Cântecul naţional în Bucovina: Şerbăuţi

*

La Şerbăuţi, în satul în care se vorbea doar ucraineana, cântecele naţionale româneşti ademeneau sufletul şi conturau acea frăţietate a „legii”, a mersului la aceeaşi biserică, în care se predica în slavonă, şi la aceeaşi strânsură, unde se cânta româneşte, care îi apropiau, de-a lungul veacurilor, pe românii şi pe ucrainenii din Bucovina.

 *

Doina voinicilor – 2082, Pancrati Melneciuc, 1914

Cum cântă cucii – 2074, Domnica Tâniuc, 1914

Fuge fata de la mama – 2076, Varvara Prochipciuc, 1914

Nevasta leneşă – 2077, Varvara Prochipciuc, 1914

Vai, puiule, vai! – 2078, Varvara Prochipciuc, 1914

Cântecul naţional în Bucovina: Tişăuţi

*

La Tişăuţi şi la Lisaura, în absenţa unui lăutar sătesc, rolul de scripcar a fost asumat de învăţătorul superior Gavril Mleşniţă, cel care era şi sufletul cabinetului de lectură „Călăuzul Făt-frumos”, bibliotecă rurală care avea 57 de membri, o avere frumuşică (58 florini) şi… o singură carte. Dar nu cartea, ci cântecul îi este de trebuinţă bucovineanului, iar la Tişăuţi şi la Lisaura existau voci frumoase, Domnica Iftodi, Domnica Papuc, Maria Manciş, Zenovia şi Silvia Mleşniţă, Maria Curcă sau Veronica Scolobiuc împământenind cântece auzite prin iarmarocul Sucevei şi care le-au mers la inimă.

*

Cântec fonotecat:

 *

p186

*

Repertoriul vechi al Tişăuţilor şi al Lisaurei:

 *

Cântec de leagăn – 24, Zenovia Mleşniţă, 1907

Jîdaucuţa – 21, Gavril Mleşniţă, 1907

Tropăţîca – 440, Gavril Mleşniţă, 1908

Tropăţică – 26, Gavril Mleşniţă, 1907

Frunză verde şi un burete – 23, Domnica Iftodi, 1907

Vivat şi-o frăţie! – 1419, Domnica Papuc, 1909

Foaie verde pai săcară – 1417, Maria Manchiş, 1909

Sârbul şi sârboaica – 25, Zenovia Mleşniţă, 1907

Frunză verde cimbrişor – 31, Maria Curcă, 1907

Vărvară, Vărvăruţă – 7, Maria Curcă, 1907

Prin preluci, prin văi adânci – 27, Gavril Mleşniţă, 1907

Hai, cumătră, hai! – 9, Domnica Iftodi, 1907

Cucule haiducule – 29, Domnica Iftodi, 1907

Măi ciobane, măi – 10, Domnica Iftodi, 1907

Frunză verde de-alunică – 28, Silvia Mleşniţă, 1907

Frunză verde lozioară – 11, Veronica Scolobiuc, 1907

Turturică – 1421, Vasile Palamar, 1909

Peste cea pădure deasă – 1416, Maria Manchiş, 1909

Cântecul naţional în Bucovina: Todireşti

*

Sat vechi mănăstiresc, cu atestare în 15 martie 1439, Todireştii aveau să renască, odată cu Bucovina istorică, datorită unei infuzii de vitalitate şi de spiritualitate ardelenească, lângă o vatră geamănă, Soloneţul, cu care interfera şi social, dar şi petrecăreţ, sub patronajul bunei dispoziţii, instituit pe moşiile lor bucovinene de către urmaşii armeanului Iosef baron Kapri. În 1907, când a trecut prin Todireşti Alexandru Voievidca, satul nu avea lăutari, apelând, de regulă, la cei din Părhăuţi, dar ţăranii mai ţineau minte câteva dintre cântecele altor baştini, aduse de moşii lor, care se împământeniseră aici. Inclusiv „Părăuaş cu apă rece”, alean transilvan, care a prins rădăcini în întreaga Bucovină, ba sub titlul de „Izvoraş cu apă rece”, ba sub cel de „Bulgăraş cu apă rece”.

 *

Cântece fonotecate:

*

p180

p213

p184

* 

Repertoriul vechi al Todireştilor:

*

Tramblam – 261, Lazar Milici, 1907

Rusasca – 266, Ştefan Cozubaş, 1907

Ţînţăroiu – 260, Nicolai Avram, 1907

Deşteaptă-te Române – 267, Nicolai Avram, 1907

Frunză verde earbă grasă – 258, Paraschiva Moldovan, 1907

Frunză verde iarbă grasă – 265, Paraschiva Moldovan, 1907

Măi bădiţă, măi – 253, Mihai Ciocârlan, 1907

Bădiţucă de la munte – 250, Mihai Ciocârlan, 1907

Oltule, Oltuţule! – 263, Nicolai Avram, 1907

Părăuaş cu apă rece – 262, Domnica Bădăluţă şi Ileana Urzac, 1907