Dragusanul - Blog - Part 989

Primul Război Mondial, în caricatură: 1914, dec.

*

RUŞII AU OCUPAT BUCOVINA

– Ghevalt, ghevalt, vin talharoii!…

1914 Bucovina dec 16 FURNICA

CÂND ROMÂNII VOR OCUPA BUCOVINA

– Nazat, bratiuşka, că ăsta ne lasă şi fără obiele!

*

1914 decembrie 14 FURNICA Actiunea Nationala

– V-am chemat, să vă demonstrez că lemnele acestea sunt mult mai patriotice, decât voi, militarii.

– De ce, domnule Filipescu?

– Fiindcă ele vor intra, în foc, înaintea dumneavoastră!

*

1914 decembrie 14 FURNICA coperta

Regele Ferdinand:  Dă-te jos, boangine!

Contele Tisza: Lasă-mă şi pe mine, dacă vrei să mă port bine cu fraţii voştri din Ardeal!

Regele Ferdinand: Ne-am săturat de minciunile voastre: Ardea-l, birjar!

*

EPISOD DIN RĂZBOIUL DIN GALIŢIA

– No, ce dracke are tobe al tău de sune aşa înfundate? Ia desface la el, să vedem noi care-i cauza!

1914 decembrie 14 FURNICA Episod de razboi din Galitia

– Teremicie! Moriţ Şmil, tu te-ai ascuns în tobe de Iricke?

– Pardon, Herr von Kapelmaistar! Am vrut să arat la Franţ Iosef al nostru că evreii sunt deja foarte curajoşi în război: Ei merg, totdeauna, în fruntea armatei!

*

1914 decembrie 14 FURNICA Nemtii sunt oameni pasnici

– Un aviator care zboară fără aeroplan?

– Eşti un prost, von Stein! Nu vezi că este un obuz de 42 de centimetri? L-am îmbrăcat aşa, că, altminteri, pe gerul ăsta, ar îngheţa, până la destinaţie!

*

1914 decembrie 15 FURNICA Alta inventie teutonica

Un nou dirijabil Zeppelin

*

1914 decembrie 15 FURNICA coperta

ACORDUL PATRIOTIC – FABULĂ DE ACTUALITATE

*

Racul, broasca şi o ştiucă

Într-o zi s-au apucat

Din Ungaria s-aducă

Ardealul cel subjugat.

Broasca tot în sus sălta,

Racul înapoi trăgea,

Ştiuca straşnic se zbătea,

Ioska Franţ de noi râdea!

*

1914 decembrie 15 FURNICA Idealul national al lui Strul

Evreul: Da ţie ce ţi-am făcut, măi dom’ Marghiloman?

Marghiloman: Nimic… dar ar trebui să le spargă geamurile la toţi oamenii bogaţi!

Evreul: Aha, va să zică eşti d-ăla… soţialistru!

Marghiloman: Nu: eu sunt deja… jamjiu!

*

1914 decembrie 15 FURNICA Vorba lui Cilibi Moise

Kaizerul: Tertailă!, ce-am visat şi ce-am ajuns: să mă încălzesc, pe gerul ăsta, în mijlocul câmpului, numai cu o sobiţă belgiană! Şi când te gândeşti că am două domicilii noi: Franţa, în care nu pot să intru, şi Polonia, din care m-au dat ruşii afară!

*

1914 decembrie 16 FURNICA coperta

– Majestate, ce-i cu orologiul ăsta, c-aşteptăm, de-atâta vreme, şi vedem că nici gând n-are să sune ceasul… intrării noastre în acţiune! N-o fi umblând cineva la maşinărie?

– De unde vreţi să ştiu: ce-s io-n el?

*

1914 decembrie 16 FURNICA Episod de razboi Galitia

– Nu da, moi gospodin, că sunt din acelaşi regiment cu tine!

– Tu, cazac?

– Fireşte: nu vezi  zac şi io la pământ de frichi?

*

1914 decembrie 17 Armata german[ e bine hranita

– Mă, ai dracului aliaţi! Uite cu ce fel de ghindă vor să mă îngraşe de Crăciun!

*

1914 decembrie 17 Furnica coperta

Ionel Brătianu: Porumbarule, acum poţi să spui Europei că România e gata: ia uită-te la scoafa noastră ce fată!

Ministrul Porumbaru: Aoleo, şefule, mai râdeai de mine, că sunt zaharisit! Cum o să fie fată, dacă e scroafă?

*

1914 decembrie 17 Furnica Vicleimul pe campul de razboi

Frantz Josef: Am venit cu steaua, Kaizere…

Wilhelm: Aoleo, vere Franţ, rău ai ajuns: Irod Împărat 40.000 de prunci a tăiat; tu ai vrut să răpui doar unul şi, când colo, el te-a dat gata!… Eşti mai mult nerod, decât Irod!

*

1914 decembrie 18 Furnica coperta

Contele Tisza: Ce, măi dorobanţule, pungaşii ăia te-au invitat şi pe tine, să mănânci din tava noastră cu plăcinte?

