Suceveni, votaţi găluştele lui Lungu!
*
Primarul Lungu nu mă mai intrigă,
chiar dacă-i cel mai jalnic dintre “foşti”
ce candidează-ntruna şi câştigă,
însă-i păcat că vă tot ia de proşti!
Nicolae Crasi, un mare pictor neştiut (VI)
Nicolae Crasi, în anonimatul Ipoteştilor
*
Întâlnirea cu un mare artist înseamnă, întotdeauna, şansa altor desluşiri ale lăuntrului tău, pe care nu l-ai atins doar într-o anumită spaţialitate cu degetul. Arta plastică a lui Nicolae Crasi propune evadări în spaţialitate, spre rădăcina astrală a miturilor, ştiut fiind faptul că Arborele Vieţii are rădăcinile în cer şi crengile, cu frunze şi fructe, pe pământ. În opera lui Crasi poţi regăsi limbajul primordial al intrării în armonie şi, prin opera lui, poţi tinde spre metafizic, doar rupându-te din bicisnicia clipei şi îndurându-te să păşeşti îndrăzneţ peste punţile difuze ale vremuirii. Indiferent de viziunile propuse, pentru că Nicolae Crasi propune viziuni chiar şi atunci când trasează, din câteva linii, inefabilul unei case ţărăneşti, opera acestui mare artist neştiut tulbură, pentru că te postează, mereu şi mereu, la răscrucile existenţiale, ca să-ţi faci singur judecata de apoi, pricepând unde ai rătăcit cărările şi unde le vei mai rătăci. Întotdeauna, în viziunile plastice ale lui Nicolae Crasi există o cale, ba sferică, ba lineară, ba în frânturile treptelor, numai că el nu o alege pe nici una, preferând să se poziţioneze acolo de unde poţi privi şi înţelege.
*
*
Dacă Lungu vrea Suceava!
*
Mai toţi tinerii migrează
şi se vântură ca pleava
căci păriţii lor votează.
Dacă Lungu vrea Suceava!…
Nicolae Crasi, un mare pictor neştiut (V)
Nicolae Crasi: Autoportret
*
După ce, dimineaţă, impresionat de mesajele ancestrale ale artei lui Nicolae Crasi, am scris şi publicat un poem, inspirat de naraţiunea astrală, incifrată în fiecare desen, astăzi o să vă prezin o altfel de grafică, una mărturisitoare, “spărgând”, uneori, memoria veche a Ipoteştilor Sucevei, cu alte viziuni îndrăzneţe ale marelui artist necunoscut Nicolae Crasi, care nu a avut, niciodată, o expoziţie personală în Suceava. Dar o va avea!
*
*
Primul preot Halarevici din Bucovina
Conf. universitar Gheorghe Halarevici
*
Un neam care a lăsat memoriei bucovinene măcar cinci studii, recunoscute ca valoroase la nivel european, dintre care măcar trei publicate la Viena („Kriegsblindenfürsorge mit Berücksichtigung der landwirtschaftlichen Kriegsblindenschule in Strass”, „Die Fürsorge für die Kriegsblinden in der Bukovina”, „Blindenberufe und Kriegsblinde” etc.) şi măcar două în România („Lumina orbilor”, Cluj, 1924; „Asistenţa orbilor”, Cernăuţi, 1936), s-a învrednicit la memorie, în întreaga lui înşiruire de nume. Prin urmare, şi ca recunoştinţă faţă de memoria primului mare specialist bucovinean în psihologia persoanelor cu handicap, Conferenţiarul universitar Gheorghe Halarevici, şi din simpatie pentru cauza canadianului David Hallas (Halarevici), care îşi caută fremătând străbunii români, punându-mi la dispoziţie documentele pe care le are, David fiind fiul lui Luis Emilian Hallas şi nepotul lui Emilian Haralevici, fratele universitarului Gheorghe Halarevici, fiu al judecătorului din Boian şi Cernăuţi Nicolae Halarevici, am făcut, astăzi, ceea ce nu prea obişnuiesc să fac: o tentativă de genealogie, prin care am răscolit, iar, Fondul documentar “Bucovina” al Bibliotecii Bucovinei “I. G. Sbiera” şi, în special, analele pe care le ţinea Episcopia şi, ulterior, Mitropolia Bucovinei, numite “Schematismus”, anale care s-au păstrat începând de la anul 1841, încoace, cu multe exemplare lipsă sau incomplete. Că doar cărţile noastre vechi, inclusiv analele, au fost arse, în curtea interioară a închisorii din Suceava, din primăvara, până în toamna anului 1952.
*
Primul Halarevici din Bucovina, sosit, la 1848, în Şarul Dornei, sat care nu avea biserică (doar la Dorna Candreni exista una, din 1843), reîntors în Ardeal, unde a făcut seminarul teologic (la Blaj? la Năsăud?), apoi reîntors în Bucovina şi hirotonit preot, în 1860, iar paroh în 1876, pentru a sluji la Mareniceni, un cătun de lângă Putila, până în 1881, apoi la Prelipcea, până în 1888, a fost Ioan Halarevici, născut în anul 1827, după cum se precizează în Schematismusul din anul 1888, pagina 117.
*
Gheorghe şi Mathilda Halarevici
Ioan Halarevici a avut doi feciori, pe Nicolae, judecător la Boian, căsătorit, la Boian, cu Leontina Gregorowicz din Dorna Candreni, şi pe Teodor sau Teofil, paroh în Lenţeşti, născut în 1860, preot din 1888, an în care s-a mutat, pentru o scurtă perioadă, ca paroh la Orăşeni. Teodor a terminat seminarul teologic din Cernăuţi în anul 1879, după cum se precizează în anuarul din 1888, pagina 139.
*
În 1914, printre profesorii suplinitori ai gimaziului greco-ortodox din Cernăuţi se număra şi Aurel Halarewicz, probabil fiul lui Teodor sau Teofil (numele acesta presupune un început de călugărie, după moartea soţiei) Halarevici.
*
Din corespondenţa cu David Hallas, înţeleg că Emilian, fiul judecătorului bucovinean Nicolai Halarievici şi al Leontinei Gregorowicz, născut în 1888, la Dorna Candreni, dar cu domiciuliul în Boian, a emigrat în Canada, în 1911 (paşaportul, eliberat la Câmpulung Moldovenesc, în 19 octombrie 1918, deci după a treia invazie rusească, pare să infirme data comunicată de David Hallas).
*
Ce avea să urmeze prin Canada nu mai face parte din memoria Bucovinei, dar, din respect faţă de interesul lui David Hallas pentru străbunii lui români (visează să vină la mormintele lor, deşi m-aş mira dacă a mai rezistat vreunul în modenitatea agresivă a prefacerii cimitirelor noastre), reproduc încă două fotografii, cu Luis Emilian Halarievici, în a doua, în uniformă de poliţist canadian – cel din dreapta.
*
*