1901: Un polon, despre raporturile bucovinene

*

În şedinţa din 16 iulie 1901, a camerei Bucovinei, deputatul cav. de Wiesiolowski a interpelat guvernul pentru revoltătoarea inundare a străinilor în Bucovina, mai ales în diregătoriile administrative, îndeosebi în cele de finanţe. „Fiii țării sunt preferaţi, în mod sistematic, a zis oratorul, iar posturile de rând sunt ocupate de străini. Cauza acestor stări anormale nu e de căutat în lipsa de puteri potrivite, cunoscut fiind că şcolile bucovinene, în special universitatea, oferă o creștere abundentă, iar juriştii bucovineni stau la culmea misiunii, după cum au adeverit şi mari autorităţi juridice din afară.

*

Bucovinenii sunt preferaţi din alte motive. Modul cum sunt preferaţi fiii țării rectifică părerea ce domneşte în popor, că adică Bucovina, întocmai ca o ţară cucerită prin foc şi sabie, nu e tratată cu acea bunăvoinţă și dreptate, pe care fiecare provincie austriacă e îndreptăţită a o pretinde”.

„Acestea sunt constatările unui Polon, zice „Deşteptarea”, nicidecum ale unui „român fanatic”, după cum i-ar place baronului Bourguignon a scuza bunăvoinţa nemăsurată a guvernului faţă de ţară şi poporul băștinaş.

*

Am citat anume câteva pasage din interpelarea polonă, spre a arăta ce părere au chiar străinii despre procedura cu importurile nesfârşite. Dacă considerăm, încă, că deputatul polon n-a fost, nici nu este fire opoziţională faţă de guvern, dacă ştim că numărul polonilor bucovineni e aproape disparent şi, prin urmare, nu poate fi vorba de preferări a fiilor poporului polon, dacă ne mai aducem aminte de câte ori şi în câte rânduri au fost şi sunt preferaţi fiii poporului nostru, odinioară unic străpânitor al acestei ţări, trebuie să ne mirăm de unde mai avem noi încă atâta răbdare şi cum de nu se revoltă şi ultima licărire de bărbăţie naţională din sufletele noastre româneşti! Sau nu mai sunt în stare a se revolta, căci aşa s-ar părea, dacă i-am judeca pe românii bucovineni după „representanţii” lor, legitimaţi de baronul Bourguignon, şi, atunci, orice tânguiri ar fi oftate de bătrânii fără putere”, încheie „Deşteptarea”.

*

În urma magistralei vorbiri a valorosului şef al Partidului Poporal Naţional din Bucovina şi deputat, vorbire rostită în 8 iulie 1901, în dieta ţării, toţi românii, de pretutindeni, şi-au îndreptat privirile asupra noilor evoluţii, prin care trece cauza asupriţilor noştri fraţi bucovineni, şi admiră atitudinea bărbătească a bravului fruntaş. Ca o dovadă despre aceasta, sunt şi următoarele adrese de aderenţă, trimise la adresa dlui Dr. Iancu cav. de Flondor:

*

„Cooperatorii români, adunaţi astăzi (8 iulie), în Cernăuţi, mulţămindu-vă pentru apărarea energică a preoţimii, contra insinuărilor infame, vă votează absolută încredere şi aderenţă nemărginită în toate. Cernă­uţi, 8 iulie 1901” (Urmează 58 subscrieri).

*

„Dlui Dr. Iancu cav. de Flondor, Storojineţ, Bucovina: Inspiraţi de ţinuta dumneavoasră vrednică, în lupta pentru interesele naţionale, vă asigurăm de nestrămutata noastră iubire şi alipire. Totodată, exprimăm dispre­ ţulnostru faţă de trădătorii naţiunii, de pănura lui Ioan Lupul. Tinerimea română din Viena”.

*

„Dr. Iancu Flondor, Storojineţ, Bucovina. Admiraţie şi încredere distinsului luptător al neamului romanesc. Lupta energică, desvoltată contra duşmanilor, ne însufleţeşte. Cauza Partidului Poporal Român din Bucovina e cauza întregului neam, iar cei ce s-au lepădat de neam, pactizând, de dragul strălucitei poziţii, ca Iancu Lupul, sunt ţinta dispreţului naţional. Trăiască Partidul Poporal Român! Trăiască reprezentanţa lui; trăiască Iancu Flondor! / Studenţimea română din Graz”.