Dorobanţul: Da… Dar vouă nu v-a dat nimic?

Contele Tisza: Tu nu vezi: ne-a dat… tava!


1918: Anti-unionismul bucovinean

Bucovineni  1910

*

Fără îndoială, o gazetă, dintr-un anumit timp, nu înseamnă, prin mărturiile sale partizane, o mărturie deplină şi definitivă, decât în măsura în care aceste mărturii sunt confirmate, ulterior, şi de mărturii identice, dar şi de fapte şi atitudini. Din punctul acesta de vedere, anti-unionismul majorităţii bucovinenilor, cu puseuri interbelice surprinzătoare, dar şi cu un act al unirii ca singură soluţie a alegerii între două rele, este pe deplin confirmat de istoria, nu şi de triumfalismul politic, întotdeauna anihilator de adevăr şi de realitate. Pentru că adevăr şi realitate înseamnă două paliere diferite, deşi reciproc influenţate.

*

În 26 mai 1918, când reapare gazeta „Viaţa Nouă”, Suceava era învolburată de o tragedie locală, petrecută în 23 mai, când, „a izbucnit, în partea de apus a oraşului Suceava, un foc îngrozitor, care, în scurtă vreme, a cuprins şi nimicit şapte obiecte mari din piaţa gării. Întinsa clădire, cunoscută, odinioară, ca „Crâşma din Târgul Vitelor”, cu clădirile din ogradă au fost prima jertfă a focului năprasnic, care a adus la mizerie numeroase familii, ce locuiau în acele case, nimicindu-le tot avutul.

*

De aici, focul a cuprins frumoasa gospodărie a cetăţeanului Litvinchievici, a trecut, apoi, asupra edificiului gării, pe care l-a distrus cu desăvârşire, împreună cu întinsele magazii, care erau pline de cereale şi vite ale comandamentului militar, şi a nimicit, în urmă, o clădire din ograda doamnei Luţia. Focul a putut lua dimensiuni atât de mari din cauza lipsei de apă.

Suceava are, ce e drept, un conduct de apă, însă rezervoarele erau goale.

Suceava are pompe, însă numai un sigur pompier, care şi el e aplicat ca sergent de stradă” (Viaţa Nouă, V, nr. 1, 26 mai n. 1918, p. 4)

*

În vara anului 1918, nimeni nu se aştepta, la Suceava, la un viitor bucovinean desprins din contemporaneitatea europeană, pe care o reprezenta Austria. Politica reînviase din letargia marginalizării, biserica îşi căuta strategiile imediate, iar ţărănimea, atâta câtă mai supravieţuise războiului, cerea despăgubiri pentru rechiziţiile forţate, din iunie 1916, când doar din Vicovu de Sus, parohia electorală de deputatului Aurel Ţurcanu, fuseseră luate şi scoase din ţară „câteva mii de capete de vite”, valorând „sume de milioane” de coroane. La Suceava s-a redeschis cadastrul, cărţile funciare urmând să fie la dispoziţia publicului, de la 1 iulie 1918 (Viaţa Nouă, V, nr. 5, 30 iunie n. 1918, p. 4). Viaţa părea să-şi intre în normalitate, adică într-un vălmăşag penibil de deşertăciuni sociale şi spirituale, pentru că „voinţa de viaţă trezeşte omenirea din jalnica aiurare, răsplătită cu preţul jertfelor nemărginite; gândul şi inima se îndreaptă, din nou, cu sfială, către acea ţintă măreaţă, ca puterea spiritului să ia în stăpânire sufletele omeneşti, spre a le lumina calea dreptăţii şi adevărului, spre a le călăuzi în dobândirea păcii şi a fericirii, care nu poate fi decât una pentru toate popoarele, pentru întreaga omenire” (Viaţa Nouă, V, nr. 4, 23 iunie n. 1918, p. 4).

*

Ostasi austrieci 3

*

În spiritul pseudo-comunitar bucovinean, se înfiinţase, încă din 29 mai 1918, „Societatea româno ortodoxă împărătesc jubiliară pentru zidirea unei biserici în Viena”, din noul comitet, reînnoit în întregime, pe 2 iunie, făcând parte consilierul aulic Dr. Constantin cav. de Isopescul (preşedinte), consilierul medical Dr. Constantin Mândrilă (vicepreşedinte), supleantul Cornel cav. de Sorocean (secretar), consilierul militar Daniil Poliţia (casier), inginerul Tit cav. de Onciul (controlor), preotul militar Ilie Hociotă (substitut de secretar), protosincelul Pancratie Sidorovici (substitut de casier), consilierul guvernamental Iancu Balmoş (substitut de controlor), membri fără funcţii fiind consilierii aulici Dr. Cornel Chiseliţa şi Teofil Simionovici, iar substituţi: consilierul medical Dr. Ioan Calinciuc, arhitectul Cesar Popovici şi medicul practicant Dr. Mariu Sturza. În comisia de revizuire au fost aleşi consilierul silvic George Sârbu, consilierul suplimentar Teofil Popovici şi locotenent colonelul Grigorie Trailovici. Bucovina încă visa, prin elitele sale, la un dulce epigonism vienez, care le umplea de ridicol. Cei căzuţi, nu pe fronturile austro-ungare, ci pe baricadele unui mod de viaţă şi de civilizaţie, deja erau măturaţi de pe scena istoriei, pentru a face loc laşelor, dar obedientelor elite.

