forum, realizate cât mai aproape de sufletul comunităţii bucovinene. (spaţii neconvenţionale, spaţii industriale, zona rurală, Bucovina etc.) Spectacolele se vor plia pe viziunea anului cultural 2021.

16. Caravana filmului European. Zona de desfăşurare: Bucovina. Perioada: iunie-august 2021. Parteneri: Uniunea Cineaştilor din Romania, Centrul Naţional al Cinematografiei, MDV Studio. Vor fi contactate şi uniunile cineaştilor din ţările europene.

17. Festivalul de muzică de cameră de la Gura Humorului (recitaluri camerale (unul în fiecare zi) ai căror protagonişti vor fi personalităţi ale vieţii muzicale, interpreţi ai căror valoare este unanim recunoscută pe plan naţional şi internaţional. Organizarea de concerte în spaţii neconvenţionale în zona Gura Humorului, de exemplu în salina din comuna Cacica, precum şi preconcerte în aer liber (locate în faţa sălilor de concert). Parteneri: Asociaţia Culturală „Lira de Aur” Suceava, Primăria oraşului Gura Humorului, reprezentată prin dl. primar Marius Ursaciuc; Centru Cultural local prin dl. Director Mihai Mardare; Hotel Best Western, reprezentat prin Sales Manager Doina Prosciuc.

18. Festivalul Internaţional de Muzică “Blues Con-Fusion” – este un festival dedicat în special blues-ului, dar şi genurilor derivate ale acestuia, pornind ca un festival in-memoriam dedicat personalităţii unuia dintre cei mai cunoscuţi muzicieni de blues din România (Fani Adumitroaie – m. 2001). Concertele, începând cu 2015 se susţin în aer liber, iar fenomenul se estimează să crească an de an. Artiştii invitaţi sunt în marea lor majoritate din străinătate. Printre cele mai bune ori cunoscute trupe ale momentului susţin atât recitaluri la scena mare, cât şi în spaţii non-formale (parcuri, terase) pentru a promova muzica în rândul tuturor categoriilor de ascultători. Publicul este din ce în ce mai divers, din toate colţurile ţării dar şi de peste hotare, şi acoperă toate categoriile de vârstă. Pentru 2021 ne propunem să aducem, în cadrul festivalului, şi finala “European Blues Challenge” – un concurs de mare renume în răndul muzicienilor şi publicului european (participanţi din 20 de ţări, inclusiv România, care a şi obţinut un premiu 2 în anul 2013).

19. Castelul de smarald – Lumea copiilor –proiectul, dedicat copiilor cu grupele de vârstă 4-7 ani, respectiv 7-12 ani, dar şi adulţilor, îşi propune, prin jocuri adecvate vârstei, să dezvolte capacităţile şi abilităţile copiilor de a se descoperi pe sine, pentru a experimenta şi explora diferite lumi şi ramuri ale ştiinţelor. Legătura dintre trecut şi viitor, prin tehnologiile moderne pe care copiii le vor întâlni în Castelul de smarald, îi va ajuta mai uşor să privească spre viitor. Desfăşurare: tot timpul anului 2021. Parteneri: Ordinul Arhitecţilor din România, Ministerul Educaţiei şi Culturii din România, Uniunea Artiştilor Plastici Profesionişti din România, Direcţia Generală pentru Protecţia Copilului şi Asistenţă Socială.

20. Caravana dansului contemporan. Zona de desfaşurare: Bucovina. Parteneri: Youth Can Do It. Perioada: mai-octombrie 2021. 25

21. 520 de ani de la Recunoaşterea Mitropoliei Moldovei de către Patriarhia Ecumenică: simpozion internaţional la care vor participa teologi, istorici, diplomaţi,etc. Data: 26 Iulie, anul 2021. Locul evenimentului: Suceava. Parteneri: Asociaţia Culturală ”Sfântul Mitropolit Dosoftei”, Arhiepiscopia Sucevei şi Rădăuţilor.

22. Întâlniri ale publicului cu laureatul Premiului Nobel pentru literatură din 2014, Patrick Modiano, lansari de carte, conferinţe, stagii de documentare. Parteneri: Institutul Cultural Român, Uniunea Scriitorilor din România, Societatea Scriitorilor Bucovineni. -family:”Times New Roman”; mso-ansi-language:RO;mso-fareast-language:RO;mso-bidi-language:AR-SA’>Ștefan cel Mare” din Suceava.

Ion Lungu: Încă un mandat, ca probă că v-am imbecilizat!

23. Spectacole de tip Son et Lumiere (sunet şi lumină) – Mapping, în oraşele din judeţul Suceava şi concurs în Suceava. Parteneri: ON Media Group, Go 2 productions.

24. Personalităţi bucovinene – trasee prin care publicul să descopere personalităţile din judeţul Suceava (case memoriale, muzee, monumente): Fălticeni (Ion Irimescu, Lovinescu etc.), Mălini (Nicolae Labiş), Udeşti (Haralambie Mihăescu, Eusebiu Camilar, Magda Isanos etc.), Stupca (Ciprian Porumbescu), Putna (Mihai Eminescu, Zoe Dumitrescu Buşulenga), Vatra Dornei (Lucian Blaga, Ion Luca etc.), Rădăuţi (Matei Vişniec), Gura Humorului (Olga Kobileanska), Cernăuţi (Paul Celan etc.), fiind doar câteva din localităţile care vor fi cuprinse în aceste tresee. Elaborarea unor audio-guide-uri cu obiectivele întâlnite pe trasee în mai multe limbi. Toate aceste locuri vor fi adaptate viziunii artistice din proiect. Parteneri: Uniunea Scriitorilor din România, Societatea Scriitorilor Bucovineni.

