Dragusanul - Blog - Part 817

Calicul… an nou tradițional bucovinean

Calicul 1884

*

„În Bucovina, toate întreprinderile literare române au ajuns, în anul 1883, la stadiul de lichidare. Popii români se-nchină la „Deutscher Michel” și poporul, care n-a ajuns la cunoștința lui Pumnul, cu ambii pumni își aruncă sudoarea feței sale în pumnul evreului etc., etc.” (Calicul, 1 ianuarie 1884, p. 3).

*

Calicul 1885

*

„Fraților din Bucovina le doresc deșteptarea din somnul necunoștinței de sine și convingerea că strămoșul lor n-au fost cei șapte Șvabi, care, cu lancea-n mână, și-au pătat pantalonii cu gloria virtuții, în lupta cu-un iepure, ci Traian” (Calicul, 1 ianuarie 1885, p. 2).

*

Calicul 1886

*

„Românilor din Bucovina „status quo ante”, în care nu au nevoie de cei șapte Șvabi, ca să se apere de iepure!” (Calicul, 1 ianuarie 1886, p. 4).

*

Calicul 1887

*

„În Bucovina, se ține-n 1886 o expoziție provincială, dar la aceea nu se expune nici un teolog din Seminarul din Cernăuți, ca bucovinenii să-și poată face închipuire despre slăbiciunea vacilor regelui Faraon etc.” (Calicul, 1 ianuarie 1887, p. 3).

*

Calicul 1888

*

„Ceartă-n România; hâră-n Bucovina; crise în Ardeal” (Calicul, 1 ianuarie 1888, p. 1).

*

Calicul 1889

*

„La domnii bucovineni

Ce le-aș da? Ei sunt râmleni,

Deci carte multă română

Le pun azi de-a îndemână.

Tu, frumoasă Bucovină,

Las-naibii cartea străină,

Prinde tu pe Pumnul tău

Și învață tot mereu!

*

Dar ca să poți face spor,

Tu, bucovinean popor,

Scoate toți popii din țară,

Scoate-i și mi-i dă afară

Pe toți care, la ei, în casă,

Cu copii, cu preuteasă,

Vorbesc numai limbi străine,

Ascultă-mă tu pe mine!

*

Că un popă singurel

De-a număra al tău cler

Mai mult te va lumina

În frumoasă limba ta

Decât sutele de vite

Rutenite și nemțite!”

(Calicul, 1 ianuarie 1889, p. 8).

 *

Calicul 1890

*

„Eu, la finea anului 1889, vreau să-mi mătur gunoiul dinaintea ușii proprii, și de aceea întreb: Ce-am făcut noi, românii, în anul 1889? Răspuns: nimica.

În România, am răsturnat ministerul lui Brăteanu și la regim a ajuns… nimica. Bucovinenii autohtoni, în propria lor țară, numără… nimica” (Calicul, 1 ianuarie 1890, p. 3). Și așa mai departe…

 


și când pășim într-un alai cu măști

Boroaia 12

*

ies iarăși cerbii la păscut clipite

și ierbile cresc lumânări pe cer,

căiuții le-or aprinde din copite

când ursele se vor ascunde-n ger

și-atunci vom pune straie fermecate

pentru horire cosmică pe drum,

dar în zadar, căci tu, singurătate,

ridici pe sate caiere de fum

 *

ca să-ți înfășuri robii cu năframe

în îngrădirea veșnicei orbiri

în care nasc și plâng aceleași mame

vremelnicia marilor iubiri

și nu contează urșii, caii, cerbii

din vălmășagul sacrului alai,

strămoșii vin la rădăcina ierbii

ca să ne-asculte pașii rătăcirii, vai,

*

cu cât cinism ne prăbușim departe

de sacrele serbări nepământești

și cât noian de neguri ne desparte

și când pășim într-un alai cu măști


nevinovată dulce Bucovină!

Radu Bercea g

*

se face iarăşi zi ca o izbândă

a soarelui desferecat din beznă

şi-mi pun cămaşă viaţă şi osândă

căci şarpele s-a-nfăşurat pe gleznă

de parcă mersul meu prin galaxie

primejduieşte stele nenăscute

şi lumile care vor fi să fie

cu alte căi la fel de neştiute,

 *

la fel de rupte încă din părinţi

şi proaspăt aruncate în lumină,

căci iar te vinzi în grabă pe arginţi

şi pe iluzii false, Bucovină,

în vreme ce ţărâna ta cea sfântă

a ferecat ninsorile în cer

să nu auzi cum curgerea lor cântă

sub crucea vremuirii: ler, Oi, ler!

 *

şi nu auzi şi nu mai ştii nimic,

deşi pe zare brazii se închină

doar stelelor ce ştiu să dea în spic,

nevinovată dulce Bucovină!


ZICĂLAȘII: Colinde de peste veac

ZICALASII COLINDE PE PESTE VEAC

*

Z I C Ă L A Ș I I

vă urează

L A   M U L Ț I   A N I

și toți numai întru

F E R I C I R E !  


învață să renaști din noaptea sfântă!

Radu Bercea n3

*

învață să renaști din noaptea sfântă

și lunii cerei mâna pe vecie

ca să auzi planetetele cum cântă

când îți învață sufletul să fie

doar un alean al soarelui dreptății

care-ți pulsează-n vene vertical

și dă-i un brânci sonor singurătății

ca să te muți întreg în ideal,

 *

chiar dacă mâine te-or urca pe cruce

despovărații sacrei mântuiri,

căci calea lor spre nicăierea duce

din resemnarea anticei ursiri,

iar ei refuză să-ți mai fie frați,

căci robii cu robia se-mpăcară

și zornăie din lanțuri fascinați

de ruginirea care-i împresoară,

 *

abandonează-i, deci, în amintiri,

și-n vreme ce planetele descântă

fereastra clipei cu ademeniri,

învață să renaști din noaptea sfântă!


Pagina 817 din 1,501« Prima...102030...815816817818819...830840850...Ultima »