*

România conta, în planurile elitelor bucovinene, doar ca rudă mai bogată, de la care izbutise deputatul Sârbu „să aducă, din nou, porumb pentru districtele româneşti şi, îndeosebi, pentru părţile muntelui” şi care se obliga, prin umilitoarea Pace de la Bucureşti, din 7 mai 1918, să acorde „desdăunările pentru supuşii austrieci în România, pe urma pagubelor pricinuite prin pradă, internări şi sechestrări” (Viaţa Nouă, V, nr. 4, 23 iunie n. 1918, p. 4).

*

Fără îndoială că şi viitorul Bucovinei începuse să provoace temeri, constituind tema centrală a dezbaterilor din jurnalele bucovinene nou apărute: „Dacă dorinţa naţională a polonilor şi făgăduielile ce li s-au făcut ajung să se îndeplinească, prin înfăptuirea unui stat polon, care să cuprindă şi întreaga Galiţia, Bucovina, atunci, rămâne fără legătură directă cu cealaltă parte a imperiului. Situaţia ajunge şi mai încurcată, dacă se realizează aspiraţiile ucrainenilor din Galiţia, care cer, cu toată stăruinţa, ca din teritoriul ucrain din estul monarhiei să se formeze o provincie curat ucraină. Compatrioţii noştri ucraini doresc şi ei, precum nici nu s-ar putea altfel, să facă parte din această nouă provincie, „Ucraina Austriacă”, numai că nu prea vroiesc să se mulţumească cu frontiera firească, care se sfârşeşte pe malul stâng al Prutului şi al Ceremuşului, ci arată pofta de a coborî până dincoace de apa Siretului, ceea ce, în urmă, ar încăpea în concepţia modernă a paşnicelor rectificări de frontieră… Alipirea teritoriului ucrain al Bucovinei, însă numai a acestuia, către „Noua Ucraină” n-ar micşora, întru nimic, vitalitatea provinciei Bucovina, care, sporită cu noile teritorii din Moldova, cuprinse în noile rectificări de frontieră, ar întruni toate condiţiunile pentru ca, rămânând neîmpiedicată în dezvoltarea sa, să se ridice, aice, în estul monarhiei, la asemenea valoare culturală şi materială ca şi ţările mai înaintate, din vestul imperiului” (Viaţa Nouă, V, nr. 2, 9 iunie n. 1918, p. 2).

*

Pacea cu România, prin care Ionel I. C. Brătianu a acceptat şi condiţiile cele mai umilitoare, dovedeşte, prin felul în care a fost receptată de elitele româneşti din Bucovina, deja consacrata duplicitate bucovineană („porumb din România, legi din Austria”).

*

„Luni, în 7 mai, în ziua de Sf. George, s-a încheiat pacea între Puterile Centrale şi România. Pierderile teritoriale ale României sunt destul de însemnate. Ea pierde întreg teritoriul dincolo de Dunăre, împreună cu coasta Mării Negre. Teritoriul bulgar, anexat de România, în urma Păcii de la Bucureşti, 1913, aşadar Dobrogea Nouă, împreună cu Cadrilaterul, trec, îndărăt, sub stăpânirea bulgarilor, mutându-se frontiera către Dobrogea Veche, mai înspre nord, astfel că ea atinge linia Valului lui Traian. Dobrogea Veche, adică teritoriul cuprins între noua frontieră, către Bulgaria, apoi Marea Neagră şi Dunărea, până la braţul Sf. George, intră în stăpânirea Puterilor Centrale, care, la rândul lor, se obligă de a asigura României o cale deschisă comercială înspre Marea Neagră, pe linia Cernavodă-Constanţa.

*

Bucovineni fotografie grup

*

Înspre Ungaria şi Austria, se fac numai rectificări de frontieră, în scopul de a le asigura pe acestea, trăgând învăţătură din încercările războiului, din punctul de vedere strategic. Astfel, s-a făcut că, de la Turnu Severinului, până la Vatra Dornei, aşadar de-a lungul frontierei Transilvaniei către România, hotarul a fost scoborât, de pe piscurile Carpaţilor, la poalele lor. Această îngustă fâşie de ţară, care încinge, ca un colan de apărare, lungul frontierei Ungariei către România, are o suprafaţă de mai bine de 5.000 kilometri pătraţi, aşadar ceva mai mult decât jumătate din ţara noastră, Bucovina. Populaţia este rară pe acest teritoriu, acoperit de codri seculari, a căror valoare reprezintă, astăzi, multe miliarde.

