Emil Ursu mi-a arătat Muzeul. Vi-l arăt şi eu
*
Pentru că a trecut mult amar de când nu ne-am văzut, astăzi am dat buzna peste Emil Ursu. După convalescenţa nu prea respectată (întâi Patria Consiliului Judeţean Suceava, şi-abia după aceea, sănătatea şi “pe drumul de costişă… târând al lui picior”), pare mai curând un prinţ persan, decât un daco-roman ideologic, dar îi stă bine – ptiu, să nu-i fie de deochi! Iar Emil, pentru că a băgat de seamă că şi eu am mai dat jos din tonaj, mă invită să văd muzeul. Noul muzeu. Cum nou, ce, e, deja, gata? Bineînţeles, până în sărbători, va fi predat, la cheie, Consiliului Judeţean, iar din ianuarie, dau buzna muzeografii, să ocupe ceea ce le aparţine.
*
*
Are Emil norocul de a fi restaurat şi Cetatea, şi Muzeul – fosta Căpitănie a Sucevei. De aici, vin şi necazurile, pentru că nişte netoţi patrioţi iute l-au reclamat că a pus emblema originală a clădirii, pe frontispiciu, după ce zăcuse ascunsă, vreo şaptezeci de ani, prin podul clădirii. Păi, ce doreaţi, nineacilor: să pună emblema PSD, ca s-o dea jos emblema PNL? Să laşi fosta Căpitănie a Sucevei fără emblema ei este ca şi cum ai ambala ul litru de cognac Napoleon veritabil într-un şip de samahoncă de la Siminicea (doar siminicenii se pricep să o facă!).
*
*
Intrăm în incinta muzeului şi Emil mă pune să cobor, ca să văd sălile în care vor fi expuse obiectele de tezaur şi, dintr-odată, am şi admiraţia concepţiei arhitectonice (extraordinarul vizionar Constantin Gorcea), şi pe cea a lucrului bine făcut, cu un anume patriotism local, pe care eu l-aş numi spirit comunitar, pe care l-am regăsit la fiecare lucrător din incintă, care ţine de General Construct, Restaco şi Loial. Oamenii şi firmele şi-au pus pecetea profesionismului, s-au înnobilat prin “blazonul” minunatei restaurări.
*
*
Apoi urcăm pe scări, dinspre medieval, spre un spaţiu expoziţional clasic, dedicat în întregime acestor locuri.
*
*
La mansardă, adică în fostul pod, în care ploua, al Căpităniei devenită muzeu, fantezia creatoare a arhitectului Constantin Gorcea îţi taie respiraţia, prin armonioasa îmbinare de modern şi de tradiţional, de elemente conservate şi de dezvoltări în sticlă şi oţel, ele însele nişte opere de artă. O sală noncormistă de expoziţii, în care toată structura de lemn a acoperişului a fost păstrată, beneficiază de un superb luminator modern, în piramidă:
*
*
Muzeul Bucovinei, pe care instituţia muzeală îl va recupera în ianuarie, va deveni funcţional din martie. Muzeografii vor avea două luni grele, când vor mobila generoasele spaţii ale vechii-noii clădiri. Dar au ce mobila şi sunt convins să o vor face cu mare drag. Suceava are, în sfârşit, şi un spaţiu cultural gândit ca atare şi derulat ingenios într-o construcţie plănuită ca administrativă – Căpitănia, adică Prefectura Sucevei. Una dintre puţinele construcţii vechi care, prin restaurare, s-a înnobilat arhitectonic. Bun, au merite şi Gheorghe Flutur, şi Cătălin-Ioan Nechifor că au sprijinit demersurile lui Constantin-Emil Ursu. Dar au merite deosebite Constantin-Emil Ursu, arhitectul Constantin Gorcea şi firmele General Construct, Restaco şi Loial. Noul muzeu este şi o emblemă a generaţiilor de astăzi, deşi generaţiile… Pe afară, muncitorii strâng utilajele, uneltele, rămăşiţele de materiale de construcţii. Clădirea Muzeului Bucovinei, ancorată, egal, în timpul ei şi în viitorime, îţi bucură sufletul. După Anul Nou, ne va aparţine. Cultura va avea, în sfârşit, o casă a ei, personalizată ca atare.
*