Cântecul naţional în Bucovina: Todireşti
*
Sat vechi mănăstiresc, cu atestare în 15 martie 1439, Todireştii aveau să renască, odată cu Bucovina istorică, datorită unei infuzii de vitalitate şi de spiritualitate ardelenească, lângă o vatră geamănă, Soloneţul, cu care interfera şi social, dar şi petrecăreţ, sub patronajul bunei dispoziţii, instituit pe moşiile lor bucovinene de către urmaşii armeanului Iosef baron Kapri. În 1907, când a trecut prin Todireşti Alexandru Voievidca, satul nu avea lăutari, apelând, de regulă, la cei din Părhăuţi, dar ţăranii mai ţineau minte câteva dintre cântecele altor baştini, aduse de moşii lor, care se împământeniseră aici. Inclusiv „Părăuaş cu apă rece”, alean transilvan, care a prins rădăcini în întreaga Bucovină, ba sub titlul de „Izvoraş cu apă rece”, ba sub cel de „Bulgăraş cu apă rece”.
*
Cântece fonotecate:
*
*
Repertoriul vechi al Todireştilor:
*
Tramblam – 261, Lazar Milici, 1907
Rusasca – 266, Ştefan Cozubaş, 1907
Ţînţăroiu – 260, Nicolai Avram, 1907
Deşteaptă-te Române – 267, Nicolai Avram, 1907
Frunză verde earbă grasă – 258, Paraschiva Moldovan, 1907
Frunză verde iarbă grasă – 265, Paraschiva Moldovan, 1907
Măi bădiţă, măi – 253, Mihai Ciocârlan, 1907
Bădiţucă de la munte – 250, Mihai Ciocârlan, 1907
Oltule, Oltuţule! – 263, Nicolai Avram, 1907
Părăuaş cu apă rece – 262, Domnica Bădăluţă şi Ileana Urzac, 1907