*

Înspre Bucovina, rectificările de frontieră cuprind un teritoriu de 1.800 kilometri pătraţi. În colţul dinspre Transilvania şi Bucovina, noua frontieră duce, de pe muntele Ceahlău, peste Bistricioara şi muntele Bivol, înspre Cornu Luncii. Ea cuprinde satele Borca, Dragoiasa, Şarul Negri, Şarul Dornei, Arinii, Broşteni, Găineşti ş. a.

*

Înspre est, noua frontieră o ia, mai în jos de Siret, la punctul numit „La Ţară”, şi duce, peste Cândeşti, dincolo de Herţa, la Lunca, de lângă Noua Suliţă. Localităţile mai însemnate, de pe acest teritoriu, sunt: oraşele Mihăileni şi Herţa, apoi Mamorniţa şi Molniţa. Se aşteaptă ca această rectificare în este va fi întregită prin colţul de nord al Basarabiei, care este Cercul Hotinului, astfel că linia frontului, care duce peste Mihăileni şi Herţa, şi-ar găsi continuarea firească în linia Mămăliga-Hotin.

*

Teritoriul din est se va alătura numaidecât Bucovinei. Ce se va întâmpla cu pământul din colţul întins, dintre Bucovina şi Transilvania, pare a nu fi încă hotărât. Ar fi însă de dorit ca el să se alăture Bucovinei, cu care-l leagă apa Bistriţei, lanţul munţilor şi, îndeosebi, fiinţa populaţiunii, care este una şi aceeaşi” (Viaţa Nouă, V, nr. 1, 26 mai n. 1918, p. 7)

*

Gura Humorului

*

O ştire dintr-un ziar vienez, despre un prim gest românesc de eroism umanitar, preluată şi în Bucovina, vestea că „Excelenţa Sa, consilierul intim al Majestăţii Sale, Arhiepiscopul şi Mitropolitul Vladimir de Repta, a luat, în vremea primei invazii ruseşti, toate „Torele” din sinagogile Cernăuţului în paza sa şi le-a adăpostit în reşedinţa episcopală. Arhiepiscopul Repta a fost scut şi ajutor pentru întreaga populaţiune şi, însuşi, pentru ovreimea atât de împilată; a luat sub ocrotirea sa pe primarul Cernăuţului, de pe acea vreme, pe Dr. Weisselberger, care, în urmă, fu deportat de ruşi la Siberia; el a aflat, totdeauna, cuvinte de mângâiere pentru toţi cei asupriţi şi a scutit, prin vrednicia sa, capitala Bucovinei de mari neajunsuri. Întreaga ovreime a Bucovinei pregăteşte, pentru acest înalt dregător bisericesc, o grandioasă manifestare de mulţămită şi recunoştinţă pentru atitudinea lui rară de umanitate” (Viaţa Nouă, V, nr. 4, 23 iunie n. 1918, p. 4).

*

Problema conştiinţei naţionale, luată în dezbatere încă de la primul număr, din 1918, al gazetei sucevene, nu avea nimic în comun cu conceptul teritoriului statal unic, prin care se întregeşte o naţiune. Bucovinenii rămâneau bucovineni, adică partizani ai unei noi istoricităţi, impusă de Austria, dar îşi revendicau, în cadrul acestui bucovinism, un rol mai important ca români, românismul însemnând, pentru elite, nu o comunitate, ci o reprezentativitate, deci o oportunitate permanentă de parvenire. „Şi la noi, românii bucovineni, războiul a trebuit să sporească conştiinţa naţională. Ea poate n-a sporit la acei care şi de altfel au fost departe de a se deştepta; ea a lipsit poate, în măsură cuviincioasă, la acei pe care soarta i-a surprins cu îndatorarea de a reprezenta şi apăra interesele neamului, în vremile cele mai grele ale vieţii sale naţionale; ea, cu bună seamă, însă a sporit şi s-a limpezit la toţi acei care au trecut prin această şcoală a războiului. De la aceştia aşteaptă neamul că vor fi vrednici să aşeze noi temelii pentru viaţa naţională a poporului român din Bucovina” (Viaţa Nouă, V, nr. 1, 26 mai n. 1918, p. 1).


Pe culmea de unde omul începe a se pogorî

*Dragusanul foto Gabi Sandu

Parafrazându-l pe Alecsandri, aş spune, astăzi, precum el, în 24 iulie 1881, într-un moment aproape similar, că am ajuns pe culmea de unde omul începe a se pogorî. „În amurgul vieţii, lumea se acoperă melancolic, inima are presimţiri de pribegie”.

