Hammurapi şi marea dezbinare a românilor

Fotografie preluată de la HotNews.ro

*

Românii nu au ajuns niciodată o naţiune, pentru că, prin dreptul valah, Valaskim, au încurajat, mereu şi mereu, delaţiunea, pâra stând la baza istoriei noastre social-morale. Chiar şi astăzi se păstrează, în legislaţie, termenul de „pârât”, ca o reminiscenţă edificatoare a tradiţiei dezbinării la români. Nu intenţionez să deturnez discursul spre marea dezbinare a românilor, care se manifestă din plin, în ultima vreme, pentru că eu nu ţin nici cu unii, nici cu ceilalţi şi nu mă las ademenit de nadele celor două mafii politice, care-şi dispută cu încrâncenare criminală prada. Ticăloşi şi unii, ticăloşi şi ceilalţi, iar noi „talpa ţării” – lutul viu pe care joacă ăştia ţonţoroiul.

*

Mi-e silă de minciună, de manipulare, de învrăjbirea cultivată din ambele părţi, dar mă şi doare sufletul, când văd ce imbecili ne îmbrâncesc în dezbinare şi ură. Atât ne-ar mai lipsi: un război civil, cu ghiţă-dragnea pe nişte steaguri negre şi cu koveşi-iohanis pe alte steaguri negre. Ar fi disperant să vedem românii războindu-se cu românii pentru un uriaş gol de identitate şi de principii.

*

Cu peste patru milenii în urmă, a existat un legiuitor, care a priceput că delaţiunea înseamnă pericolul numărul unu pentru identitatea şi unitatea popoarelor, iar dovada formidabilei lui intuiţii stă în faptul că primele 3 din cele 282 articole ale codului său de legi, pedepsesc pâra mincinoasă, iar art. 5 complicitatea unor judecători corupţi. Legiuitorul acela, practic primul atestat documentar, împreună cu legile lui, din istoria omenirii, s-a numit Hammurapi şi a trăit între anii 2125-2081 înainte de Hristos. Am găsit Codul lui Hammurapi, din care am copiat primele 4 (1, 2, 3 şi 5) prevederi,  în The Sacred Books, Crearea Soarelui şi a Lunii, Oxford, 1879, pp. 116-141, şi le reproduc fără comentarii, din convingerea că dumneavoastră, cititorii acestui site, le veţi înţelege mai bine decât mine.

*

Poilitienii din cele două mafii decizionale naţionale nu au nevoie de înţelepciunea trecutului, ci de suficienţa arţăgoasă cu care înşfacă ţara şi distrug naţiunea. În plus, ori de câte ori nimeresc pe lângă înţelepciune, politicienii români fac toxiinfecţie intelectuală. Prin urmare, îi rog pe cei dintre ei, care mă mai citesc, să-şi ia măsuri de precauţie pentru contactul cu cele 4 articole de lege cu care începe Codul lui Hammurapi:

„Dacă cineva înscenează o faptă altcuiva, atunci el să fie pedepsit cu moartea” (1. p. 116)

*

„Dacă acuzatul este nevinovat, atunci cel care a adus acuzaţia să fie pedepsit cu moartea, iar nevinovatul să primească şi casa acuzatorului său” (2, pp. 116, 117)

 *

„Dacă cineva aduce o acuzaţie şi nu dovedeşte ceea ce a acuzat, să fie pedepsit cu moartea” (3, p. 117)

*

„În cazul în care un judecător, care se pronunţă într-un caz, dacă din vina lui comite o eroare, atunci el va plăti de douăsprezece ori cuantumul amenzii şi va fi îndepărtat de pe banca judecătorilor” (5, p. 117)