*

(Tribuna Poporului, Anul V, Nr. 127, duminică 8/21 iulie 1901)

1900: Bancrotatul politicastru Mustatză

*

Bancrotatul politicastru Mustatză voia să constate, în anii trecuţi, prin infectul său organ „Bukowinaer Post”, că Bucovina nu posedă talente politice, nici generaţii bine crescute politiceşte. Deocamdată, nu discutăm cuzele acestei triste apariţiuni. E cert, însă, că arogându-şi, odată, acest drept de judecare, trebuia să se excepteze pe sine însuşi. Ar fi, deci, de mare folos, dacă presa s-ar ocupa, mai intens, de acest geniu politic, examinând, cu rigoare, toate isprăvile sale, ca toţi să ne convingem, odată, despre temeiul tacticii urmărite, până acum, cu o tenacitate inexplicabilă. Noi trebuie să declarăm, azi, că nu putem să descifrăm decât trista figură a unui pseudostrateg, care se sileşte a scăpa de urât prin felurite jucării, în formă de combinaţii politice, una mai scrântită decât alta. Toate aceste, însă, numai pe hartă, căci de vreo armată, ce ar trebui să execute planurile comandantului minune, nici vorbă! Din toate galimatiile, zugrăvite pe hârtie, reiese, totuşi, clar o tendinţă, anume donchijotismul unui erou demn de compătimire, stă­pânit de ardenta dorinţă de a fi recunoscut şi adorat drept un general celebru. Mijloacele nu se aleg, deci, precum nu se cruţă nici pocloanelele cele mai degradante, înaintea tuturor veneticilor, cu deosebire, însă, înaintea usturoiaţilor perciunaţi. Dacă toate vicisitudinile sorţii nu au putut vindeca până acum, această patimă scârboasă, o curățire este cu desăvârşire exclusă.

*

Rezultatul nemernicei atitudini este că boierimea a pierdut şi ultimul sprijin, ce îl ofereau evreii, în proprietatea mare. Căci, deeizându-se evreii de rezultatul alegerilor dietale, în acest colegiu, boierii aveau mare interes să nu se strice cu evreimea „oficială” şi „mare proprietară”. Recenta grupare a evreilor din proprietatea mare, ce urmăreşte izolarea românilor şi, aci, nu e deloc o dovadă pentru prevederea şi perspicacitatea baronului Mustatză et consortes, care, în hatârul interesului pur personal, bazat pe încrederea neţărmurită, la un element ticălos, au împiedicat toate acţiunile poporale energice. Azi, trebuie să asistăm la spectacolul unde evreimea, în unire cu nemţii fără căpătâi în patria lor, stăruie, din răsputeri, la promovarea slavismului în Bucovina. Trebue să te pună în uimire cutezanţa căzăturilor pacificatoare, de a continua cu toate acestea şi a amăgi convingerea proprie. Lichelele au ajuns, de fapt, între ciocan şi nicovală, căci, închizându-le Bourguignon, după сe i-a folosit bine, uşa înainte nasului, scheaună, acum, la scara palatului din Piaţa Austria, implorând milă ingratului paşă, cel puţin în ce priveşte îndeplinirea condiţiunilor ruşinosului pact, iar de flagelul naţionaliștior revoltaţi cearcă a scăpa, punându-le, după metoda obișnuită, iarăși nişte himere în perspectivă, cu scopul de a linişti numai spiritele. Căci ce alta este, decât o himeră, în actualele împrejarări, pretinderea mandatului dietal al oraşului Rădăuţi pentru un român?

*

Baronul Mustatză e doar convins de nereuşirea românilor. Ce sсор au, deci, rodomontadele tipărite în organul „Bukowinaer Post”, la adresa evreilor, la care numai un falit ca Mustatză mai poate afla onoare, fermitate de principii, convingere proprie, tărie de caracter ş. a., calităţi ce constituie demnitatea de om? Alegerea din Rădăuţi, asupra cărei rezultat nu încape îndoială, va mări numai numărul dovezilor, furnizate din abundenţă de mucegăita coterie însăşi, despre propria incapacitate şi insuficienţă.

*

În fine, protestăm energic contra insultelor şi invectivelor murdare, tipărite în organul baronului Mustatză, la adresa fraţilor noştri din Regat! Apelăm la sentimentul de onestitate al fiecărui român din Ţară, să riposteze la răutatea nemaipomenită asupra autorităţilor române a celor ce se încumetă a reproduce cele mai murdare articole, în contra românilor, puşi pe o treaptă cu „boxerii” din China, calomnierile cele mai ticăloase publicate de zoioşii în toată presa europeană. Aproape e timpul unde toţi românii cinstiţi din Bucovina îşi vor forma devisa în unisonul: „În lături cu mizerabilul ce nutreşte viermii care rod la rădăcina arborelui naţional!” / Claudius.

*

(Tribuna Poporului, Anul IV, Nr. 133, duminică 16/29 iulie 1900)