*

Din fericire, în izolarea pe care mi-am impus-o, an de an şi încă din copilărie, pentru ziua de 25 ianuarie, în casa mea au năvălit lumini, deşi ferecasem bine uşile şi ferestrele. Se spune că, în clipa naşterii şi în cea a morţii, fiecare e singur. Nu mai sunt atât de sigur că este şi adevărat, când văd şi simt, în mesajele pe care le-am primit, o lume vie şi clocotitoare, căreia îi sunt dator cu închinăciune. Tocmai de asta am copiat fiecare nume, cu speranţa că nu mi-a scăpat vreunul, punând ofranda clipitelor să vă spună ceea ce am în suflet. Vă mulţumesc:

*

 เลิง เหล็กมี‎, Rodica DASCĂLU, Daniela MICUŢARIU, Neculai ROŞCA, Gabriela TEIŞANU, Constantin AGAFIŢEI, Ion Băiţan, Amedeia VIŢEGA, Oana-Maria SÎRBU-BOTEZAT, Emil MORARU, Dumitru ISAC, Mihaela SIMINICEANU, Magda AXON, Angela ZAROJANU, Cătălin PALENCU, Corina SCÎNTEI, Isabela VINTILĂ, Cătălin ISTRATI, Marius Petrică ZGÂIANU, Georg SAGY, Nicoleta STANCIU, Iulia PAŢIU, Iulian GRIGA, Nicu AMURĂRIŢEI, Ioana CĂRARE, Silvia TUDOR, Mihai Ionuţ ANDREI, Florin PASCAL, Dan CAUNIC, Giuliana PĂSTRĂV, Doina Cristina APĂDURĂRIŢEI, Florica BRTAU, Amedeo GRIGOREAN, Gheorghe ALEXA,  Mihai-Bogdan BICSI, Cătălin PAULENCU, Dănuţ LUNGU, Cătălina BURUIANĂ, Constantin DÎRJA, Ramona MEDELEANU, Jeni SAUCIUC, Aurelia CIMPOEŞU, Corneliu CHACHULA, Corneliu ILAŞCĂ, Mariana STANDOLARIU, Cosmin-Ionuţ MANOLACHE, Brânduşa-Maria GÎZĂ, Nina Gonta COLEAGHIN, Cristina ROTARU, Manuela ŞILŢER, Mariana BILIC, Dorina UNGUREANU, Cristian Florin ASANDULUI, Adrian JURESCHI, Ovidiu MUNTEANU, Mara MOROŞAN, Lucian IONIŢĂ, Florea COSTICĂ, Ion MITOCEANU, Leonard Adrian MELISCH, Ana MUHA, Nicolae VERCIUC, Ramona şi Bogdan HRECINIC, Mariana MORARU, Corneliu PÎRÎU, Gelu şi Magda IFTODEANU, Mircea Dorin PINTILIE, Jorj GAGIU, Alexandru TEIOŞANU, Ion ION, Teodora GÎLCĂ, Lăcrămioara GROMIC, Ioan MAXIM, Claudiu Ionuţ COZMA, Gheorghe CÎRSTIAN, Viorica FĂRTĂIŞ, Aurel MOTCO, Doina JAUCA, Bilică TILICĂ, Mity CROITOR, Marinela Cristina CIMPOEŞU, Andrei TOMA, Dragoş ALEXANDRU, Marius PRISACARIU, Mario ŞERBAN, Dragoş HUŢULEAC, Mircea MACOVEI, Marinela LAZĂR, Sergiu RUSU, Cezar CĂTĂLIN, Adrian TABARCEA, Nicolai LEIZERIUC, Răzvan ARHIRE, Vali MARIAN, Varvara DIMA, Dănuţ MATEI, Gabriela DUMITRACHE, Liliana NESTOR, Lică DUMITRU, Georgeta PÂRÂU, Alina IOSIF, Maria Paula DOBOŞ, Lăcrămioara S. LĂCRĂMIOARA, Hermina Cristina MELINTE, Dan DUMITRU, Doina SOARE, Anca LUPAŞCU, Mihai HRINCESCU, Cătălin CIOBANU, Viorel DAVID, Ada CIOBANU, Angela BERTEA, Ovidiu PAUL, Elena REUŢI, Narcisa LICA, Dumitru şi Anişoara RUSU, Florentina ŞERBAN, Doru DUMITRAŞ; Mihaela COSTEA, Laura LARA, Elena BRÎNZEI, Daniela DRUŢĂ, Maria PARASCHIVA, Viorica CIUBOTARU, Cristi MILICI, Elena NEGRU, Trandafir SMETANIUC, Doina-Elena CRAIU, Aurelian Dumitru SENCULEŢ, George LUPAŞCU, Doina JAUCA, Petru CIOATĂ, Liviu ŞOLDAN, Clara Dana şi Corneliu CIOTINĂ, Constantin ALECSA, Alexa PAŞCU, Corneliu POIENARU, Adriana Daniela NUŢU, Sorin ANDREI, Constantin PAŞCOVICI, Răzvan AIOANEI, Ovidiu PANCIU, Angela GHERVAN, Ardases Ovidiu PUŞCAŞ, Romică ANDREICA, Cătălin HUŢU, Lucel LULCIUC, Neculai-Marcel FLOCEA, Alexandru NEDELEA, Carmen MIHAELA, Dan LEFTER, Florin MARCIUC, Ionuţ Andrei MIHAI, Lidia Catia AIOANEI, Crina LAURA, Alexandru HRIŢCU, Claudia ROŞCA, Sorin CÂRDEI, Lăcrămioara ANDREI, Bianca IFTIMIE, Elena HUŢULEAC, Elena STĂNESCU, Gabriela ALIONTE, Cristina IACOB, Cătălina BURUIANĂ, Constantin DÎRJA, Florin GUŞUL, George COSMAN, Elena BĂDĂLUŢĂ, Cătălin PAULENCU, Victor Andrei Carcale, George Coşman.

