Cântecul luminilor pripite: lui Vasile Ilie

*

Veneau şi se-aşezau la masă

adăpostind în palme lumânări,

se şi rugau sub bolta de mătasă

incendiind bătrâne depărtări,

lumini ciudate le creşteau în pripă,

ei, veşnic trişti şi pregătiţi de drum,

*

Imaginau târziu câte-o aripă

lin fremătând în zborul ei de fum,

iar mai apoi s-au desfrunzit castanii

egal rupând din aripă doar anii.