40 de colinde bucovinene, din 1907-1914
*
În Bucovina, ținut excesiv de religios – după cum sublinia și Dimitrie Cantemir, toate colindele au fost transformate în vifleimuri (texte cântate, inițial de către Irozi, individualizându-se, apoi, drept „colinde”) și în cântece de stea, notate de către Alexandru Voevidca (își semna manuscrisele „Voievidca”, dar numele fiului său, poetul George Voevidca, avea să încetățenească și pentru tată numele de Voevidca) drept „colinde”, deși nu însemnau, ca texte, moșteniri spirituale ancestrale, deci colinde. Dar, în ciuda contrafacerii religioase, rămân, inclusiv în melodiile și textele culese de Voevidca, reminiscențe extrem de importante. De pildă „Colinda mărului măr”, falsificată în enunțurile finale, probează că mărul (merii) și părul (perii), în ale căror 12 rămurele ard 12 lumânărele, din care cad 12 picurele, din care se fac 12 râurele, sunt Soarele (mărul) și Luna (părul).
*
Textul, cules de Voevidca din Comănești, în 1907, are următorul text:
*
După dealul cela mare
Răsărit-au Sfântul Soare
Toată lumea luminând
Și mană-n ea revărsând,
*
Iar pe deal, într-o lărgire,
Este-o naltă mănăstire.
Nouă popi și nouă diaci
Și pe-atâția patriarși.
*
Aceștia stă și se ruga
Și lui Dumnezeu cânta.
Dar această rugă multă
Cine stă și o ascultă?
*
Măicuța lui Dumnezeu,
În brațe cu fiul său.
Fiul plânge, nu-ncetează,
Maica din gură oftează” – etc.
*
Iar în finalul textului, mama își încredințează fiul că va fi „Domnul ceriului / Și stăpân pământului”. În mare, concepția primordială a Soarelui-Dumnezeu, pe care o găsim și în „Psalmul 18 al lui David” din „Biblia” ortodoxă, în care Soarele stăpânește omenirea, iar Spiritul Universal, pe care impropriu îl numim Stăpân al Zeilor (Dumnezeu) doar își face sălaș în Soare:
*
„1. Cerurile spun slava lui Dumnezeu şi facerea mâinilor lui o vesteşte tăria.
2. Ziua zilei spune cuvânt, şi noaptea nopţii vesteşte ştiinţă.
3. Nu sunt graiuri, nici cuvinte, ale căror glasuri să nu se audă.
4. În tot pământul a ieşit vestirea lor, şi la marginile lumii cuvintele lor.
5. În soare şi-a pus locaşul său; şi el este ca un mire ce iese din cămara sa.
6. Bucura-se-va ca un uriaş, care aleargă drumul lui.
7. De la marginea cerului ieşirea lui, şi oprirea lui până la marginea cerului;
8. Și nu este cine să se ascundă de căldura lui”.
*
În acest colind nu s-a săvârșit, de fapt, decât deturnarea dogmatică de semnificație, în linii mari concepția zodiacală astrală (ivirea soarelui din alte constelații zodiacale) rămânând aceeași. Pentru că, în colinde, când se vorbește de 9 (primele zodii ale omenirii) sau de 12 patriarhi, de la mănăstirea pe care o semnifică muntele (dealul) despre răsărirea soarelui din alte constelații zodiacale vorbește. În schimb, când e vorba de 12 rămurele, 12 picurele și 12 râurele, colindul vizează parcursul anual al zodiilor pământești. Este de presupus că, în ancestral, și timpul cosmic zodiacal, dar și cel pământesc figurau în același colind, ruperea petrecându-se mai târziu.
*
Dar în planul melodiilor îndătinate nu cred să existe diferențe între cele care vin din Datina Inițială și cele care contrafac textele în Datină Creștină. Prin urmare, cred că voi ruga „Zicălașii” să cânte, doar orchestral, și cele 40 de colinde din Bucovina, culese de Alexandru Voevidca, muzica în sine îngăduindu-vă dialoguri directe cu Dumnezeu, adică intrarea în armonia universală pe care o și realizau, inclusiv prin texte, vechile cântece ritualice ale omenirii, închinate rotirii Soarelui prin solstiții și a Lunii prin lunistiții.