*

Ioan BĂLAN, Dan Ionuţ ADOMNIŢEI, Orest ONOFREI, Ştefan Alexandru BĂIŞANU, Ilie NIŢĂ, Ovidiu MILICI,  Ioan IFTODE, Daniel TĂNASE, Ionuţ VARTIC, Cătălina VARTIC,  Nicolai PREUTESI, Gheorghe HRENIUC.

*

 NOVAOPTIC Suceava, Gafencu BLUELINECENTER, CENTRU VECHI Suceava, TAUZEND MARK Rădăuţi, TACO LOCO Suceava.

*

Alina ŢĂPAR, Constantin-Emil URSU, Mihai PÂNZARU-PIM, Constantin HORBOVANU, Tiberiu COSOVAN, Liviu Dorin CLEMENT, Doru Octavian POPOVICI, Lucian Francisc CSIBI, Alexandru Ovidiu VINTILĂ, Gabriel CĂRĂBUŞ, Luminiţa POTÎRNICHE, Vasile ZETU, Răzvan MITOCEANU, Sorin URSAN-DELACLIT, Sorin POCLITARU, Vasile TĂRÂŢEANU, Emilian MARCU, Mihai GRAMATICU, Cătălina BIHOLAR, Carmen OLARU, Anatol VIERE, Petru OLOIERU, Ionuţ CHITIC, Florinel SUŞINSCHI, Virgil COSMA, David CROITOR, Mihaela POPESCU, Constantin SEVERIN, Radu IAŢCU, Bobby STROE, Carmel GEORGESCU, Tiberiu AVRAM, Vasile PURICE, Lucian SOCOLIUC.


când s-or trezi cei care dorm acum

BOA 1

*

paharu-i gol, cuvinte-s risipite

pe masa-ntinsă, cosmicul ospăţ

s-a terminat cu sânge pe cuţite

durate-n ierbi, şi-abia acum învăţ

să-mi pun pe trup cămăşile de după

şi să păşesc prin somnul tău, barbar

cântându-ţi cerul care ne astupă

doar cu lumină lacomă, şi iar

 *

ne vom roti, vom înşfăca pahare

şi vom muşca din vin şi-om frânge pâine,

pe masa mea cuvintele-s bizare

vestigii ale vârstelor, iar mâine,

când s-or trezi cei care dorm acum,

când zeii trişti s-or spulbera pe cale,

am să-mi închid ferestrele de fum

să pot să trag zăvoarele finale

*

pe cerul înstelat şi duşmănos

ademenind prin oameni cu ispite:

deja-i târziu şi-i fără de folos,

paharu-i gol, cuvinte-s risipite


Bucovina, după „Crăciunul legionarilor”

Bucovineni Austria

*

„Ne despărţim cu amărăciune de anul 1915. El va rămâne, pentru toate vremile, săpat cu slove de sânge în istoria patriei şi în cartea neamului nostru, căci el a îndurerat inima noastră de jale după acei care au pornit, cu miile şi zecile de mii, pe câmpul de luptă sângeroasă, unde au murit moarte de viteaz, lăsându-şi viaţa drept jertfă pentru apărarea patriei şi a moşiei strămoşeşti” (Viaţă Nouă, IV, nr. 172 din 14 ianuarie n. 1915, p. 4).

*

Anul 1916 debuta, în planul demagogiei patriotarde sucevene, cu înfiinţarea Societăţii i. r. „Crucea de argint”, sucursală a celei din Viena, la care „taxele sunt, pentru membrii ordinari, cel puţin 3 coroane, anual, pentru cei sprijinitori, 10 coroane. Membrii binefăcători solvesc, o dată pentru totdeauna, cel puţin 100 coroane – cei fondatori, 500, iar ctitorii, 1.000 coroane”. Calitatea de membru al acestei societăţi, ca şi a celor existente de multă vreme, conferea un anume statut social, un nivel al parvenirii comunitare, în condiţiile în care liderii ei erau cele mai importante personalităţi administrative. „Consilierul guvernial Dl Visarion Gribovschi a convocat, pentru luni, 17 ianuarie, orele 5 post-meridian, în Palatul Municipal din Suceava, o convorbire prealabilă, la care au participat 17 persoane, între care prefectul Dr. Robert Korn, prezidentul Tribunalului Dr. Alfred Handl, preotul greco-catolic Hlibowicki, directorul gimnazial Constantin Procopovici, primarul din Iţcani Hellman şi alţii. Profesorul Dr. Orest de Tarangul a raportat asupra însemnătăţii şi organizării acestei instituţiuni, remarecând că, chiar şi în aceste momente, ne pătrunde o adiere de pace”. Societatea era, deci, ca şi făcută, iar „între membrii binefăcători, cu taxa de 100 coroane, s-a anunţat şi vrednicul vicar protopresviteresc părintele Mihai Sârbul” (Viaţă Nouă, IV, nr. 173 din 24 ianuarie n. 1915, p. 3). Dovadă că preoţia întotdeauna a adus bani cu nemiluita.

