1900: Bancrotatul politicastru Mustatză

Bancrotatul politicastru Mustatză voia să constate, în anii trecuţi, prin infectul său organ „Bukowinaer Post”, că Bucovina nu posedă talente politice, nici generaţii bine crescute politiceşte. Deocamdată, nu discutăm cuzele acestei triste apariţiuni. E cert, însă, că arogându-şi, odată, acest drept de judecare, trebuia să se excepteze pe sine însuşi. Ar fi, deci, de mare folos, dacă presa s-ar ocupa, mai intens, de acest geniu politic, examinând, cu rigoare, toate isprăvile sale, ca toţi să ne convingem, odată, despre temeiul tacticii urmărite, până acum, cu o tenacitate inexplicabilă. Noi trebuie să declarăm, azi, că nu putem să descifrăm decât trista figură a unui pseudostrateg, care se sileşte a scăpa de urât prin felurite jucării, în formă de combinaţii politice, una mai scrântită decât alta. Toate aceste, însă, numai pe hartă, căci de vreo armată, ce ar trebui să execute planurile comandantului minune, nici vorbă! Din toate galimatiile, zugrăvite pe hârtie, reiese, totuşi, clar o tendinţă, anume donchijotismul unui erou demn de compătimire, stăpânit de ardenta dorinţă de a fi recunoscut şi adorat drept un general celebru. Mijloacele nu se aleg, deci, precum nu se cruţă nici pocloanelele cele mai degradante, înaintea tuturor veneticilor, cu deosebire, însă, înaintea usturoiaţilor perciunaţi. Dacă toate vicisitudinile sorţii nu au putut vindeca până acum, această patimă scârboasă, o curățire este cu desăvârşire exclusă.

Rezultatul nemernicei atitudini este că boierimea a pierdut şi ultimul sprijin, ce îl ofereau evreii, în proprietatea mare. Căci, deeizându-se evreii de rezultatul alegerilor dietale, în acest colegiu, boierii aveau mare interes să nu se strice cu evreimea „oficială” şi „mare proprietară”. Recenta grupare a evreilor din proprietatea mare, ce urmăreşte izolarea românilor şi, aci, nu e deloc o dovadă pentru prevederea şi perspicacitatea baronului Mustatză et consortes, care, în hatârul interesului pur personal, bazat pe încrederea neţărmurită, la un element ticălos, au împiedicat toate acţiunile poporale energice. Azi, trebuie să asistăm la spectacolul unde evreimea, în unire cu nemţii fără căpătâi în patria lor, stăruie, din răsputeri, la promovarea slavismului în Bucovina. Trebue să te pună în uimire cutezanţa căzăturilor pacificatoare, de a continua cu toate acestea şi a amăgi convingerea proprie. Lichelele au ajuns, de fapt, între ciocan şi nicovală, căci, închizându-le Bourguignon, după сe i-a folosit bine, uşa înainte nasului, scheaună, acum, la scara palatului din Piaţa Austria, implorând milă ingratului paşă, cel puţin în ce priveşte îndeplinirea condiţiunilor ruşinosului pact, iar de flagelul naţionaliștior revoltaţi cearcă a scăpa, punându-le, după metoda obișnuită, iarăși nişte himere în perspectivă, cu scopul de a linişti numai spiritele. Căci ce alta este, decât o himeră, în actualele împrejarări, pretinderea mandatului dietal al oraşului Rădăuţi pentru un român?

Baronul Mustatză e doar convins de nereuşirea românilor. Ce sсор au, deci, rodomontadele tipărite în organul „Bukowinaer Post”, la adresa evreilor, la care numai un falit ca Mustatză mai poate afla onoare, fermitate de principii, convingere proprie, tărie de caracter ş. a., calităţi ce constituie demnitatea de om? Alegerea din Rădăuţi, asupra cărei rezultat nu încape îndoială, va mări numai numărul dovezilor, furnizate din abundenţă de mucegăita coterie însăşi, despre propria incapacitate şi insuficienţă.

În fine, protestăm energic contra insultelor şi invectivelor murdare, tipărite în organul baronului Mustatză, la adresa fraţilor noştri din Regat! Apelăm la sentimentul de onestitate al fiecărui român din Ţară, să riposteze la răutatea nemaipomenită asupra autorităţilor române a celor ce se încumetă a reproduce cele mai murdare articole, în contra românilor, puşi pe o treaptă cu „boxerii” din China, calomnierile cele mai ticăloase publicate de zoioşii în toată presa europeană. Aproape e timpul unde toţi românii cinstiţi din Bucovina îşi vor forma devisa în unisonul: „În lături cu mizerabilul ce nutreşte viermii care rod la rădăcina arborelui naţional!” / Claudius.

(Tribuna Poporului, Anul IV, Nr. 133, duminică 16/29 iulie 1900)

ARHIVELE BUCOVINENE ALE SUFLETULUI No Comments Jun 7

Radu Iaţcu: cerşetorii de voturi

Dragostea pentru putere nu are limite

Caricatura are, în Suceava, câţiva mari maeştri, printre care PIM, Licurici, Olaş, Papuc, Hordonic, BOA, Şalar, Bercea, Neacşu, Corodescu (cei care nu mi-au venit în minte, la repezeală, să mă ierte!) şi aşa mai departe. Premiile la saloane internaţionale, dobândite de caricaturiştii suceveni, susţin ceea ce am spus şi poate că nu ar fi rău dacă politicienii Sucevei ar lua în calcul, pentru viitor, şi un muzeu al caricaturii bucovinene, ca obiectiv cultural-turistic demn de interes, în care, prin portrete şarjate, s-ar nemuri şi ei. Ideea îmi vine, după ce primesc câteva desene de la Radu Iaţcu, din Franţa, pe teme şi după ce Radu mă întreabă dacă vreau desene şi pe teme fotbalistice. Prin mesagerie, mi-a trimis un desen, în care doi fotbalişti săreau la cap la un… zar de barbut – să juri, nu alta, că-s Lungu şi Brădăţan în campanie electorală!

Radu Iaţcu este un poet al surâsului, al îngemănării spiritului cu ironia discretă, profund intelectuală (adică ţine de minte şi de mobilitatea ei tăioasă), care surprinde, mereu şi mereu, prin interpretări ciudate ale unor neaşteptate desluşiri ale ipostazelor “oului lui Columb”, caricatura lui, cu linii subţiri şi elegante, prelise în pagini cu naturaleţe, fiind spumos de cerebrală şi înţelept de hazoasă. Radu Iaţcu este un artist şi un umorist desăvârşit, un muşchetar elegant al bătăliilor cu morile de vânt, iar îndelungata lui prietenie mă onorează până peste poate.

Fără nici o legătură cu prietenia care ne uneşte, încep să-i prezint, câte şapte pe zi (şi cu zile pauză, când nu va avea timp să lucreze “chestiuni la zi”), lucrările, cu încredinţarea că, prin spirit şi prin inepuizabilul imaginaţiei, Radu Iaţcu este unul dintre cei mai definitivi caricaturişti ai Bucovinei.