*
Colindele care s-au cântat în Bucovina, cel mai adesea cu texte contrafăcute religios, dar cu melodii ancestrale, au fost, pe la anii 1900:
*
1. Colindă – 2143, Dumitru Olinic, Boian, 1914
2. Cana Galilei. Colindă – 2117, Grigori Moldovan, Suceava, 1914
3. Colindă – 2225, George a lui Ștefan Verenca, Stânca Roșiei, 1914
4. Închinarea maghilor (Colindă) – 2215, Iftimia Jemna, Cernăuți, 1914
5. Colinda – 1647, Flăcăii din Iordănești, 1910
6. Colindă – 1001, Vasile Cuciurean, Boian, 1909
7. Colindă. Melodie veche – 121, Ioana lui Leon Sahlean, Frasin, 1907
8. Colindă. Melodie veche – 149, Nicolai Lucaciuc, Suceava, 1907
9. Colindă – 1786, Dimitrie a lui Maftei Popescu, Horodnicu de Jos, 1912
10. Colindă – 1623, Alexandra Pojoga, Pătrăuții de Jos pe Siret, 1910
11. Colinda – 1593, Catrina Rașcovici, Bahrinești, 1910
12. Colindă – 1498, Ion a lui Ilie Boșeliuc, Oprișeni, 1909
13. Colinda – 1321, Ilie a lui Gheorghe Haraga, Storojineț (Maidan), 1909
14. Colindă – 1153, Pavel Luța, Horodnicu de Sus, 1909
15. Colinda – 1010, Anton Hoștiuc, Mahala, 1909
16. Colindă – 998, Nicolai Suprovici, Boian-Hlinița, 1909
17. Colindă: florile dalbe – 950, Filaret Doboș, Ilișești, 1908
18. Colindă din Storojineț – 859, Vasîlca Burciu, Botoșana, 1908
19. Colindă – 882, Rosalia Chioruț, Câmpulung (Sihlă), 1908
20. Colindă – 1349, Mihai Nicolaerici, Ostrița, 1909
21. Colinda – 982, Maria Gîză, Eufrosina Bușilă și Agripina Hleuca, Boian, 1909
22. Colindă veche – 1098, Vasile a lui Ion Siretean, Siret, 1909
23. Gana Ganele, colindă – 1703, Veronica Vicsici, Boian, 1911
24. Gana Ganele. Colindă veche – 412, Nicanor Verenca, Rus-Mănăstioara, 1908
25. Colinda – 1517, Minodora Halip a lui Toader, Oprișeni, 1909
26. Colinda „Domnul Hristos” – 335, Grigore Moldovan, Suceava, 1908
27. Colindă veche – 313, Ilie Andrian, Gura Solcii, 1907
28. Colindă de anul nou – 1822, Gheorghi Șorodoc și Gheorghi Crăciun, 1912
29. David cel mare. Cântec foarte vechi – 1507, Petru Popovici, Oprișeni, 1909
30. Dimineața lui Crăciun – 1767, Dorița lui Ioan Poclitar, Volcineț, 1912
31. Colinda lui Adam – 1739, Dumitru Palaniuc și Aftanasie Ursuleac, Ropcea, 1912
32. Douăsprezece întrebări, colindă – 717, Simion Prelipcean, Câmpulung, 1908
33. Colindă veche – 413, Emanuil Verenca, Rus-Mănăstioara, 1908
34. Colindă – 382, Eufrosina Năsăudean, Rus-Plavalar, 1908
35. Trii crai de la răsărit. Colindă – 1758, Gheorghi Buhnea și Mihail Ostaficiuc, Volcineț, 1912
36. Colindă – 953, Colindători din Suceava, Crăciunul din 1908-1909
37. Colindă veche (cerbului) – 509, lăutarul Trifon Iroftei, Bălăceana, 1908
38. Colindă – 1588, Ilie Gătej și Simion Drevariuc, Dimca, 1910
39. Colinda mărului măr (veche) – 219, Pastei Șandru, Comănești, 1907
40. Steaua. Colindă – 2166, Petrea a lui Vasile Axani, Cotul Ostriței, 1914