Noi recrutări erau anunţate pentru perioada 3-5 februarie n. 1916, comisia pentru recrutări funcţionând în sediul Magistratului din Cernăuţi.

*

Bucovineni

În decembrie 1915, însă, se derulase, din iniţiativa lui Vasile Iacubovici, din Cernăuţi, „Crăciunul legionarilor”, în cinstea „bravilor noştri legionari români, care, mai bine de un an, se luptă cu vitejie pentru mica noastră ţară, aşa de greu periclitată de inamici, în grupa ilustrului comandant de brigadă, a domnului locotenent colonel Daniil Popp”.

Daniil Popp, ofiţer de carieră mai austriac decât austriecii, este cel care, în toamna anului 1916, va respinge, la Satulung, lângă Săcele, un prim asalt al Armatei Regale Române şi care i-a împuşcat pe bucovinenii Zamfir Nicoară (rănit, în iulie 1915, la asediul Lembergului) şi Dumitru Catană, care au refuzat că tragă în „fraţii noştri, românii”.

*

Martirul Zamfir Nicoară

Martirul Zamfir Nicoară

*

Legionarii români, constituiţi după modelul miliţiilor de la 1848, erau, de fapt, tineri fără pregătire militară şi fără uniforme (de asta, când cădeau prizonieri la ruşi, era spânzuraţi drept franctitori), înarmaţi cu puşti vechi şi cu puţine gloanţe, mobilizaţi în centrele orăşeneşti ale judeţelor, pentru a înfrunta patrulele şi avangărzile ruseşti. Mureau pe rupte, în bătălii, datorită nepriceperii în ale războiului, îngroziţi de spânzurătoarele cărora le erau predestinaţi, dacă aveau ghinionul să cadă prizonieri. Unii dintre ei au ajuns, în cele din urmă, şi pe fronturi, dar îmbrăcaţi, acum, în uniformele Regimentului 22 Glotaşi.

*

Martirul Dumitru Catană

Martirul Dumitru Catană

*

Acţiunea de caritate de la Cernăuţi s-a soldat cu bani buni, din care s-au cumpărat: „6.000 de ţigarete, 2.000 de ţigări, 112 cuţitaşe, 4.000 cărţi poştale, 100 cărticele pentru notiţe, 15 duzine de creioane şi 300 de maşini pentru aprinsul ţigaretelor”.

*

Numele donatorilor – în fond există şi un eroism al generozităţii – au fost înveşnicite, în limbajul pompos al vremii: Elena Cuşniriuc (147 coroane colectate şi multe lucruri de mână), Dr. Octavian Voronca – 202 de coroane, colectate de la domnii Dr. Jasiniecki, Papst, Salo Stern, Dimitrie Pauş, Dr. Ehrlicht, Gronich, Leopold Kleinberg, Samuel Karp, Nathan Ebner, Mihai Dolinschi, Dr. Schiffer, Dr. Lowner, Hecht, Hornstein, Dr. Keller, Dr. Reisch, Dr. Rosenheck, Dr. Schachner, Anton Procopovici, Tiţa Daşcvici, Atanasie Pridie, Wrobel, Dr. Max Rosenberg, Eduard Dobrowolski, Chiseliţa, Dr. Zallik, Ionel Ispescu, Dionisie Popescu, Julius Neumann, Dr. Fernbach, , Jakob Willig, Stanislaus Paczinski, J. Schnid, Ştefan Cantemir, Wenzel Paczinski, Bardach, Braun, Julius Kuhdorf, B. Fleminger, Moritz Schafer, Honig, Dr. Neumann, F. Eisenscher, Salo Schmidt, Teofil Voronca, Leon Holca, Eugen Lipeţchi şi Dr. Romul Reuţ, precum şi Dr. Nicolai Popescu (40 coroane), Dr. Vasile Iacubovici, cu diferite lucruri, donate de firma „Schmidt et Fontin” şi de librarul Jager, şi cu 200 de coroane, adunate de la revidentul Daşchevici, familia Dr. Cotlarciuc, inspectorul Calmuţchi, judecătorul Octavian Popescu, Dr. Constantin Hostiuc, consilierul consistorial Claudiu Stefanelli, profesorul Emilian Popescu, Dr. Octavian Voronca, consilierul Sigmund Jassikowski, pretorul Constantin Dracinschi, pretorul Victor Tomaşciuc, consilierii Temistocle Bocancea, Emil Isopescu, Teodor Alaci, Dr. Orest Chiseliţă, Iancu Avram şi Emil Procopovici, prezidentul Atanasie Pridie, Nicolai Popescu, Dr. Artur Hnidei, Adrian Boca, Dr. Eusebie Isopescu, profesor Alecu Procopovici, Maria de Reus, notar Ştefan cav. de Mikuli, arhimandrit Dr. Clementie Constantin Popovici. Produsele colectate au fost preluate de căpitanul Cernăuţan, cu mulţumirile de rigoare (Viaţă Nouă, IV, nr. 174 din 7 februarie n. 1915, p. 2).

