*
Pentru autorul textelor care însoţeau litografiile după acuarelele lui Franz Xaver Knapp, profesorul şi poetul Ernst Rudolf Neubauer, ţăranii bucoveni nu aveau identitate etnică, ci doar socială. Pentru Neubauer, ţăranii nu erau, măcar prin port, români, huţuli, ucraineni sau lipoveni, ci doar ţărani, adică elemente discrete ale peisajelor zugrăvite de acuarelistul Knapp. Născut la Iglau, în Moravia, în 14 aprilie 1822, Neubauer debutase, la Viena, în 1849, cu „Cântece patriotice austriece”, dar cariera lui de profesor şi de artist avea să se împlinească la Cernăuţi şi la Rădăuţi, Neubauer fiind întemeietorul gazetelor germane „Bukowina / Landes und Amtszeitung” (1862) şi „Sonntagsblatt der Bukowina” (1862), cartea lui fundamentală fiind „Die Ideonen” (1882). A murit la Rădăuţi, unde este înmormântat, în 4 mai 1890.
*
*
„Mănăstirea Dragomirnei”, foaie litografiată de artistul J. Varrone, reprezintă vederea juvaerului arhitectonic de neîntrecută frumuseţe, zidit, la anul 1609, de mitropolitul Moldovei Anastasie Crimca, văzută din faţa turnului de intrare, de la Miază-Zi”.
*
Detalierea ne îngăduie să observăm că cei trei ţărani, care lucrează proprietatea mănăstirească, sunt lipoveni şi nu români, portul lor tradiţional de odinioară, în care se regăseşte, la femei, mult hulita, de către Iorga, „pestelcă roşie” sumeasă în brâu, iar la bărbaţi pantalonii de dimie şi rubaşca albă, prinsă în brâu, fiind completat de impozantele bărbi roşcate, niciodată rase sau scurtate.
*
*
Portul huţul din Bucovina, considerat, încă de pe atunci, portul muntenilor, nu diferă de portul românesc decât prin cromatica şi simbolistica din cusături, care era lucrată în culori vii, puternice, cămaşa huţulă semănând, după Tancred Bănăţeanu, cu o sculptură, cea ucraineană cu o acuarelă, iar cea românească, sobră prin simbolistica ancestrală şi, totodată, luminoasă prin planurile de alb, cu o grafică.
*
*
„Bordeiul unui locuitoriu din Carpaţi”, foaie litografiată de J. Novopacky, reprezintă un peisaj muntos de pe valea Ceremuşului; în faţa unui bordei huţănesc, pe lângă un pârâu, coboară la vale, pe un drum de munte, două huţance călare, cu desagii încărcaţi”.
*
Pe valea Ceremuşului sau a Sucevei, la Şipote (se vede biserica, în spate), portul acesta frumos este acelaşi cu portul de la Pojorâta, mărturisit iconografic de către acelaşi Franz Xaver Knapp:
*
*
Litografia nu este prezentată de Petre Luţa, citându-l pe Neuebauer, în textul prin care atenţiona importanţa lui Knapp pentru artele plastice bucovinene, deşi acuarela viza un peisaj, cu munţii Adam şi Eva dominând cerul.
*
*
Casa tipic românească din planul doi, pe care o vom regăsi şi în alte localităţi, inclusiv la Cernăuţi, reprezintă o altă mărturie demnă de luat în seamă. Portul românesc, vag idealizat, vine din două zone, cea muntenească (Iacobeni, Prisaca Dornei, Vama) şi din cea rădăuţeană (Putna). Specificul portului româncelor (şi ucrainencele, şi huţancele purtau minişterg) îl reprezintă, dincolo de ornamentaţie şi cromatică, de regulă neredate clar în acuarele, cămaşa care nu iese mult de sub catrinţă, moda cămăşilor scoase la iveală, pe o lungime de două şchioape, fiind galiţiană. În detalii discrete sau în prim-planuri idilice, ţăranii români din Bucovina sunt prezenţi, în opera plastică a lui Franz Xaver Knapp mai ales prin femei.
*
*
Acuarelele în care au fost incluse aceste detalii – aplicaţii cromatice ale unor schiţe – sunt minunate, cea cu chilia lui Daniil Sihastru, de la Putna, dezvăluind cum arătase, odinioară, chilia sfântului sihastru din vremea lui Ştefan cel Mare.
*