25. Evenimente specifice etniilor din Bucovina, precum şi evenimente comune. Desfăşurare: pe tot parcursul anului 2021, în judeţul Suceava şi în regiunea Cernăuţi. Parteneri: Primăriile din judeţul Suceava, Primăria Cernăuţi şi Regiunea Cernăuţi.

26. La Galeria de Artă Contemporană din Suceava (care va fi construită până în 2020): Competiţii de artă plastică pentru artiştii suceveni şi studenţii de arte plecaţi din Suceava. Bienală naţională de artă plastică. “Academia de vară” – tabără de creaţie anuală deopotrivă cu artişti plastici consacraţi, amatori şi elevi meritorii. Fiecare ediţie să aibă o tematică iar în deschidere să prezinte tema un invitat (profesor, filosof) al ediţiei. Spectacole de teatru experimental. Cursuri de istoria artei prin metode alternative (workshop, proiecţii) cu invitaţi profesori universitari din ţară. Workshopuri de pictură şi grafică cu artişti din ţară sau din străinătate. Cursuri de artă permanente. Serate culturale: literatură, film, arte plastice. Editarea unei reviste exclusiv pe arte (arte vizuale, literatură, dansuri) şi evenimente artistice (premii obţinute, evenimente majore din ţară şi locale). Street workout.

27. Centru de informare pentru tineri/centru de tineret: Cladire destinată tineretului (nou construită sau renovată) – cu spaţiu verde disponibil, unde să se întreprinda activităţi culturalartistice/educative şi cursuri pentru dezvoltarea culturală a tineretului. Activităţile vor fi în principal din domeniul dansului. Concursuri, workshop-uri, demonstraţii. Se vor dedica saptamani separate pentru următoarele activităţi: – Schimburi de experienţă între dansatori profesionişti şi amatori; -Integrarea în comunitate a tinerilor prin implicarea în cursuri de dans şi schimburi de experienţă între dansatori; -Cursuri de dans pentru începători; -Cursuri de performanţă pentru profesionişti; -Organizarea unei caravane mobile care să străbată judeţul şi să susţină spectacole de dans peste tot în Bucovina, în mediul urban şi rural.

28. GBOB = Global Battle of the Bands (Bătălia Mondială a Formaţiilor) susţine şi promovează muzica ORIGINALĂ, interpretată LIVE, în special de către formaţii tinere, în curs de afirmare. GBOB este cea mai mare competiţie de gen din lume, fiind organizată anual în peste 30 de ţări, pe 5 continente. România a câştigat 3 premii la finalele mondiale(2 premii 2 şi o menţiune) în 2008, 2010 şi 2012. Anul acesta s-au organizat 6 semifinale în România(pe regiuni şi genuri muzicale). În 2014 participarea publicului a fost de circa 9.000 persoane din toată lumea. Calendarul, agreat cu organizatorii GBOB este următorul:- 2016 – 2019 semifinala Moldova va fi organizată la Suceava (Buget estimat 15.000 euro); – 2020 – finala pe România va fi organizată la Suceava (buget estimat –100.000 euro); – 2021 – Finala mondială GBOB va fi organizată la Suceava (buget estimat – 200.000 euro). 26

29. Salonul European al Saloanelor de Umor – o manifestare care poate cuprinde mai multe arte (caricatură, fotografie, proză, poezie – epigramă, teatru, film, stand-up, muzică etc.), care se poate desfăşura în spaţii neconvenţionale cu o prezenţă artişti-public de talie europeană. Tot aici se poate alătura Salonul internaţional anual de pictură şi grafică „Oameni şi locuri europene”; schimb permanent între asociaţii de plasticieni de pe întregul continent, salonul încununând, prin selecţie, cele mai valoroase realizări ale momentului. Parteneri principali: U.A.P.R., Centrul Cultural Bucovina. De asemenea, Festivalul-concurs european anual al caricaturii de presă (Trofeul „Charlie Hebdo”). Parteneriat C.C.B. şi Federaţia organizaţiilor de caricaturişti din Europa (F.E.C.O.).

30. CROSSROADS – o serie de activităţi artistice şi nu numai, desfăşurate în intersecţiile oraşului, pe o întindere de 14 săptămâni în 14 locuri diferite, cu scopul de a aduce arta cât mai aproape de toţi cetăţenii oraşului. De fiecare dată în alt loc, o manifestare care să îmbine mai multe genuri artistice în acelaşi timp, cu participare din toate zonele Europei.

31. Autobuzul Ecologiei în Bucovina – un proiect prin care un grup de voluntari călătoresc timp de o lună de zile prin toate satele bucovinene, cu proiecţii de filme şi poveşti despre cum să protejăm natura, despre cum definim o viaţă sănătoasă şi secretele pentru a ajunge la 100 de ani, despre ce înseamnă agricultura Bio, turismul Bio etc. Proiect comun cu sesiuni fotografice în natură şi peisaje rurale. Parteneri: Greenpeace Romania.

32. Simpozionul internaţional ”Zoe Dumitrescu Buşulenga – Maica Benedicta”. Desfăşurare: august 2021, Mănăstirea Putna. Parteneri: Arhiepiscopia Sucevei şi Rădăuţilor, Fundaţia „Credinţă şi Creaţie. Acad. Zoe Dumitrescu-Buşulenga – Maica Benedicta”. Simpozionul de Istorie ”Colocviile Putnei”. Caracter: internaţional. Desfăşurare: septembrie 2021, Mănăstirea Putna. Parteneri: Arhiepiscopia Sucevei şi Rădăuţilor.

33. O trienală de Arte Textile (tapiserie, broderie, panouri decorative, miniature textile), cu lucrări pe tematica viziunii. Parteneri: Uniunea Artiştilor Plastici Profesionişti din România”.

Jurnalism No Comments Dec 12