Cântec cu păsări călătoare: lui Cătălin Ailincăi
*
Corăbii zvelte, rătăcind pe mare,
au să aştepte zorii altei zile
tot iscodind cu păsări călătoare
adâncul depărtărilor ostile,
le-am auzit în steaua mea polară
imaginată-n noapte de corăbii,
ningea cu ierbi tăcerea pe afară,
*
Agonizau în ierbi ca-n nişte săbii
imaginile zvelte, rătăcirea
lărgimilor cu dese rătăciri,
iar sus, în cer, mai tremura sclipirea
nălucilor pierdute-n amintiri
corăbii zvelte, căutând aiurea:
ademenit de zorii cei subţiri
iar m-a jertfit luminilor pădurea.