*

Bucovineni  Cernauti 11

O parte dintre ostaşii români din Ardeal fuseseră încazarmaţi, în ianuarie 1916, la Doroşăuţi, pe malul drept al Nistrului, iar alţii, pe celălalt mal. Miercuri, în 19 ianuarie vechi, întregul batalion de ardeleni s-a prezentat la biserica din Doroşăuţi, unde slujea bătrânul Vasile Nichitovici, apoi a participat, cu muzica militară în frunte, la procesiunea bisericească, la care cânta corul bisericesc, dirijat de Vasile Penteleiciuc, şi participa o mulţime de oameni cu făclii în mână, din Doroşăuţi şi din împrejurimi. În timpul ritualului de sfinţire a apei Nistrului, prin scufundarea unei cruci în undele fremătătoare, cantorul intona, pe româneşte, „În Iordan, botezându-te Tu, Doamne!”, impresionându-i pe ardeleni până la a cere ca batalionul lor de cavalerie să fie botezat Sfântul Mare Mucenic George, ceea ce s-a şi făcut, dar cu varianta grecească pentru „ţăran”, „gheorghios” şi nu „georgius”, ca să nu se creadă că bucovinenii ar fi papistaşi, prin preoţii lor – de la grecescul „presviter”, care înseamnă, ca şi „popa”, în latină, „bătrân înţelept; şi de limba română ne-ar fi deposedat ierarhii, pentru că provine din latină, şi ne-ar fi dăruit pe veci limba sacră slavonă, dacă ar fi fost doar după voia lor pravoslavnică (Viaţă Nouă, IV, nr. 174 din 7 februarie n. 1915, p. 3).

*

E greu, dacă nu chiar imposibil de aflat, din singura gazetă bucovineană a acelor vremuri, cam cum mergeau trebile Primului Război Mondial în această veche provincie geografică a Moldovei, atestată documentar în 30 martie 1392. Ca să se evite rigorile cenzurii, operaţiunile militare erau ignorate, în favoarea mondenităţilor atât de preţuite de bucovineni şi, în primul rând, de suceveni.

*

1 Suceava panorama

*

Sucevenii au aranjat, în 2 martie 1916, o mare serbare patriotică-naţională a şcolilor primare româneşti, venitul fiind ursit Societăţii Flotei Austriece (Oesterreichischer Flottenverein), iar serbarea s-a ţinut în sala „Dom Polski”, aglomerată cu public urban şi cu fruntaşi ai comunelor din jur. Deschisă de directorul şcolar Eugen Botezat, care a atenţionat asupra gravei probleme a înlocuirii „submarinului U2, scufundat de inamici”, serbarea a început cu recitalul corului mixt (36 băieţi şi 33 fetiţe), dirijat de învăţătorul Petru Borosan, care a interpretat imnul împărătesc şi un „Cântec ostăşesc”.

*

A urmat, apoi, cireaşa de pe tort, piesa de teatru „Crai Buturugă”, de C. St. Alexandru, poveste dramatizată în versuri, cu trei acte, „scrisă anume pentru teatrul de copii”. Cronica spectacolului, firesc de elogioasă (doar era vorba de copii artişti), menţiona că „Buturugă (elevul V. Preutesi, cl. IV) e craiul piticilor, care sunt opt la număr: Tartacol, Prichindel, Pipăruş, Tarcea, Chicot, Cioc-Boc, Prâslea şi Mătrăgună. Îi vedem, chiar de la început, patru de o parte şi patru de alta, iar craiul, la mijloc Piticii au barbă lungă şi glugă, roşie sau albastră, iar craiul mai are şi coroană, iar barba lui e argintie. Buturugă îmblă şchiopătând, de când, peste el, a prăbuşit un car zmeul. Piticii s-au adunat să serbeze „ruga” (cuvânt care, în graiul românilor din Ungaria înseamnă „hram”)” etc. (Viaţă Nouă, IV, nr. 178 din 2 martie n. 1916, p. 3). În vremea asta, când, de fapt, apărea ultimul număr al gazetei „Viaţa Nouă” – seria de război, prin părţile Bucovinei mureau părinţi şi fraţi mai mari, pe care nu-i mai pomenea nimeni, în afară de interminabilele liste cu „români bucovineni, căzuţi şi răniţi pe câmpul de luptă”, pe care le-am lucrez separat, pentru o firească ultimă pomenire (mai interesează pe cineva sângele pe care s-a clădit cenuşiul vremurilor noastre?) (Viaţă Nouă, V, nr. 5 din 30 iunie n. 1918, p. 3)


Pagina 989 din 1,486« Prima...102030...987988989990991...1,0001,0101,020...Ultima »